¹⁵ Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor evreilor, numite una Şifra şi cealaltă Pua, ¹⁶ şi le-a zis: „Când veţi împlini slujba de moaşe pe lângă femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorâţi, iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască.” ¹⁷ Dar moaşele s-au temut^(A) de Dumnezeu şi n-au făcut^(B) ce le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască. ¹⁸ Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe şi le-a zis: „Pentru ce aţi făcut lucrul acesta şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?” ¹⁹ Moaşele^(C) au răspuns lui Faraon: „Pentru că femeile evreilor nu sunt ca egiptencele; ele sunt vânjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.” ²⁰ Dumnezeu^(D) a făcut bine moaşelor şi poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr. ²¹ Pentru că moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case^(E). ²² Atunci, Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncaţi în râu pe orice băiat^(F) care se va naşte şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.”