2 Cronici 30
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Prăznuirea Paştelor
30 Ezechia a trimis soli în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori şi lui Efraim şi lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeul lui Israel. 2 Împăratul, căpeteniile lui şi toată adunarea ţinuseră sfat la Ierusalim ca Paştele să fie prăznuite în luna(A) a doua, 3 căci nu puteau fi prăznuite la vremea(B) lor, pentru că preoţii nu(C) se sfinţiseră în număr destul de mare şi poporul nu se adunase la Ierusalim. 4 Lucrul având încuviinţarea împăratului şi a întregii adunări, 5 au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris. 6 Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului şi căpeteniilor lui în tot Israelul şi Iuda. Şi, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceţi-vă(D) la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, ca să Se întoarcă şi El la voi, rămăşiţă scăpată din mâna împăraţilor(E) Asiriei! 7 Nu fiţi(F) ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri care au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii(G), cum vedeţi. 8 Nu vă înţepeniţi grumazul(H) ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului, veniţi la Sfântul Lui Locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mânia(I) Lui aprinsă să se abată de la voi. 9 Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi milă(J) la cei ce i-au luat robi şi se vor întoarce în ţară. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv(K) şi îndurător şi nu-Şi va întoarce Faţa de la voi, dacă vă întoarceţi(L) la El.” 10 Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin ţara lui Efraim şi Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau şi îşi băteau(M) joc de ei. 11 Însă câţiva oameni(N) din Aşer, din Manase şi Zabulon s-au smerit şi au venit la Ierusalim. 12 În Iuda, de asemenea, mâna(O) lui Dumnezeu a lucrat şi le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului şi a căpeteniilor, după Cuvântul(P) Domnului. 13 Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască Sărbătoarea Azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare. 14 S-au sculat şi au îndepărtat altarele(Q) pe care se jertfea în Ierusalim şi pe toate acelea pe care se aducea tămâie şi le-au aruncat în pârâul Chedron. 15 Au jertfit apoi Paştele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoţii şi leviţii, plini de ruşine(R), s-au sfinţit şi au adus arderi-de-tot în Casa Domnului. 16 Ei şedeau în locul lor obişnuit, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, şi preoţii stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviţilor. 17 Fiindcă în adunare erau mulţi inşi care nu se sfinţiseră, leviţii(S) au înjunghiat ei jertfele de Paşte pentru toţi cei ce nu erau curaţi, ca să le închine Domnului. 18 Căci o mare parte din popor, mulţi(T) din Efraim, Manase, Isahar şi Zabulon, nu se curăţiseră şi au(U) mâncat Paştele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toţi 19 cei ce şi-au(V) pus inima să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, măcar că n-au făcut sfânta curăţire!” 20 Domnul a ascultat pe Ezechia şi a iertat poporul. 21 Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea(W) Azimilor şapte zile, cu mare bucurie. Şi, în fiecare zi, leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. 22 Ezechia a vorbit inimii tuturor leviţilor, care arătau o mare(X) pricepere pentru slujba Domnului. Şapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulţumire şi lăudând(Y) pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. 23 Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte(Z) şapte zile. Şi au prăznuit cu bucurie încă şapte zile. 24 Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse(AA) adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viţei şi zece mii de oi, şi mulţi preoţi se(AB) sfinţiseră. 25 Şi s-a bucurat toată adunarea lui Iuda şi preoţii, şi leviţii, şi tot poporul venit(AC) din Israel, şi străinii veniţi din ţara lui Israel sau aşezaţi în Iuda. 26 A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim aşa ceva. 27 Preoţii şi leviţii s-au sculat şi au binecuvântat(AD) poporul. Glasul lor a fost auzit şi rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuinţa sfântă a Domnului.
2 Chronicles 30
King James Version
30 And Hezekiah sent to all Israel and Judah, and wrote letters also to Ephraim and Manasseh, that they should come to the house of the Lord at Jerusalem, to keep the passover unto the Lord God of Israel.
2 For the king had taken counsel, and his princes, and all the congregation in Jerusalem, to keep the passover in the second month.
3 For they could not keep it at that time, because the priests had not sanctified themselves sufficiently, neither had the people gathered themselves together to Jerusalem.
4 And the thing pleased the king and all the congregation.
5 So they established a decree to make proclamation throughout all Israel, from Beersheba even to Dan, that they should come to keep the passover unto the Lord God of Israel at Jerusalem: for they had not done it of a long time in such sort as it was written.
6 So the posts went with the letters from the king and his princes throughout all Israel and Judah, and according to the commandment of the king, saying, Ye children of Israel, turn again unto the Lord God of Abraham, Isaac, and Israel, and he will return to the remnant of you, that are escaped out of the hand of the kings of Assyria.
7 And be not ye like your fathers, and like your brethren, which trespassed against the Lord God of their fathers, who therefore gave them up to desolation, as ye see.
8 Now be ye not stiffnecked, as your fathers were, but yield yourselves unto the Lord, and enter into his sanctuary, which he hath sanctified for ever: and serve the Lord your God, that the fierceness of his wrath may turn away from you.
9 For if ye turn again unto the Lord, your brethren and your children shall find compassion before them that lead them captive, so that they shall come again into this land: for the Lord your God is gracious and merciful, and will not turn away his face from you, if ye return unto him.
10 So the posts passed from city to city through the country of Ephraim and Manasseh even unto Zebulun: but they laughed them to scorn, and mocked them.
11 Nevertheless divers of Asher and Manasseh and of Zebulun humbled themselves, and came to Jerusalem.
12 Also in Judah the hand of God was to give them one heart to do the commandment of the king and of the princes, by the word of the Lord.
13 And there assembled at Jerusalem much people to keep the feast of unleavened bread in the second month, a very great congregation.
14 And they arose and took away the altars that were in Jerusalem, and all the altars for incense took they away, and cast them into the brook Kidron.
15 Then they killed the passover on the fourteenth day of the second month: and the priests and the Levites were ashamed, and sanctified themselves, and brought in the burnt offerings into the house of the Lord.
16 And they stood in their place after their manner, according to the law of Moses the man of God: the priests sprinkled the blood, which they received of the hand of the Levites.
17 For there were many in the congregation that were not sanctified: therefore the Levites had the charge of the killing of the passovers for every one that was not clean, to sanctify them unto the Lord.
18 For a multitude of the people, even many of Ephraim, and Manasseh, Issachar, and Zebulun, had not cleansed themselves, yet did they eat the passover otherwise than it was written. But Hezekiah prayed for them, saying, The good Lord pardon every one
19 That prepareth his heart to seek God, the Lord God of his fathers, though he be not cleansed according to the purification of the sanctuary.
20 And the Lord hearkened to Hezekiah, and healed the people.
21 And the children of Israel that were present at Jerusalem kept the feast of unleavened bread seven days with great gladness: and the Levites and the priests praised the Lord day by day, singing with loud instruments unto the Lord.
22 And Hezekiah spake comfortably unto all the Levites that taught the good knowledge of the Lord: and they did eat throughout the feast seven days, offering peace offerings, and making confession to the Lord God of their fathers.
23 And the whole assembly took counsel to keep other seven days: and they kept other seven days with gladness.
24 For Hezekiah king of Judah did give to the congregation a thousand bullocks and seven thousand sheep; and the princes gave to the congregation a thousand bullocks and ten thousand sheep: and a great number of priests sanctified themselves.
25 And all the congregation of Judah, with the priests and the Levites, and all the congregation that came out of Israel, and the strangers that came out of the land of Israel, and that dwelt in Judah, rejoiced.
26 So there was great joy in Jerusalem: for since the time of Solomon the son of David king of Israel there was not the like in Jerusalem.
27 Then the priests the Levites arose and blessed the people: and their voice was heard, and their prayer came up to his holy dwelling place, even unto heaven.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
