Păstorul cel bun

10 „Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar. ² Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor. ³ Portarul îi deschide şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate din staul. ⁴ După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor, şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. ⁵ Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” ⁶ Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.

Isus, Uşa oilor

⁷ Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor. ⁸ Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei. ⁹ Eu^(A) sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. ¹⁰ Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. ¹¹ Eu^(B) sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. ¹² Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă^(C) oile şi fuge, şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. ¹³ Cel plătit fuge, pentru că este plătit, şi nu-i pasă de oi. ¹⁴ Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile^(D) Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, ¹⁵ aşa cum^(E) Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl, şi^(F) Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. ¹⁶ Mai am şi alte^(G) oi, care nu sunt din staulul acesta, şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi^(H) va fi o turmă şi un Păstor. ¹⁷ Tatăl Mă iubeşte, pentru că^(I) Îmi dau viaţa ca iarăşi s-o iau. ¹⁸ Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am^(J) putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta^(K) este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” ¹⁹ Din pricina acestor cuvinte, iarăşi^(L) s-a făcut dezbinare între iudei. ²⁰ Mulţi dintre ei ziceau: „Are^(M) drac, este nebun. De ce-L ascultaţi?” ²¹ Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit. Poate^(N) un drac să^(O) deschidă ochii orbilor?”

Isus la Praznicul Înnoirii

²² În Ierusalim se prăznuia atunci Praznicul Înnoirii Templului. Era iarna. ²³ Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub^(P) pridvorul lui Solomon. ²⁴ Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.” ²⁵ „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările^(Q) pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. ²⁶ Dar^(R) voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. ²⁷ Oile^(S) Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. ²⁸ Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu^(T) vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. ²⁹ Tatăl^(U) Meu, care^(V) Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. ³⁰ Eu^(W) şi Tatăl una suntem.” ³¹ Atunci, iudeii^(X) iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă. ³² Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu – pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?” ³³ Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te^(Y) faci Dumnezeu”. ³⁴ Isus le-a răspuns: „Nu^(Z) este scris în Legea voastră: ‘Eu am zis: «Sunteţi dumnezei»’? ³⁵ Dacă Legea a numit dumnezei pe^(AA) aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu şi Scriptura nu poate fi desfiinţată, ³⁶ cum ziceţi voi că hulesc Eu, Cel pe care^(AB) Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis^(AC) în lume? Şi aceasta, pentru că^(AD) am zis: ‘Sunt Fiul^(AE) lui Dumnezeu!’ ³⁷ Dacă^(AF) nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. ³⁸ Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi^(AG) pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că^(AH) Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl.” ³⁹ La^(AI) auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.

Plecarea lui Isus în Pereea

⁴⁰ Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde^(AJ) botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo. ⁴¹ Mulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn, dar^(AK) tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat”. ⁴² Şi^(AL) mulţi au crezut în El în locul acela.