Şovăirea lui Moise

4 Moise a răspuns şi a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ‘Nu ţi S-a arătat Domnul!’ ” ² Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un^(A) toiag.” ³ Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el. ⁴ Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat, şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui. ⁵ „Iată”, a zis Domnul, „ce vei face ca să creadă^(B) că ţi S-a arătat Domnul^(C), Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” ⁶ Domnul i-a mai zis: „Bagă-ţi mâna în sân.” El şi-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o şi iată că mâna i se acoperise de lepră şi se făcuse albă ca^(D) zăpada. ⁷ Domnul a zis: „Bagă-ţi din nou mâna în sân.” El şi-a băgat din nou mâna în sân, apoi a scos-o din sân şi iată că mâna se făcuse^(E) iarăşi cum era carnea lui. ⁸ „Dacă nu te vor crede”, a zis Domnul, „şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn. ⁹ Dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu şi s-o torni pe pământ, şi apa^(F) pe care o vei lua din râu se va preface în sânge pe pământ.” ¹⁰ Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău, căci vorba şi limba^(G) îmi sunt încurcate.” ¹¹ Domnul i-a zis: „Cine^(H) a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? ¹² Du-te dar; Eu voi fi cu gura^(I) ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.” ¹³ Moise a zis: „Ah, Doamne^(J), trimite pe cine vei vrea să trimiţi!” ¹⁴ Atunci, Domnul S-a mâniat pe Moise şi a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuşi vine^(K) înaintea ta şi, când te va vedea, se va bucura în inima lui. ¹⁵ Tu îi vei vorbi^(L) şi vei pune^(M) cuvintele în gura lui, şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi vă voi^(N) învăţa ce veţi avea de făcut. ¹⁶ El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţine pentru el locul lui^(O) Dumnezeu. ¹⁷ Ia în mână^(P) toiagul acesta cu care vei face semnele.”

Moise, în Egipt

¹⁸ Moise a plecat şi, când s-a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.” Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!” ¹⁹ Domnul a zis lui Moise în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt, căci toţi^(Q) cei ce umblau să-ţi ia viaţa au murit.” ²⁰ Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călări pe măgari şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mână toiagul^(R) lui Dumnezeu. ²¹ Domnul a zis lui Moise: „Plecând ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile^(S) pe care ţi le pun în mână să le faci înaintea lui Faraon. Eu^(T) îi voi împietri inima, şi nu va lăsa pe popor să plece. ²² Tu vei zice lui Faraon: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Israel^(U) este fiul Meu, întâiul^(V) Meu născut. ²³ Îţi spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide^(W) pe fiul tău, pe întâiul tău născut»’.” ²⁴ În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit^(X) Domnul şi a vrut să-l^(Y) omoare. ²⁵ Sefora a luat o piatră ascuţită^(Z), a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu eşti un soţ de sânge pentru mine.” ²⁶ Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sânge!” din pricina tăierii împrejur.

Întâlnirea lui Moise cu Aaron

²⁷ Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea^(AA) lui Moise în pustie.” Aaron a plecat. A întâlnit pe Moise la muntele^(AB) lui Dumnezeu şi l-a sărutat. ²⁸ Moise a făcut^(AC) cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, şi toate semnele^(AD) pe care-i poruncise să le facă. ²⁹ Moise şi Aaron şi-au văzut de drum^(AE) şi au adunat pe toţi bătrânii copiilor lui Israel. ³⁰ Aaron^(AF) a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise şi Moise a făcut semnele înaintea poporului. ³¹ Poporul a crezut^(AG). Astfel au aflat că Domnul cercetase^(AH) pe copiii lui Israel, că le văzuse^(AI) suferinţa şi s-au plecat^(AJ) şi s-au aruncat cu faţa la pământ^(AK).