使徒行傳 5
Chinese Contemporary Bible (Traditional)
欺騙聖靈
5 一個名叫亞拿尼亞的人與妻子撒非喇也把田產賣了。 2 他私自留下一部分錢，然後把其餘的拿去交給使徒，這件事他妻子也知道。 3 彼得說：「亞拿尼亞，你為什麼讓撒旦充滿你的心，欺騙聖靈，私自留下一些賣地的錢呢？ 4 田產沒有賣的時候屬於你，即使賣了，賣地的錢也由你支配。你怎麼做出這種事呢？你不是欺騙人，你是欺騙上帝！」 5 亞拿尼亞聽見這話，當場倒地而死。聽見這件事的人都非常懼怕。 6 有幾個青年上前把他的屍體裹起來，抬出去埋葬了。
7 大約過了三個小時，亞拿尼亞的妻子也進來了，她還不知道發生了什麼事。 8 彼得問她：「你們賣田地的錢就這麼多嗎？」她說：「是的，就這麼多。」
9 彼得說：「你們二人怎麼串通起來試探主的靈呢？埋葬你丈夫的人就到門口了，他們也要把你抬出去。」 10 撒非喇立刻倒在彼得腳前死了。那些青年進來看見她已經死了，便把她抬出去葬在她丈夫的旁邊。 11 整個教會和聽見這件事的人都非常懼怕。
神蹟奇事
12 主藉著使徒們在百姓中行了許多神蹟奇事，大家同心合意地在所羅門廊那裡聚會。 13 其他人不敢接近他們，不過百姓都很敬重他們。 14 信主的人數不斷增加，男女都有。 15 人們甚至把病人抬到街上，放在床上或墊子上，希望彼得路過時的影子可以落在病人身上。 16 還有大群的人從耶路撒冷附近的城鎮帶著病人和被污鬼攪擾的人趕來，他們都得了醫治。
使徒受迫害
17 大祭司和他的同黨撒都該人看見這情形，妒火中燒， 18 便把使徒拘捕，關在監裡。 19 當天晚上，有一位主的天使把獄門打開，領他們出來， 20 說：「你們到聖殿去，把這生命之道傳給百姓。」 21 使徒遵從命令，在黎明的時候來到聖殿開始教導眾人。
大祭司和他的同黨召集了所有公會[a]的人和以色列的眾長老，然後派人去監獄把使徒押來受審。 22 差役來到監獄時，發現使徒已經不見了，就回去稟告，說： 23 「我們看見牢門緊鎖，守衛都站在門外，但打開門一看，裡面卻空無一人！」
24 聖殿護衛長和祭司長聽後，都很困擾，不知道是怎麼回事。 25 這時有人來報告說：「你們關押在牢裡的人正在聖殿裡教導人！」 26 聖殿護衛長和差役再去把使徒抓回來。這次他們不敢動粗，生怕百姓會用石頭打他們。
27 使徒被帶來後站在公會前，大祭司盤問他們，說： 28 「我們不是嚴禁你們奉耶穌的名去教導百姓嗎？你們竟然在耶路撒冷各處傳道，還想把殺那人的血債歸到我們身上！」
29 彼得和其他使徒申辯說：「我們要服從的是上帝，而非人。 30 你們釘死在十字架上的耶穌，我們祖先的上帝已經使祂復活了。 31 上帝把祂提升到自己的右邊，立祂為君王和救主，好賜給以色列人悔改的機會，使他們的罪得到赦免。 32 我們就是這些事的見證人，上帝賜給順服祂之人的聖靈也同樣做見證。」
33 他們聽了，怒氣衝天，打算殺掉使徒。 34 公會中有一位名叫迦瑪列的法利賽人，是個德高望重的律法教師。他站起來，叫人把使徒暫且押到外面， 35 然後說：「以色列人啊，你們應當慎重處置這些人。 36 不久前，有個名叫杜達的人起來自立山頭，吸引了差不多四百個跟隨者，但他被殺之後，那些跟隨者就各奔東西，銷聲匿跡了。 37 後來，又有個加利利人猶大在戶口登記期間鼓動百姓跟隨他造反。他被殺之後，那些跟隨者也煙消雲散了。 38 所以，像現在這種情形，我勸大家還是不要管他們，隨他們去吧。他們的計劃和行為如果是出於人意，終必失敗； 39 但如果是出於上帝，你們不但無法阻止他們，恐怕反而是在抵擋上帝！」
40 公會採納了他的意見，於是把使徒召回來打了一頓，再次警告他們不可奉耶穌的名傳道，才放了他們。 41 使徒離開公會後，為自己有資格為主的名受辱而歡喜。 42 他們每天在聖殿裡和各家各戶教導人，傳揚耶穌是基督。
Footnotes
- 5·21 公會是猶太人的最高立法與司法機關。
Acts 5
New Revised Standard Version, Anglicised
Ananias and Sapphira
5 But a man named Ananias, with the consent of his wife Sapphira, sold a piece of property; 2 with his wife’s knowledge, he kept back some of the proceeds, and brought only a part and laid it at the apostles’ feet. 3 ‘Ananias,’ Peter asked, ‘why has Satan filled your heart to lie to the Holy Spirit and to keep back part of the proceeds of the land? 4 While it remained unsold, did it not remain your own? And after it was sold, were not the proceeds at your disposal? How is it that you have contrived this deed in your heart? You did not lie to us[a] but to God!’ 5 Now when Ananias heard these words, he fell down and died. And great fear seized all who heard of it. 6 The young men came and wrapped up his body,[b] then carried him out and buried him.
7 After an interval of about three hours his wife came in, not knowing what had happened. 8 Peter said to her, ‘Tell me whether you and your husband sold the land for such and such a price.’ And she said, ‘Yes, that was the price.’ 9 Then Peter said to her, ‘How is it that you have agreed together to put the Spirit of the Lord to the test? Look, the feet of those who have buried your husband are at the door, and they will carry you out.’ 10 Immediately she fell down at his feet and died. When the young men came in they found her dead, so they carried her out and buried her beside her husband. 11 And great fear seized the whole church and all who heard of these things.
The Apostles Heal Many
12 Now many signs and wonders were done among the people through the apostles. And they were all together in Solomon’s Portico. 13 None of the rest dared to join them, but the people held them in high esteem. 14 Yet more than ever believers were added to the Lord, great numbers of both men and women, 15 so that they even carried out the sick into the streets, and laid them on cots and mats, in order that Peter’s shadow might fall on some of them as he came by. 16 A great number of people would also gather from the towns around Jerusalem, bringing the sick and those tormented by unclean spirits, and they were all cured.
The Apostles Are Persecuted
17 Then the high priest took action; he and all who were with him (that is, the sect of the Sadducees), being filled with jealousy, 18 arrested the apostles and put them in the public prison. 19 But during the night an angel of the Lord opened the prison doors, brought them out, and said, 20 ‘Go, stand in the temple and tell the people the whole message about this life.’ 21 When they heard this, they entered the temple at daybreak and went on with their teaching.
When the high priest and those with him arrived, they called together the council and the whole body of the elders of Israel, and sent to the prison to have them brought. 22 But when the temple police went there, they did not find them in the prison; so they returned and reported, 23 ‘We found the prison securely locked and the guards standing at the doors, but when we opened them, we found no one inside.’ 24 Now when the captain of the temple and the chief priests heard these words, they were perplexed about them, wondering what might be going on. 25 Then someone arrived and announced, ‘Look, the men whom you put in prison are standing in the temple and teaching the people!’ 26 Then the captain went with the temple police and brought them, but without violence, for they were afraid of being stoned by the people.
27 When they had brought them, they had them stand before the council. The high priest questioned them, 28 saying, ‘We gave you strict orders not to teach in this name,[c] yet here you have filled Jerusalem with your teaching and you are determined to bring this man’s blood on us.’ 29 But Peter and the apostles answered, ‘We must obey God rather than any human authority.[d] 30 The God of our ancestors raised up Jesus, whom you had killed by hanging him on a tree. 31 God exalted him at his right hand as Leader and Saviour, so that he might give repentance to Israel and forgiveness of sins. 32 And we are witnesses to these things, and so is the Holy Spirit whom God has given to those who obey him.’
33 When they heard this, they were enraged and wanted to kill them. 34 But a Pharisee in the council named Gamaliel, a teacher of the law, respected by all the people, stood up and ordered the men to be put outside for a short time. 35 Then he said to them, ‘Fellow-Israelites,[e] consider carefully what you propose to do to these men. 36 For some time ago Theudas rose up, claiming to be somebody, and a number of men, about four hundred, joined him; but he was killed, and all who followed him were dispersed and disappeared. 37 After him Judas the Galilean rose up at the time of the census and got people to follow him; he also perished, and all who followed him were scattered. 38 So in the present case, I tell you, keep away from these men and let them alone; because if this plan or this undertaking is of human origin, it will fail; 39 but if it is of God, you will not be able to overthrow them—in that case you may even be found fighting against God!’
They were convinced by him, 40 and when they had called in the apostles, they had them flogged. Then they ordered them not to speak in the name of Jesus, and let them go. 41 As they left the council, they rejoiced that they were considered worthy to suffer dishonour for the sake of the name. 42 And every day in the temple and at home[f] they did not cease to teach and proclaim Jesus as the Messiah.[g]
Faptele Apostolilor 5
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Anania şi Safira
5 Dar un om numit Anania a vândut o moşioară, cu nevastă-sa Safira, 2 şi(A) a oprit o parte din preţ cu ştirea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor. 3 Petru(B) i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a(C) umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? 4 Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” 5 Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut(D) jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri. 6 Flăcăii s-au sculat, l-au(E) învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat. 7 Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevastă-sa, fără să ştie ce se întâmplase. 8 Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta”. 9 Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să(F) ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.” 10 Ea(G) a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei. 11 O(H) mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.
Izbânda apostolilor
12 Prin(I) mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi(J) stăteau împreună în pridvorul lui Solomon 13 şi(K) niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei, dar(L) norodul îi lăuda în gura mare. 14 Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult, 15 până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când(M) va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. 16 Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei(N) chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.
Apostolii închişi şi izbăviţi
17 Însă(O) marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, 18 au(P) pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa de obşte. 19 Dar un înger(Q) al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară şi le-a zis: 20 „Duceţi-vă, staţi în Templu şi vestiţi norodului toate(R) cuvintele vieţii acesteia”. 21 Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineaţă în Templu şi au început să înveţe pe norod. Marele(S) preot şi cei ce erau cu el au venit pe neaşteptate, au adunat soborul şi pe toată bătrânimea fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să aducă pe apostoli. 22 Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S-au întors şi au spus astfel: 23 „Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stând în picioare la uşi, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru”. 24 Când au auzit aceste vorbe, căpitanul(T) Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întâmplări. 25 Cineva a venit şi le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-aţi băgat în temniţă stau în Templu şi învaţă pe norod”. 26 Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii şi i-au adus, dar nu cu sila, căci(U) se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod. 27 După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Şi marele preot i-a întrebat astfel: 28 „Nu(V) v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi(W) să aruncaţi asupra noastră sângele(X) acelui om.” 29 Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie(Y) să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul(Z) părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L(AA) pe lemn. 31 Pe acest(AB) Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn(AC) şi Mântuitor(AD), ca să(AE) dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. 32 Noi(AF) suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe(AG) care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”
Apostolilor li se dă drumul
33 Când(AH) au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să-i omoare. 34 Dar un fariseu numit Gamaliel(AI), un învăţător al Legii, preţuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli. 35 Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora. 36 Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva şi la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, şi toţi cei ce îl urmaseră au fost risipiţi şi nimiciţi. 37 După el s-a ivit Iuda Galileeanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră au fost risipiţi. 38 Şi acum, eu vă spun: Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă(AJ) încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; 39 dar(AK), dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi(AL) împotriva lui Dumnezeu.” 40 Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat(AM) pe apostoli, au pus să-i bată(AN) cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul. 41 Ei au plecat dinaintea soborului şi s-au bucurat(AO) că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui. 42 Şi în fiecare zi, în(AP) Templu şi acasă, nu încetau(AQ) să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.
New Revised Standard Version Bible: Anglicised Edition, copyright © 1989, 1995 the Division of Christian Education of the National Council of the Churches of Christ in the United States of America. Used by permission. All rights reserved.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
