2 De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. ² Căci, dacă Cuvântul vestit^(A) prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice^(B) abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, ³ cum^(C) vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care^(D), după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a^(E) fost adeverită de cei ce au auzit-o, ⁴ în timp ce Dumnezeu întărea^(F) mărturia lor cu^(G) semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite^(H) după^(I) voia Sa! ⁵ În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea^(J) viitoare despre care vorbim. ⁶ Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce^(K) este omul ca să-Ţi aduci aminte de el sau fiul omului ca să-l cercetezi? ⁷ L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale, ⁸ toate^(L) le-ai supus sub picioarele lui.”

În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acum, încă nu^(M) vedem că toate îi sunt supuse. ⁹ Dar pe Acela^(N) care a fost făcut pentru „puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat^(O) cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru^(P) toţi. ¹⁰ Se cuvenea, în adevăr^(Q), ca Acela pentru^(R) care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească^(S), prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii^(T) lor. ¹¹ Căci Cel^(U) ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt^(V) dintr-unul. De aceea, Lui nu-I^(W) este ruşine să-i numească „fraţi”, ¹² când zice: „Voi vesti^(X) Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda^(Y) în mijlocul adunării”. ¹³ Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El”. Şi în alt loc: „Iată-Mă^(Z), Eu şi copiii pe care^(AA) Mi i-a dat Dumnezeu!” ¹⁴ Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi^(AB) El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca^(AC), prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul, ¹⁵ şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii^(AD), erau supuşi robiei toată viaţa lor. ¹⁶ Căci, negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. ¹⁷ Prin urmare, a trebuit să Se asemene^(AE) fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos^(AF) şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. ¹⁸ Şi^(AG) prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.