歷代志上 17
Chinese Contemporary Bible (Traditional)
上帝對大衛的應許
17 大衛住進宮殿後，對拿單先知說：「你看，我住在香柏木建的王宮中，耶和華的約櫃卻在帳篷裡。」 2 拿單對大衛說：「你有什麼想法，就去做吧！因為上帝與你同在。」
3 當晚，上帝對拿單說： 4 「你去告訴我的僕人大衛，『耶和華說，你不是為我建造殿宇的人。』 5 從我把以色列人帶出埃及那天起直到今天，我從未住過殿宇，都住在四處遷移的帳篷裡。 6 在我與以色列人同行的日子，我從未責問任何我委派牧養我子民的士師，『你為何不為我建造香柏木的殿宇呢？』
7 「現在你要告訴我的僕人大衛，『萬軍之耶和華說，你原本在草場牧羊，我召你來做我以色列子民的首領。 8 無論你去哪裡，我都與你同在，為你剷除所有仇敵。現在我要使你聲名遠播，與世上的偉人齊名。 9-10 我必為我的以色列子民預備一個地方，栽培他們，使他們住在自己的家園，不再受驚擾，不會像從前我設立士師治理他們的時候那樣受惡人壓迫。我必制伏你所有的仇敵，我耶和華向你宣告，我必建立你的王朝。 11 你離世歸到祖先那裡的時候，我必使你的一位後裔繼承你的王位，使他的國堅立。 12 他要為我建造殿宇，我必使他王位永固。 13 我要做他的父親，他要做我的兒子。我的慈愛曾離開在你之前的掃羅王，但我的慈愛必不離開他。 14 我要使他永遠治理我的家和我的國。他的王位必永遠穩固。』」 15 拿單就把所聽到的啟示全部告訴大衛。
大衛的禱告
16 於是，大衛王走進會幕，在耶和華面前坐下，說：「耶和華上帝啊，我是誰？我的家算什麼？你竟如此厚待我。 17 上帝啊，不止如此，你還應許將來要恩待僕人的後裔。耶和華上帝啊，你視我為尊貴的人。 18 你將尊榮加於僕人，我還能說什麼？因為你瞭解僕人。 19 耶和華啊，你按照自己的心意為僕人成就這大事，並顯明出來。 20 耶和華啊，我們從未聽過有誰能與你相比，你是獨一無二的上帝。 21 世上有誰能與你的以色列子民相比？你從埃及救贖他們，讓他們做你的子民，為他們驅逐外族人、行偉大奇妙的事，使自己聲名遠播。 22 你讓以色列人永遠做你的子民，你耶和華做他們的上帝。
23 「耶和華啊，願你永遠信守你對僕人和僕人家的應許，願你成就自己的應許。 24 這樣，你的名必永遠堅立，被尊崇，人們必說，『以色列的上帝——萬軍之耶和華是以色列的上帝』，你僕人大衛的家必在你面前堅立。 25 我的上帝啊，因為你曾啟示僕人，說要為僕人建立王朝，僕人才敢這樣向你祈求。 26 耶和華啊，唯獨你是上帝，你應許要將這福氣賜給僕人。 27 願你賜福僕人的王朝，使它在你面前永遠堅立。耶和華啊，你已賜下祝福，你的祝福是永遠的！」
1 Cronici 17
Nouă Traducere În Limba Română
Dumnezeu încheie legământ cu David
17 După ce David s-a stabilit în palatul lui, i-a zis profetului Natan:
– Priveşte! Eu locuiesc într-un palat din cedru, în timp ce Chivotul Legământului cu Domnul se află sub nişte pânze.
2 – Fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Dumnezeu este cu tine! i-a răspuns Natan lui David.
3 În noaptea aceea însă Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Natan şi i-a zis: 4 „Du-te şi spune-i robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu tu Îmi vei zidi o Casă de locuit. 5 Eu nu am locuit într-o Casă din ziua în care l-am ridicat pe Israel şi până astăzi, ci am călătorit din cort în cort şi dintr-o locuinţă într-alta. 6 Pretutindeni pe unde am călătorit împreună cu întregul Israel, oare am cerut vreunuia dintre judecătorii[a] lui Israel, cărora le-am poruncit să păstorească poporul Meu, să-Mi zidească o Casă din cedru?’» 7 Prin urmare, să-i spui robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘Eu te-am luat de la stână, de la păstoritul oilor, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel. 8 Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit dinaintea ta pe toţi duşmanii tăi şi ţi-am făcut un nume ca numele celor mari de pe pământ. 9 Am păstrat un loc pentru poporul Meu Israel şi l-am sădit acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie tulburat şi fără ca cei nedrepţi să-l mai poată istovi, aşa cum făcuseră mai înainte, 10 încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu, Israel. Şi ţie ţi-i voi supune pe toţi duşmanii tăi. Acum îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o Casă. 11 Când ţi se vor împlini zilele şi vei merge la un loc cu strămoşii tăi, îl voi ridica pe urmaşul[b] tău, care va fi dintre fiii tăi, şi-i voi întări domnia. 12 El Îmi va zidi o Casă, şi Eu îi voi întări tronul pe vecie. 13 Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi fiul Meu. Şi nu voi îndepărta îndurarea Mea de la el, aşa cum am îndepărtat-o de la cel ce a fost înaintea ta. 14 Îl voi aşeza în casa Mea şi în regatul Meu pe vecie, iar tronul lui va fi întărit pe vecie.’»“
15 Natan l-a înştiinţat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.
16 Regele David a venit şi s-a aşezat înaintea Domnului, spunând:
„Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, şi cine este casa mea, de m-ai adus până aici? 17 Şi ca şi cum ar fi prea puţin pentru Tine, Dumnezeule, ai vorbit pe deasupra şi despre viitorul casei robului Tău, privindu-mă ca pe un om de rang înalt, Doamne Dumnezeule! 18 Ce ar putea să-Ţi mai răspundă David la toată cinstea arătată robului Tău? Tu îl cunoşti pe robul Tău! 19 Doamne, de dragul robului Tău şi datorită inimii Tale[c], ai făcut Tu toate aceste lucrări măreţe şi ai descoperit toate aceste lucruri mari.
20 Doamne, după câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine şi nu există alt Dumnezeu în afară de Tine. 21 Şi cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care a venit Dumnezeu să îl răscumpere pentru Sine, ca să fie poporul cu care să-Şi facă un nume? Tu ai făcut lucrări măreţe şi înfricoşătoare, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care Ţi l-ai răscumpărat din Egipt. 22 Ai hotărât ca poporul Tău, Israel, să fie poporul Tău pe vecie, iar Tu, Doamne, să le fii Dumnezeu.
23 Şi acum, Doamne, fie ca promisiunea pe care ai făcut-o cu privire la robul Tău şi la Casa lui să rămână pe vecie şi fă precum ai zis. 24 Fie întărit şi preamărit Numele Tău! În veci să se spună că Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, este Dumnezeu pentru Israel, iar casa robului Tău David să dăinuiască înaintea Ta. 25 Tu, Dumnezeul meu, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o Casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să Ţi se roage. 26 Aşadar, Doamne, Tu, Cel Care eşti Dumnezeu, ai promis robului Tău aceste lucruri bune. 27 Binevoieşte deci să binecuvântezi casa robului Tău, ca să dăinuiască veşnic înaintea Ta. Căci ceea ce Tu, Doamne, ai binecuvântat va rămâne binecuvântat pe vecie.“
Footnotes
- 1 Cronici 17:6 Cu sensul de conducători, cârmuitori; şi în v. 10
- 1 Cronici 17:11 Lit.: sămânţa; termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic
- 1 Cronici 17:19 Sau: După cuvântul Tău şi după inima Ta; sau: După promisiunea şi după voia (planul, hotărârea) Ta
1 Chronicles 17
King James Version
17 Now it came to pass, as David sat in his house, that David said to Nathan the prophet, Lo, I dwell in an house of cedars, but the ark of the covenant of the Lord remaineth under curtains.
2 Then Nathan said unto David, Do all that is in thine heart; for God is with thee.
3 And it came to pass the same night, that the word of God came to Nathan, saying,
4 Go and tell David my servant, Thus saith the Lord, Thou shalt not build me an house to dwell in:
5 For I have not dwelt in an house since the day that I brought up Israel unto this day; but have gone from tent to tent, and from one tabernacle to another.
6 Wheresoever I have walked with all Israel, spake I a word to any of the judges of Israel, whom I commanded to feed my people, saying, Why have ye not built me an house of cedars?
7 Now therefore thus shalt thou say unto my servant David, Thus saith the Lord of hosts, I took thee from the sheepcote, even from following the sheep, that thou shouldest be ruler over my people Israel:
8 And I have been with thee whithersoever thou hast walked, and have cut off all thine enemies from before thee, and have made thee a name like the name of the great men that are in the earth.
9 Also I will ordain a place for my people Israel, and will plant them, and they shall dwell in their place, and shall be moved no more; neither shall the children of wickedness waste them any more, as at the beginning,
10 And since the time that I commanded judges to be over my people Israel. Moreover I will subdue all thine enemies. Furthermore I tell thee that the Lord will build thee an house.
11 And it shall come to pass, when thy days be expired that thou must go to be with thy fathers, that I will raise up thy seed after thee, which shall be of thy sons; and I will establish his kingdom.
12 He shall build me an house, and I will stablish his throne for ever.
13 I will be his father, and he shall be my son: and I will not take my mercy away from him, as I took it from him that was before thee:
14 But I will settle him in mine house and in my kingdom for ever: and his throne shall be established for evermore.
15 According to all these words, and according to all this vision, so did Nathan speak unto David.
16 And David the king came and sat before the Lord, and said, Who am I, O Lord God, and what is mine house, that thou hast brought me hitherto?
17 And yet this was a small thing in thine eyes, O God; for thou hast also spoken of thy servant's house for a great while to come, and hast regarded me according to the estate of a man of high degree, O Lord God.
18 What can David speak more to thee for the honour of thy servant? for thou knowest thy servant.
19 O Lord, for thy servant's sake, and according to thine own heart, hast thou done all this greatness, in making known all these great things.
20 O Lord, there is none like thee, neither is there any God beside thee, according to all that we have heard with our ears.
21 And what one nation in the earth is like thy people Israel, whom God went to redeem to be his own people, to make thee a name of greatness and terribleness, by driving out nations from before thy people whom thou hast redeemed out of Egypt?
22 For thy people Israel didst thou make thine own people for ever; and thou, Lord, becamest their God.
23 Therefore now, Lord, let the thing that thou hast spoken concerning thy servant and concerning his house be established for ever, and do as thou hast said.
24 Let it even be established, that thy name may be magnified for ever, saying, The Lord of hosts is the God of Israel, even a God to Israel: and let the house of David thy servant be established before thee.
25 For thou, O my God, hast told thy servant that thou wilt build him an house: therefore thy servant hath found in his heart to pray before thee.
26 And now, Lord, thou art God, and hast promised this goodness unto thy servant:
27 Now therefore let it please thee to bless the house of thy servant, that it may be before thee for ever: for thou blessest, O Lord, and it shall be blessed for ever.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.