10 În adevăr, Legea, care are umbra^(A) bunurilor^(B) viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu^(C) poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi^(D) pe cei ce se apropie. ² Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi odată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate? ³ Dar^(E) aducerea-aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; ⁴ căci este cu neputinţă^(F) ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele. ⁵ De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup; ⁶ n-ai primit nici arderi de tot^(G), nici jertfe pentru păcat. ⁷ Atunci am zis: ‘Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!’ ” ⁸ După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat”, (lucruri aduse toate după Lege), ⁹ apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule”. El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. ¹⁰ Prin^(H) această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin^(I) jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna. ¹¹ Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare^(J) zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe care^(K) niciodată nu pot şterge păcatele, ¹² El^(L), dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu ¹³ şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii^(M) Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui. ¹⁴ Căci printr-o singură jertfă El a făcut^(N) desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. ¹⁵ Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: ¹⁶ „Iată legământul^(O) pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”, ¹⁷ adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor”. ¹⁸ Dar, acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat. ¹⁹ Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele^(P) lui Isus avem o intrare slobodă^(Q) în Locul Preasfânt ²⁰ pe calea^(R) cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin^(S) perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, ²¹ şi fiindcă avem un Mare preot^(T) pus peste casa^(U) lui Dumnezeu, ²² să^(V) ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină^(W), cu inimile stropite şi curăţite de^(X) un cuget rău şi cu trupul spălat^(Y) cu o apă curată. ²³ Să^(Z) ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios^(AA) este Cel ce a făcut făgăduinţa. ²⁴ Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. ²⁵ Să nu părăsim^(AB) adunarea noastră, cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu^(AC) atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie^(AD). ²⁶ Căci, dacă^(AE) păcătuim cu voia, după^(AF) ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ²⁷ ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia^(AG) unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. ²⁸ Cine^(AH) a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia^(AI) a doi sau trei martori. ²⁹ Cu cât^(AJ) mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări^(AK) sângele legământului cu care a fost sfinţit şi va batjocori^(AL) pe Duhul harului? ³⁰ Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A^(AM) Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte: „Domnul^(AN) va judeca pe poporul Său”. ³¹ Grozav^(AO) lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! ³² Aduceţi-vă^(AP) aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi^(AQ), aţi dus o mare^(AR) luptă de suferinţe: ³³ pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte^(AS) în mijlocul ocărilor şi necazurilor şi, pe de alta, v-aţi făcut părtaşi^(AT) cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi. ³⁴ În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă^(AU) şi aţi primit cu bucurie răpirea^(AV) averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi^(AW) în ceruri o avuţie mai bună, care^(AX) dăinuie. ³⁵ Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! ³⁶ Căci^(AY) aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta^(AZ) ce v-a fost făgăduit. ³⁷ „Încă^(BA) puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel^(BB) ce vine va veni, şi nu va zăbovi. ³⁸ Şi cel neprihănit^(BC) va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.” ³⁹ Noi însă nu suntem din aceia care^(BD) dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă^(BE) pentru mântuirea sufletului.