出埃及記 8
Chinese Contemporary Bible (Traditional)
蛙災
8 耶和華對摩西說：「你進宮去告訴法老，『耶和華說，讓以色列百姓離開，好事奉我。 2 如果你不聽從，我就使青蛙來毀壞你的國土。 3 尼羅河將充滿青蛙，牠們要跳到你的宮裡、臥室和床鋪上，你的臣僕和百姓家裡，你的爐灶和揉麵盆裡。 4 青蛙還會跳到你和你的百姓及眾臣僕身上。』」
5 耶和華對摩西說：「你叫亞倫向埃及各地的江河、溪流和池塘伸杖，使青蛙遍佈埃及全境。」 6 亞倫伸杖，青蛙就遍佈了埃及全境。 7 巫師也行邪術如法炮製，叫青蛙上來。 8 法老召摩西和亞倫進宮，對他們說：「你們快求耶和華，使這些青蛙離開我們，我便讓百姓去獻祭給耶和華。」 9 摩西對法老說：「好吧，你要我在什麼時候為你以及你的臣僕和百姓禱告，叫這些青蛙離開你和你的宮殿，只留在河裡呢？」 10 法老說：「明天。」摩西說：「就照你說的，這樣你就知道沒有神明能比得上我們的上帝耶和華。 11 明天青蛙會離開你、你的宮殿、你的臣僕和百姓，只留在河裡。」 12 摩西和亞倫離開法老後，摩西就為法老所受的蛙災一事向耶和華呼求。 13 耶和華答應了摩西的祈求。凡在房屋內、院子裡和田野中的青蛙都死了。 14 百姓把青蛙的屍體堆積起來，埃及全境都充滿了死青蛙的腐臭氣味。 15 法老看見災難已經過去，便又硬著心，不肯聽從摩西和亞倫的話，正如耶和華所言。
虱災
16 耶和華對摩西說：「你吩咐亞倫用杖擊打地上的塵土，使埃及境內的塵土變成蝨子。」 17 他們就照上帝的吩咐去做，亞倫伸杖擊打地上的塵土，蝨子就跑到人和牲畜身上，全埃及的塵土都變成了蝨子。 18 巫師們也試圖用邪術變出蝨子來，卻無法成功。埃及的百姓和牲畜身上長滿了蝨子。 19 巫師們對法老說：「這是上帝的作為。」法老的心卻仍然剛硬，不肯答應摩西和亞倫的要求，正如耶和華所言。
蒼蠅之災
20 耶和華對摩西說：「明天清早，你趁法老去河邊時去見他，告訴他，『耶和華說，放我的子民走，他們好事奉我， 21 不然，我就叫無數的蒼蠅飛到你、你的臣僕和百姓身上，進到你們各自的家中，使埃及遍地佈滿蒼蠅。 22 但那天，我子民居住的歌珊卻絲毫不會受攪擾，這樣你就知道我耶和華主宰天下。 23 我要把我的子民跟你的百姓分開，明天我必行這神蹟。』」 24 耶和華果然這樣行。密密麻麻的蒼蠅飛進法老的王宮和他臣僕的家裡，埃及全國都受到蒼蠅的毀壞。 25 法老召見摩西和亞倫，對他們說：「你們可以去獻祭給你們的上帝，不過要在我的境內舉行。」 26 摩西說：「這怎麼行？我們用來獻祭的東西，是埃及人最憎惡的。如果我們在埃及境內舉行這樣的儀式，他們一定會拿石頭打死我們。 27 我們要照我們上帝耶和華的吩咐離開這裡，走三天的路程到曠野去獻祭給祂。」 28 法老說：「好，我讓你們去曠野獻祭給你們的上帝耶和華，只是不要走得太遠。現在為我祈求吧。」 29 摩西說：「我離開這裡就去祈求耶和華，使蒼蠅明天就離開你及你的臣僕和百姓，但這次你不可再食言，阻止以色列人去向耶和華獻祭。」 30 摩西說完以後，便離開王宮，去祈求耶和華。 31 耶和華就照摩西的祈求，使成群的蒼蠅離開法老及其臣僕和百姓，一隻也沒有留下。 32 這一次，法老又硬著心，不肯讓百姓離開埃及。
Exod 8
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Broaştele
8 Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon şi spune-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi(A) slujească. 2 Dacă nu(B) vrei să-l laşi să plece, am să aduc broaşte(C) pe toată întinderea ţării tale. 3 Râul va mişuna de broaşte; ele se vor sui şi vor intra în casa ta, în odaia(D) ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în postăvile de frământat pâinea. 4 Ba încă broaştele se vor sui şi pe tine, pe poporul tău şi pe toţi slujitorii tăi»’.” 5 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron(E): ‘Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, peste pâraie şi peste iazuri şi scoate broaşte din ele peste ţara Egiptului!’ ” 6 Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului, şi au ieşit(F) broaştele şi au acoperit ţara Egiptului. 7 Dar(G) şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului. 8 Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis(H): „Rugaţi-vă Domnului să depărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu, şi am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.” 9 Moise a zis lui Faraon: „Hotărăşte-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale? Nu vor mai rămâne decât în râu.” 10 El a răspuns: „Mâine.” Şi Moise a zis: „Aşa va fi, ca să ştii că nimeni(I) nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru. 11 Broaştele se vor depărta de la tine şi din casele tale, de la slujitorii tăi şi de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu.” 12 Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Şi Moise(J) a strigat către Domnul cu privire la broaştele cu care lovise pe Faraon. 13 Domnul a făcut cum cerea Moise, şi broaştele au pierit în case, în curţi şi în ogoare. 14 Le-au strâns grămezi, şi ţara s-a împuţit. 15 Faraon, văzând că are(K) răgaz să răsufle în voie, şi-a(L) împietrit inima şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
Păduchii
16 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ‘Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului, şi se va preface în păduchi[a], în toată ţara Egiptului’.” 17 Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului, şi s-a prefăcut în(M) păduchi pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărâna pământului s-a prefăcut în păduchi în toată ţara Egiptului. 18 Vrăjitorii(N) au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor, dar n-au(O) putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace. 19 Şi vrăjitorii au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima(P) lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
Musca câinească
20 Domnul a zis lui Moise(Q): „Scoală-te dis-de-dimineaţă şi du-te înaintea lui Faraon când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul(R): «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 21 Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muşte câineşti împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele egiptenilor vor fi pline de muşte şi pământul va fi acoperit de ele. 22 Dar(S) în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locuieşte poporul Meu, şi acolo nu vor fi muşte, pentru ca să cunoşti că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ţinutului acestuia. 23 Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine».’ ” 24 Domnul a făcut aşa. A venit(T) un roi de muşte câineşti în casa lui Faraon şi a slujitorilor lui şi toată ţara Egiptului a fost pustiită de muşte câineşti. 25 Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.” 26 Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem aşa, căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe care sunt o urâciune pentru egipteni. Şi dacă am aduce sub ochii lor jertfe care sunt o(U) urâciune pentru egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre? 27 Vom face mai bine un drum de(V) trei zile în pustie şi acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, după cum(W) ne va spune.” 28 Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecaţi ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi(X). Rugaţi-vă pentru mine.” 29 Moise a răspuns: „Am să ies de la tine şi am să mă rog Domnului. Mâine, muştele se vor depărta de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. Dar să nu ne(Y) mai înşele Faraon, nevrând să lase pe popor să plece ca să aducă jertfe Domnului.” 30 Moise a ieşit de la Faraon şi s-a(Z) rugat Domnului. 31 Domnul a făcut cum cerea Moise, şi muştele s-au depărtat de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui; n-a mai rămas una. 32 Dar Faraon şi de data aceasta şi-a împietrit(AA) inima şi n-a lăsat pe popor să plece.
Footnotes
- Exod 8:16 Sau: ţânţari.
Exodus 8
King James Version
8 And the Lord spake unto Moses, Go unto Pharaoh, and say unto him, Thus saith the Lord, Let my people go, that they may serve me.
2 And if thou refuse to let them go, behold, I will smite all thy borders with frogs:
3 And the river shall bring forth frogs abundantly, which shall go up and come into thine house, and into thy bedchamber, and upon thy bed, and into the house of thy servants, and upon thy people, and into thine ovens, and into thy kneadingtroughs:
4 And the frogs shall come up both on thee, and upon thy people, and upon all thy servants.
5 And the Lord spake unto Moses, Say unto Aaron, Stretch forth thine hand with thy rod over the streams, over the rivers, and over the ponds, and cause frogs to come up upon the land of Egypt.
6 And Aaron stretched out his hand over the waters of Egypt; and the frogs came up, and covered the land of Egypt.
7 And the magicians did so with their enchantments, and brought up frogs upon the land of Egypt.
8 Then Pharaoh called for Moses and Aaron, and said, Intreat the Lord, that he may take away the frogs from me, and from my people; and I will let the people go, that they may do sacrifice unto the Lord.
9 And Moses said unto Pharaoh, Glory over me: when shall I intreat for thee, and for thy servants, and for thy people, to destroy the frogs from thee and thy houses, that they may remain in the river only?
10 And he said, To morrow. And he said, Be it according to thy word: that thou mayest know that there is none like unto the Lord our God.
11 And the frogs shall depart from thee, and from thy houses, and from thy servants, and from thy people; they shall remain in the river only.
12 And Moses and Aaron went out from Pharaoh: and Moses cried unto the Lord because of the frogs which he had brought against Pharaoh.
13 And the Lord did according to the word of Moses; and the frogs died out of the houses, out of the villages, and out of the fields.
14 And they gathered them together upon heaps: and the land stank.
15 But when Pharaoh saw that there was respite, he hardened his heart, and hearkened not unto them; as the Lord had said.
16 And the Lord said unto Moses, Say unto Aaron, Stretch out thy rod, and smite the dust of the land, that it may become lice throughout all the land of Egypt.
17 And they did so; for Aaron stretched out his hand with his rod, and smote the dust of the earth, and it became lice in man, and in beast; all the dust of the land became lice throughout all the land of Egypt.
18 And the magicians did so with their enchantments to bring forth lice, but they could not: so there were lice upon man, and upon beast.
19 Then the magicians said unto Pharaoh, This is the finger of God: and Pharaoh's heart was hardened, and he hearkened not unto them; as the Lord had said.
20 And the Lord said unto Moses, Rise up early in the morning, and stand before Pharaoh; lo, he cometh forth to the water; and say unto him, Thus saith the Lord, Let my people go, that they may serve me.
21 Else, if thou wilt not let my people go, behold, I will send swarms of flies upon thee, and upon thy servants, and upon thy people, and into thy houses: and the houses of the Egyptians shall be full of swarms of flies, and also the ground whereon they are.
22 And I will sever in that day the land of Goshen, in which my people dwell, that no swarms of flies shall be there; to the end thou mayest know that I am the Lord in the midst of the earth.
23 And I will put a division between my people and thy people: to morrow shall this sign be.
24 And the Lord did so; and there came a grievous swarm of flies into the house of Pharaoh, and into his servants' houses, and into all the land of Egypt: the land was corrupted by reason of the swarm of flies.
25 And Pharaoh called for Moses and for Aaron, and said, Go ye, sacrifice to your God in the land.
26 And Moses said, It is not meet so to do; for we shall sacrifice the abomination of the Egyptians to the Lord our God: lo, shall we sacrifice the abomination of the Egyptians before their eyes, and will they not stone us?
27 We will go three days' journey into the wilderness, and sacrifice to the Lord our God, as he shall command us.
28 And Pharaoh said, I will let you go, that ye may sacrifice to the Lord your God in the wilderness; only ye shall not go very far away: intreat for me.
29 And Moses said, Behold, I go out from thee, and I will intreat the Lord that the swarms of flies may depart from Pharaoh, from his servants, and from his people, to morrow: but let not Pharaoh deal deceitfully any more in not letting the people go to sacrifice to the Lord.
30 And Moses went out from Pharaoh, and intreated the Lord.
31 And the Lord did according to the word of Moses; and he removed the swarms of flies from Pharaoh, from his servants, and from his people; there remained not one.
32 And Pharaoh hardened his heart at this time also, neither would he let the people go.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
