9 Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş^(A) pământesc de închinare. ² În adevăr^(B), s-a făcut un cort. În^(C) partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, era sfeşnicul^(D), masa^(E) şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului; ³ după^(F) perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul Preasfânt”^[a]. ⁴ El avea un altar de aur pentru tămâie şi^(G) chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas^(H) de aur cu mană, toiagul lui Aaron^(I), care înfrunzise, şi tablele^(J) legământului. ⁵ Deasupra^(K) erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispăşirii^[b] cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri. ⁶ Şi după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii^(L) care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului. ⁷ Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată^(M) pe an şi nu fără sânge, pe^(N) care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului. ⁸ Prin aceasta, Duhul Sfânt^(O) arăta că^(P) drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. ⁹ Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care^(Q) nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui. ¹⁰ Ele sunt doar nişte porunci pământeşti, date ca toate cele privitoare la mâncăruri^(R), băuturi şi felurite^(S) spălături, până^(T) la o vreme de îndreptare. ¹¹ Dar Hristos a venit ca Mare Preot^(U) al bunurilor^(V) viitoare, a trecut prin^(W) cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, ¹² şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu^(X) sânge de ţapi şi de viţei, ci^(Y) cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat^(Z) o răscumpărare veşnică^(AA). ¹³ Căci, dacă sângele^(AB) taurilor şi al ţapilor şi^(AC) cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţesc şi le aduc curăţirea trupului, ¹⁴ cu cât mai mult sângele^(AD) lui Hristos, care^(AE), prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine^(AF) Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va^(AG) curăţi cugetul vostru de faptele^(AH) moarte, ca să slujiţi^(AI) Dumnezeului celui viu! ¹⁵ Şi tocmai^(AJ) de aceea este El Mijlocitorul^(AK) unui legământ nou, pentru ca^(AL), prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei^(AM) ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită. ¹⁶ În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. ¹⁷ Pentru că un testament^(AN) nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut. ¹⁸ De aceea^(AO), şi întâiul legământ n-a fost sfinţit fără sânge. ¹⁹ Şi, într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat^(AP) sânge de viţei şi de ţapi, cu^(AQ) apă, lână stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul ²⁰ şi a zis: „Acesta^(AR) este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi”. ²¹ De asemenea, a stropit cu sânge cortul^(AS) şi toate vasele pentru slujbă. ²² Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi^(AT) fără vărsare de sânge, nu este iertare. ²³ Dar, deoarece chipurile^(AU) lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea. ²⁴ Căci^(AV) Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul^(AW) adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se^(AX) înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. ²⁵ Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuşi, ca marele preot^(AY) care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui, ²⁶ fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârşitul^(AZ) veacurilor, S-a arătat o singură dată^(BA) ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. ²⁷ Şi^(BB), după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar^(BC) după aceea vine judecata, ²⁸ tot aşa, Hristos^(BD), după ce S-a adus^(BE) jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora^(BF), Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor^(BG) ce-L aşteaptă.