出埃及 9
Chinese Contemporary Bible (Simplified)
瘟疫之灾
9 耶和华对摩西说：“你再进宫见法老，告诉他，‘希伯来人的上帝耶和华说，让我的子民去事奉我。 2 如果你不让他们走，继续扣留他们， 3 我就会使你田间所有的牲畜，包括马、驴、骆驼和牛羊，都染上严重的瘟疫。 4 但我要把埃及和以色列的牲畜分开，以色列人的牲畜必丝毫无损。’” 5 耶和华定了日期，说：“明天耶和华必在此地行这事。” 6 第二天，耶和华就这样行了，埃及的牲畜都死了，但以色列人的牲畜一头也没死。 7 法老派人去探查，发现以色列人的牲畜真的安然无恙。可是，他仍然顽固，不肯让以色列人离开。
脓疮之灾
8 耶和华对摩西和亚伦说：“你们去取几把窑里的灰，摩西要在法老面前把灰抛向空中。 9 这灰要变成尘土，散布在埃及每一个角落，落在人或牲畜身上，就会起疱长疮。” 10 摩西和亚伦便取了一些窑里的灰，站在法老面前，摩西把灰抛向空中，埃及人和牲畜身上就开始起疱长疮。 11 埃及的巫师无法与摩西对抗，因为他们及所有埃及人身上都长了脓疮。 12 耶和华使法老的心刚硬，他就不听他们的话，正如耶和华对摩西说的。
冰雹之灾
13 耶和华对摩西说：“明天一早你再去见法老，对他说，‘希伯来人的上帝耶和华这样说，你要让我的子民出去事奉我。 14 这一次，我要降下大灾祸在你及你的臣仆和百姓身上，好叫你知道普天之下我独一无二。 15 我若用瘟疫攻击你和你的百姓，你们早就灭亡了。 16 我让你活到现在，是为了向你彰显我的权能，使我的名传遍天下。 17 但你竟然在我的子民面前狂傲自大，不让他们离开。 18 明天这个时候，我要使天上降下大冰雹，是你们埃及立国以来从没有见过的。 19 现在，你要叫人赶快到田间把牲畜和属于你的一切都带到安全的地方。凡留在田间的人或牲畜都会被冰雹打死。’” 20 有些法老的臣仆听了耶和华的话就很害怕，赶忙把在田间的仆人和牲畜都召回屋里。 21 但那些不把耶和华的话放在心上的，仍把他们的奴仆和牲畜留在田间。 22 耶和华对摩西说：“你向天伸杖，天就会降下冰雹，落在埃及的一切人畜身上，摧毁田间的一切农作物。” 23 摩西向天伸出手杖，耶和华就发出雷电和冰雹，火光飞向大地。耶和华在埃及降下冰雹。 24 那时冰雹夹杂着火降下来，极为严重，在埃及史无前例。 25 冰雹摧毁了埃及境内田间的一切，包括人和牲畜，摧毁了田里的一切作物，打断了所有的树木， 26 只有以色列人所住的歌珊没有冰雹。 27 法老派人召来摩西和亚伦，对他们说：“这次我犯罪了，耶和华是对的，我和我的百姓错了。 28 请你们向耶和华祷告，好止住雷电和冰雹。我准许以色列人出去，你们不必再留在这里了。” 29 摩西回答说：“我一出城，就向耶和华举手祷告，雷电和冰雹必立刻停止，这样你就知道普天下都属于耶和华。 30 但我知道你和你的臣仆还是不敬畏上帝耶和华。”
31 这场冰雹发生在大麦吐穗和亚麻开花的时候。 32 小麦和粗麦较晚成熟，没有被冰雹打坏。 33 摩西离开法老，走出城外向耶和华举手祷告，雷和冰雹便停止了，豪雨也不下了。 34 法老看见灾祸停止，就又犯罪，他和他的臣仆都心里顽固。 35 法老硬着心，不让以色列人离开，正如耶和华借摩西所言。
出埃及 9
Chinese New Version (Simplified)
瘟疫之灾
9 耶和华对摩西说：“你要到法老那里去，对他说：‘耶和华希伯来人的 神这样说：“让我的人民离开这里，使他们可以事奉我。” 2 如果你拒绝他们离开这里，仍然强留他们， 3 看哪，耶和华的手必用严重的瘟疫加在你田间的牲畜身上，加在马、驴、骆驼、牛群、羊群身上。 4 耶和华必把以色列的牲畜和埃及人的牲畜分别出来；所有属于以色列人的，一只也不死去。’” 5 耶和华就定了时候，说：“明天耶和华必在此地行这事。” 6 第二天，耶和华就行了这事，埃及人全部的牲畜都死了；可是属于以色列人的牲畜，一只也没有死去。 7 法老派人去看，果然看见属于以色列人的牲畜，连一只也没有死去。法老的心还是刚硬，不肯让以色列人离开。
疮灾
8 耶和华对摩西和亚伦说：“你们要两手拿满炉灰，摩西要在法老眼前把炉灰向天上扬起来。 9 这炉灰必在埃及全地变为微尘，在埃及全地的人和牲畜身上就必生出疹病和脓疮。” 10 摩西和亚伦取了炉灰，站在法老面前；摩西把炉灰向天上扬起来，人和牲畜身上就生出了疹病和脓疮。 11 众术士因为生了疮的缘故，不能站在摩西的面前；因为众术士和所有埃及人身上都生了疮。 12 耶和华使法老心里刚硬，他就不肯听摩西和亚伦的话，就像耶和华对摩西所说的。
13 耶和华对摩西说：“你要清早起来，站在法老面前，对他说：‘耶和华希伯来人的 神这样说：“让我的人民离开这里，使他们可以事奉我。 14 因为这一次我要降下我的一切灾祸，打击你和你的臣仆及人民，为要使你知道在全地上没有神像我的。 15 如果我现在伸手用瘟疫击打你和你的人民，你就早已从地上消灭了。 16 然而我使你存留，是为了使你看见我的能力，并且在全地上传讲我的名。 17 你仍然向我的人民自高，不让他们离开吗？ 18 看哪，明天大约这个时候，我必降下极重的冰雹，在埃及自建国以来，直到现在，未曾有过这样的冰雹的。 19 所以，你现在要派人去，把你的牲畜和田间所有属于你的，都收聚到安全的地方；因为凡在田间发现的人和牲畜而不收回家里去的，冰雹必落在他们身上，他们就必死亡。”’” 20 法老的臣仆中有惧怕耶和华这话的，就叫他的仆人和牲畜进屋里来。 21 但那不把耶和华这话放在心上的，却把他的仆人和牲畜留在田里。
雹灾
22 耶和华对摩西说：“你要向天伸杖，使埃及全地都有冰雹，落在人身上、在牲畜身上和埃及地田间所有的蔬菜上。” 23 摩西把手杖向天一伸，耶和华就打雷（“打雷”原文作“ 神的声音”）下雹，有火落在地上；耶和华使冰雹降在埃及地上。 24 那时有了冰雹，冰雹与火混杂在一起，十分严重；埃及全地自从建国以来，未曾有过这样的冰雹。 25 在埃及全地，冰雹把田间的一切，连人和牲畜都击打了；冰雹又把田间的一切蔬菜击打了，也把田间的一切树木打断了。 26 只有在以色列人所在的歌珊地，没有冰雹。
27 于是，法老把摩西和亚伦召了来，对他们说：“这一次我犯了罪了；耶和华是公义的，我和我的人民是有罪的。 28 请你们祈求耶和华吧，因为这雷声和冰雹已经够了；我决意让你们离开，你们不可再留在这里。” 29 摩西回答法老：“我一出城，就必向耶和华伸手祷告，雷声就必止住，也不再有冰雹了，好使你知道大地是属于耶和华的。 30 至于你和你的臣仆，我知道你们在耶和华 神的面前还是没有惧怕的心。” 31 那时，麻和大麦被冰雹击打了，因为大麦已经吐穗，麻也开了花。 32 只是小麦和粗麦却没有被击打，因为它们还没有长成。 33 摩西离开法老出城去了，就向耶和华伸手祷告，雷声和冰雹就止住了，雨也不再倾倒在地上了。 34 法老看见雨水、冰雹和雷声都止住了，就更加犯罪，他和他的臣仆都心里刚硬。 35 法老的心刚硬，不肯让以色列人离开，就像耶和华借着摩西所说的。
Exodul 9
Nouă Traducere În Limba Română
A cincea urgie: molimă peste animale
9 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul evreilor: ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să Mi se închine. 2 Dacă nu-l vei lăsa să plece şi-l vei opri din nou, 3 mâna Domnului va lovi cu molimă grea vitele de pe câmp: caii, măgarii, cămilele, cirezile şi turmele. 4 Dar Domnul va face deosebire între vitele lui Israel şi vitele Egiptului pentru ca nimic să nu moară din ce este al israeliţilor.’ 5 Domnul a hotărât o vreme, zicând că mâine va face acest lucru în ţară.»“ 6 În ziua următoare, Domnul a făcut întocmai: toate vitele egiptenilor au murit, dar din vitele israeliţilor n-a murit nici una. 7 Faraon a trimis pe cineva şi a aflat că nici una din vitele israeliţilor n-a murit. Inima lui Faraon însă a rămas împietrită şi tot nu a lăsat poporul să plece.
A şasea urgie: bube peste egipteni
8 Domnul le-a zis din nou lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă mâinile cu cenuşă din cuptor şi Moise să o arunce în aer înaintea lui Faraon. 9 Ea se va transforma într-un praf fin peste toată ţara Egiptului şi va cauza bube cu puroi pe oameni şi pe animale în toată ţara Egiptului.“ 10 Ei au luat cenuşă din cuptor şi s-au înfăţişat înaintea lui Faraon. Moise a aruncat-o înspre cer şi ea a dat naştere la bube cu puroi pe oameni şi pe animale. 11 Vrăjitorii n-au putut sta înaintea lui Moise din cauza bubelor, pentru că bubele erau şi pe vrăjitori, ca pe toţi egiptenii. 12 Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon şi acesta nu i-a ascultat, după cum îi spusese Domnul lui Moise.
A şaptea urgie: grindina
13 După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă, du-te înaintea lui Faraon şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul evreilor: ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să Mi se închine, 14 pentru că de data aceasta Îmi voi trimite toate urgiile împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva poporului tău, ca să ştii că nu este nimeni ca Mine pe întreg pământul. 15 Căci, dacă Mi-aş fi întins mâna şi te-aş fi lovit pe tine şi pe poporul tău cu molimă, ai fi pierit de pe pământ. 16 Dar te-am ridicat[a] ca să-ţi arăt puterea Mea şi astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul. 17 Încă mai continui să te ridici împotriva poporului Meu ca să nu-l laşi să plece? 18 Ei bine, mâine, pe vremea aceasta, voi face să cadă cea mai grea grindină din câte au căzut vreodată în Egipt, de când a fost întemeiat până acum. 19 De aceea trimite oamenii ca să adăpostească, la loc sigur, vitele şi tot ce ai pe câmp; orice om şi orice animal care va fi pe câmp şi nu la adăpost va muri atunci când grindina va cădea peste el.’»“ 20 Aceia dintre slujitorii lui Faraon care s-au temut de Cuvântul Domnului şi-au adăpostit sclavii şi vitele în case, 21 dar cei care n-au luat în seamă Cuvântul Domnului şi-au lăsat sclavii şi vitele pe câmp. 22 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer ca să cadă grindină peste toată ţara Egiptului: peste oameni, peste animale şi peste plantele câmpului din ţara Egiptului.“ 23 Când Moise şi-a întins toiagul spre cer, Domnul a trimis o furtună cu grindină şi trăsnete care au căzut pe pământ. Domnul a făcut să cadă grindină peste ţara Egiptului: 24 era grindină amestecată cu trăsnete, o grindină atât de grea, cum n-a mai căzut niciodată în ţara Egiptului, de când aceasta a fost întemeiată ca neam. 25 Grindina a doborât la pământ tot ce era pe câmp în toată ţara Egiptului, atât oameni, cât şi animale; grindina a doborât la pământ toate plantele câmpului şi a frânt orice copac de pe câmp. 26 Singurul loc în care n-a căzut grindină a fost ţinutul Goşen[b], unde locuiau israeliţii. 27 Faraon şi-a trimis slujitorii să-i cheme pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis:
– De data aceasta am păcătuit; Domnul este drept, eu şi poporul meu suntem răi. 28 Rugaţi-vă Domnului, căci ne este de ajuns trăsnetul şi grindina lui Dumnezeu! Vă las să plecaţi; nu mai trebuie să staţi.
29 Moise i-a răspuns:
– Cum voi ieşi din cetate, îmi voi ridica mâinile spre Domnul; trăsnetul nu va mai lovi şi nu va mai cădea grindină, ca să recunoşti că pământul este al Domnului. 30 Cât despre tine şi slujitorii tăi, ştiu că încă nu vă temeţi de Domnul Dumnezeu.
31 Plantaţiile de in şi de orz au fost distruse, pentru că orzul dăduse în spic şi inul înflorise, 32 însă cele de grâu şi secară albă n-au păţit nimic, pentru că erau sădite târziu. 33 Moise l-a lăsat pe Faraon, a ieşit din cetate şi şi-a ridicat mâinile spre Domnul; atunci trăsnetul şi grindina au încetat şi n-a mai plouat pe pământ. 34 Când Faraon a văzut că ploaia, grindina şi trăsnetul au încetat, a păcătuit din nou şi şi-a împietrit inima atât el, cât şi slujitorii săi. 35 Inima lui Faraon s-a împietrit şi nu i-a lăsat pe israeliţi să plece, după cum îi spusese Domnul lui Moise.
Footnotes
- Exodul 9:16 Sau: Dar te-am lăsat viu
- Exodul 9:26 Vezi nota de la 8:22
Exodus 9
King James Version
9 Then the Lord said unto Moses, Go in unto Pharaoh, and tell him, Thus saith the Lord God of the Hebrews, Let my people go, that they may serve me.
2 For if thou refuse to let them go, and wilt hold them still,
3 Behold, the hand of the Lord is upon thy cattle which is in the field, upon the horses, upon the asses, upon the camels, upon the oxen, and upon the sheep: there shall be a very grievous murrain.
4 And the Lord shall sever between the cattle of Israel and the cattle of Egypt: and there shall nothing die of all that is the children's of Israel.
5 And the Lord appointed a set time, saying, To morrow the Lord shall do this thing in the land.
6 And the Lord did that thing on the morrow, and all the cattle of Egypt died: but of the cattle of the children of Israel died not one.
7 And Pharaoh sent, and, behold, there was not one of the cattle of the Israelites dead. And the heart of Pharaoh was hardened, and he did not let the people go.
8 And the Lord said unto Moses and unto Aaron, Take to you handfuls of ashes of the furnace, and let Moses sprinkle it toward the heaven in the sight of Pharaoh.
9 And it shall become small dust in all the land of Egypt, and shall be a boil breaking forth with blains upon man, and upon beast, throughout all the land of Egypt.
10 And they took ashes of the furnace, and stood before Pharaoh; and Moses sprinkled it up toward heaven; and it became a boil breaking forth with blains upon man, and upon beast.
11 And the magicians could not stand before Moses because of the boils; for the boil was upon the magicians, and upon all the Egyptians.
12 And the Lord hardened the heart of Pharaoh, and he hearkened not unto them; as the Lord had spoken unto Moses.
13 And the Lord said unto Moses, Rise up early in the morning, and stand before Pharaoh, and say unto him, Thus saith the Lord God of the Hebrews, Let my people go, that they may serve me.
14 For I will at this time send all my plagues upon thine heart, and upon thy servants, and upon thy people; that thou mayest know that there is none like me in all the earth.
15 For now I will stretch out my hand, that I may smite thee and thy people with pestilence; and thou shalt be cut off from the earth.
16 And in very deed for this cause have I raised thee up, for to shew in thee my power; and that my name may be declared throughout all the earth.
17 As yet exaltest thou thyself against my people, that thou wilt not let them go?
18 Behold, to morrow about this time I will cause it to rain a very grievous hail, such as hath not been in Egypt since the foundation thereof even until now.
19 Send therefore now, and gather thy cattle, and all that thou hast in the field; for upon every man and beast which shall be found in the field, and shall not be brought home, the hail shall come down upon them, and they shall die.
20 He that feared the word of the Lord among the servants of Pharaoh made his servants and his cattle flee into the houses:
21 And he that regarded not the word of the Lord left his servants and his cattle in the field.
22 And the Lord said unto Moses, Stretch forth thine hand toward heaven, that there may be hail in all the land of Egypt, upon man, and upon beast, and upon every herb of the field, throughout the land of Egypt.
23 And Moses stretched forth his rod toward heaven: and the Lord sent thunder and hail, and the fire ran along upon the ground; and the Lord rained hail upon the land of Egypt.
24 So there was hail, and fire mingled with the hail, very grievous, such as there was none like it in all the land of Egypt since it became a nation.
25 And the hail smote throughout all the land of Egypt all that was in the field, both man and beast; and the hail smote every herb of the field, and brake every tree of the field.
26 Only in the land of Goshen, where the children of Israel were, was there no hail.
27 And Pharaoh sent, and called for Moses and Aaron, and said unto them, I have sinned this time: the Lord is righteous, and I and my people are wicked.
28 Intreat the Lord (for it is enough) that there be no more mighty thunderings and hail; and I will let you go, and ye shall stay no longer.
29 And Moses said unto him, As soon as I am gone out of the city, I will spread abroad my hands unto the Lord; and the thunder shall cease, neither shall there be any more hail; that thou mayest know how that the earth is the Lord's.
30 But as for thee and thy servants, I know that ye will not yet fear the Lord God.
31 And the flax and the barley was smitten: for the barley was in the ear, and the flax was bolled.
32 But the wheat and the rie were not smitten: for they were not grown up.
33 And Moses went out of the city from Pharaoh, and spread abroad his hands unto the Lord: and the thunders and hail ceased, and the rain was not poured upon the earth.
34 And when Pharaoh saw that the rain and the hail and the thunders were ceased, he sinned yet more, and hardened his heart, he and his servants.
35 And the heart of Pharaoh was hardened, neither would he let the children of Israel go; as the Lord had spoken by Moses.
Chinese Contemporary Bible Copyright © 1979, 2005, 2007, 2011 by Biblica® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Chinese New Version (CNV). Copyright © 1976, 1992, 1999, 2001, 2005 by Worldwide Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.