Nemulţumirea lui Iona, şi mustrările Domnului

4 Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona şi s-a mâniat. ² S-a rugat Domnului şi a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars^(A). Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos^(B) şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi că Te căieşti de rău! ³ Acum^(C), Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor^(D) decât să trăiesc!” ⁴ Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?” ⁵ Şi Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar şi a stat sub el, până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea. ⁶ Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s-a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui şi să-l facă să-i treacă mânia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta. ⁷ Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a înţepat curcubetele, şi curcubetele s-a uscat. ⁸ Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară şi a zis: „Mai bine să mor^(E) decât să trăiesc!” ⁹ Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” El a răspuns: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!” ¹⁰ Atunci şi Domnul a zis: „Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit. ¹¹ Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea^(F) cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu^(G) să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime^(H) de vite!”