Coborârea Duhului Sfânt

2 Când a sosit ziua Cincizecimii^[a], erau cu toţii la un loc. ² Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic^[b] şi a umplut toată casa în care şedeau ei. ³ Li s-au arătat nişte limbi ca de foc^[c], care s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. ⁴ Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

⁵ Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din fiecare neam de sub cer. ⁶ Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă. ⁷ Toţi se mirau şi se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?! ⁸ Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?! ⁹ Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia^[d], ¹⁰ din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părţile Libiei dinspre Cirena^[e], vizitatori din Roma, ¹¹ iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, pe toţi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu!“ ¹² Toţi erau uimiţi şi nedumeriţi şi se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ ¹³ Alţii însă îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!“

Petru vorbeşte mulţimii în ziua Cincizecimii

¹⁴ Dar Petru s-a sculat în picioare împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit astfel:

– Bărbaţi iudei şi voi, toţi locuitorii Ierusalimului, să vă fie cunoscut lucrul acesta şi să ascultaţi cuvintele mele! ¹⁵ Oamenii aceştia nu sunt beţi, aşa cum presupuneţi voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi^[f], ¹⁶ ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:

²² Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin faptele puternice, minunile şi semnele pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, ²³ pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât şi după preştiinţa lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fără de lege^[h]! ²⁴ Dumnezeu însă L-a înviat, dezlegându-L de durerile^[i] morţii, pentru că nu era posibil să fie ţinut de ea. ²⁵ Căci David zice despre El:

²⁹ Bărbaţi, fraţilor, cât despre patriarhul David, daţi-mi voie să vă spun deschis că el a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta. ³⁰ Aşadar, el era profet şi ştia că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că va pune pe tronul lui pe unul din urmaşii lui.^{[m] 31} Ştiind deci mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos, atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuinţa Morţilor şi că trupul Lui nu va vedea putrezirea.

³² Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martorii acestui fapt. ³³ Aşadar, fiind înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeţi şi auziţi. ³⁴ Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el însuşi zice:

³⁶ Să ştie bine deci toată casa lui Israel, că Dumnezeu L-a făcut Domn şi Cristos^[p] pe acest Isus pe Care L-aţi răstignit voi!

³⁷ Când au auzit aceste lucruri, ei au rămas străpunşi în inimă şi i-au întrebat pe Petru şi pe ceilalţi apostoli:

– Fraţilor, ce să facem?

³⁸ Petru le-a răspuns:

– Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos^[q] spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Duhului Sfânt! ³⁹ Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru!

⁴⁰ Şi cu multe alte cuvinte el mărturisea şi îi îndemna zicând:

– Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii corupte!

⁴¹ Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor au fost adăugate cam trei mii de suflete.

Părtăşia credincioşilor

⁴² Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. ⁴³ Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. ⁴⁴ Toţi credincioşii erau la un loc şi aveau toate în comun; ⁴⁵ îşi vindeau proprietăţile şi averile, iar banii îi împărţeau între ei, după cum avea nevoie fiecare. ⁴⁶ În fiecare zi continuau să se întâlnească în acelaşi gând în Templu, frângeau pâinea acasă, luau parte la masă cu bucurie şi simplitate a inimii, ⁴⁷ Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau parte de bunăvoinţă din partea întregului popor. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.