Faptele Apostolilor 4
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Petru şi Ioan la Sinedriu
4 Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi saducheii, 2 foarte necăjiţi(A) că învăţau pe norod şi vesteau în Isus învierea din morţi. 3 Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în temniţă până a doua zi, căci se înserase. 4 Însă mulţi din cei ce auziseră cuvântarea au crezut, şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii. 5 A doua zi, mai-marii norodului, bătrânii şi cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim, 6 cu marele preot Ana(B), Caiafa, Ioan, Alexandru şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi. 7 Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor şi i-au întrebat: „Cu(C) ce putere sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?” 8 Atunci(D), Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel! 9 Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat, 10 s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în(E) Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe(F) care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. 11 El(G) este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. 12 În nimeni altul nu este mântuire, căci nu(H) este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” 13 Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât(I) ştiau că erau oameni necărturari şi de rând, şi au priceput că fuseseră cu Isus. 14 Dar, fiindcă vedeau lângă(J) ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă. 15 Le-au poruncit doar să iasă din sobor, s-au sfătuit între ei 16 şi au zis: „Ce(K) vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut(L) de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui. 17 Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.” 18 Şi după ce i-au chemat(M), le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. 19 Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă(N) este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, 20 căci(O) noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit”. 21 I-au ameninţat din nou şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina(P) norodului, fiindcă(Q) toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.
Petru şi Ioan la ai lor
23 După(R) ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii. 24 Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne, Doamne, care(S) ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele! 25 Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: Pentru ce(T) se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte? 26 Împăraţii pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său. 27 În(U) adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt(V), Isus, pe(W) care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu neamurile şi cu noroadele lui Israel, 28 ca(X) să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău. 29 Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să(Y) vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala 30 şi întinde-Ţi mâna, ca(Z) să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin(AA) Numele Robului(AB) Tău celui sfânt, Isus.” 31 După ce s-au rugat ei, s-a(AC) cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi(AD) vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Unirea şi dragostea credincioşilor
32 Mulţimea celor ce crezuseră era(AE) o inimă şi un suflet. Niciunul(AF) nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. 33 Apostolii mărturiseau cu multă(AG) putere despre(AH) învierea Domnului Isus. Şi un mare(AI) har era peste toţi. 34 Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi(AJ) cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute 35 şi-l(AK) puneau la picioarele apostolilor, apoi(AL) se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. 36 Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, „fiul mângâierii”, un levit, de neam din Cipru, 37 a vândut un ogor pe care-l avea(AM), a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.
Acts 4
New King James Version
Peter and John Arrested
4 Now as they spoke to the people, the priests, the captain of the temple, and the (A)Sadducees came upon them, 2 being greatly disturbed that they taught the people and preached in Jesus the resurrection from the dead. 3 And they laid hands on them, and put them in custody until the next day, for it was already evening. 4 However, many of those who heard the word believed; and the number of the men came to be about five thousand.
Addressing the Sanhedrin
5 And it came to pass, on the next day, that their rulers, elders, and scribes, 6 as well as (B)Annas the high priest, Caiaphas, John, and Alexander, and as many as were of the family of the high priest, were gathered together at Jerusalem. 7 And when they had set them in the midst, they asked, (C)“By what power or by what name have you done this?”
8 (D)Then Peter, filled with the Holy Spirit, said to them, “Rulers of the people and elders of Israel: 9 If we this day are judged for a good deed done to a helpless man, by what means he has been made well, 10 let it be known to you all, and to all the people of Israel, (E)that by the name of Jesus Christ of Nazareth, whom you crucified, (F)whom God raised from the dead, by Him this man stands here before you whole. 11 This is the (G)‘stone which was rejected by you builders, which has become the chief cornerstone.’ 12 (H)Nor is there salvation in any other, for there is no other name under heaven given among men by which we must be saved.”
The Name of Jesus Forbidden
13 Now when they saw the boldness of Peter and John, (I)and perceived that they were uneducated and untrained men, they marveled. And they realized that they had been with Jesus. 14 And seeing the man who had been healed (J)standing with them, they could say nothing against it. 15 But when they had commanded them to go aside out of the council, they conferred among themselves, 16 saying, (K)“What shall we do to these men? For, indeed, that a [a]notable miracle has been done through them is (L)evident[b] to all who dwell in Jerusalem, and we cannot deny it. 17 But so that it spreads no further among the people, let us severely threaten them, that from now on they speak to no man in this name.”
18 (M)So they called them and commanded them not to speak at all nor teach in the name of Jesus. 19 But Peter and John answered and said to them, (N)“Whether it is right in the sight of God to listen to you more than to God, you judge. 20 (O)For we cannot but speak the things which (P)we have seen and heard.” 21 So when they had further threatened them, they let them go, finding no way of punishing them, (Q)because of the people, since they all (R)glorified God for (S)what had been done. 22 For the man was over forty years old on whom this miracle of healing had been performed.
Prayer for Boldness(T)
23 And being let go, (U)they went to their own companions and reported all that the chief priests and elders had said to them. 24 So when they heard that, they raised their voice to God with one accord and said: “Lord, (V)You are God, who made heaven and earth and the sea, and all that is in them, 25 who [c]by the mouth of Your servant David have said:
(W)‘Why did the nations rage,
And the people plot vain things?
26 The kings of the earth took their stand,
And the rulers were gathered together
Against the Lord and against His Christ.’
27 “For (X)truly against (Y)Your holy Servant Jesus, (Z)whom You anointed, both Herod and Pontius Pilate, with the Gentiles and the people of Israel, were gathered together 28 (AA)to do whatever Your hand and Your purpose determined before to be done. 29 Now, Lord, look on their threats, and grant to Your servants (AB)that with all boldness they may speak Your word, 30 by stretching out Your hand to heal, (AC)and that signs and wonders may be done (AD)through the name of (AE)Your holy Servant Jesus.”
31 And when they had prayed, (AF)the place where they were assembled together was shaken; and they were all filled with the Holy Spirit, (AG)and they spoke the word of God with boldness.
Sharing in All Things
32 Now the multitude of those who believed (AH)were of one heart and one soul; (AI)neither did anyone say that any of the things he possessed was his own, but they had all things in common. 33 And with (AJ)great power the apostles gave (AK)witness to the resurrection of the Lord Jesus. And (AL)great grace was upon them all. 34 Nor was there anyone among them who lacked; (AM)for all who were possessors of lands or houses sold them, and brought the proceeds of the things that were sold, 35 (AN)and laid them at the apostles’ feet; (AO)and they distributed to each as anyone had need.
36 And [d]Joses, who was also named Barnabas by the apostles (which is translated Son of [e]Encouragement), a Levite of the country of Cyprus, 37 (AP)having land, sold it, and brought the money and laid it at the apostles’ feet.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Scripture taken from the New King James Version®. Copyright © 1982 by Thomas Nelson. Used by permission. All rights reserved.
