Iuda pustiit

24 Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii; ² cum se întâmplă preotului^(A) se întâmplă şi poporului, stăpânului ca şi slugii, stăpânei ca şi slujnicei, vânzătorului ca şi cumpărătorului^(B), celui ce dă cu împrumut, ca şi celui ce ia cu împrumut, datornicului, ca şi celui căruia îi este dator. ³ Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa. ⁴ Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi şi tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, ⁵ căci ţara^(C) a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic! ⁶ De aceea, mănâncă blestemul^(D) ţara şi suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei. ⁷ Mustul^(E) stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă suspină. ⁸ A încetat desfătarea timpanelor^(F), s-a sfârşit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. ⁹ Nu se mai cântă când se bea vin şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau. ¹⁰ Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. ¹¹ Pe uliţe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară. ¹² Numai pustiire a mai rămas în cetate şi porţile stau dărâmate. ¹³ Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca^(G) atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.

Babilonul nimicit şi Ierusalimul ridicat

¹⁴ Ceilalţi însă, care vor mai rămâne, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului. ¹⁵ „Proslăviţi dar pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele^(H) Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!” ¹⁶ De la marginele pământului auzim cântând: „Slavă celui neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!” Jefuitorii^(I) jefuiesc, jefuitorii se înverşunează la jaf. ¹⁷ Groaza^(J), groapa şi laţul vin peste tine, locuitor al ţării! ¹⁸ Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ, căci se deschid stăvilarele^(K) de sus şi se clatină temeliile^(L) pământului! ¹⁹ Pământul^(M) se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, ²⁰ pământul se^(N) clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade şi nu se mai ridică. ²¹ În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii^(O) pământului. ²² Aceştia vor fi strânşi ca prinşi de război şi puşi într-o temniţă, vor fi închişi în gherle şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi. ²³ Luna^(P) va fi acoperită de ruşine şi soarele, de groază, căci Domnul oştirilor va împărăţi^(Q) pe Muntele^(R) Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui.