² „Să rămână tot acest potop de cuvinte fără răspuns
    şi toate aceste vorbe multe să fie o dovadă a dreptăţii?
³ Crezi că flecăreala ta va închide gura altora
    şi că-ţi vei bate joc de alţii fără să te mustre nimeni?
⁴ Tu zici: «Învăţătura mea e curată
    şi sunt fără pată în ochii Tăi!»,
⁵ dar de-ar vorbi Dumnezeu,
    de Şi-ar deschide gura împotriva ta
⁶ şi de ţi-ar arăta tainele înţelepciunii,
    – căci adevărata înţelepciune are două feţe, –
        ai şti atunci că Dumnezeu ţi-a iertat mai mult decât meriţi.

⁷ Poţi tu să descoperi misterele lui Dumnezeu?
    Poţi tu să descoperi capătul Celui Atotputernic?
⁸ Ele sunt cât înălţimile cerurilor – ce poţi face?
    Ele sunt mai adânci decât Locuinţa Morţilor – ce poţi şti?
⁹ Întinderea lor este mai lungă decât pământul
    şi mai largă decât marea.
¹⁰ Dacă El trece şi întemniţează
    şi cheamă la judecată, cine-L poate opri?
¹¹ Pentru că El îi cunoaşte pe bărbaţii înşelători,
    iar când vede răutatea, oare nu va lua seamă?
¹² Dar un om nătâng nu poate deveni înţelept,
    după cum nici măgarul sălbatic nu se poate naşte om.
¹³ Dacă îţi vei îndrepta inima
    şi îţi vei ridica mâinile spre El,
¹⁴ dacă vei înlătura nedreptatea din mâna ta
    şi nu vei lăsa ca în cortul tău să locuiască răutatea,
¹⁵ atunci îţi vei putea ridica faţa fără să te ruşinezi,
    vei fi tare şi nu te vei teme.
¹⁶ Îţi vei uita necazul
    şi-ţi vei aminti de ea ca de apele care au trecut.
¹⁷ Viaţa ta va fi mai strălucitoare ca amiaza
    şi întunericul ei va fi ca dimineaţa.
¹⁸ Vei fi plin de încredere pentru că va fi nădejde,
    vei fi păzit şi te vei odihni în siguranţă.
¹⁹ Te vei culca şi nimeni nu te va mai înspăimânta;
    mulţi vor căuta bunăvoinţa ta.
²⁰ Dar ochii celor răi vor cădea de oboseală,
    orice cale de scăpare va fi pierdută pentru ei
        şi nădejdea lor e să-şi dea ultima suflare.“