Pavel înaintea lui Agripa

26 Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!” Pavel a întins mâna şi a început să se apere astfel: ² „Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pârât de iudei, ³ căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă. ⁴ Viaţa mea, din cele dintâi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu. ⁵ Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă^(A) a religiei noastre. ⁶ Şi^(B) acum sunt dat în judecată, pentru nădejdea făgăduinţei^(C) pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri ⁷ şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece^(D) seminţii ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi^(E) şi noapte. Pentru această nădejde^(F), împărate, sunt pârât eu de iudei! ⁸ Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii? ⁹ Şi^(G) eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, ¹⁰ şi aşa^(H) am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la^(I) preoţii cei mai de seamă şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor. ¹¹ I-am pedepsit adesea în toate sinagogile^(J) şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine. ¹² În^(K) acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă. ¹³ Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. ¹⁴ Am căzut cu toţii la pământ, şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş’. ¹⁵ ‘Cine eşti, Doamne?’ am răspuns eu. Şi Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. ¹⁶ Dar scoală-te şi stai în picioare, căci M-am arătat ţie ca^(L) să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. ¹⁷ Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul neamurilor, la^(M) care te trimit, ¹⁸ ca să^(N) le deschizi ochii, să^(O)se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să^(P) primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea^(Q) împreună cu cei^(R) sfinţiţi.’ ¹⁹ De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti. ²⁰ Ci am^(S) propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte^(T) vrednice de pocăinţa lor. ²¹ Iată de ce au pus iudeii^(U) mâna pe mine în Templu şi au căutat să mă omoare. ²² Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce^(V) au spus prorocii şi Moise^(W) că are să se întâmple, ²³ şi anume că^(X) Hristosul trebuie să pătimească şi că^(Y), după ce va fi Cel dintâi din învierea morţilor, va^(Z) vesti lumină norodului şi neamurilor.” ²⁴ Pe când vorbea el astfel, ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti^(AA) nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.” ²⁵ „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite. ²⁶ Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ! ²⁷ Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.” ²⁸ Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” ²⁹ „Fie curând^(AB), fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”

Nevinovăţia lui Pavel recunoscută

³⁰ Împăratul, dregătorul, Berenice şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei s-au sculat. ³¹ Şi când au plecat, ziceau^(AC) unii către alţii: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare”. ³² Şi Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă^(AD) n-ar fi cerut să fie judecat de cezar”.