Robul Domnului

42 „Iată Robul^(A) Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere^(B) sufletul Meu. Am pus^(C) Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. ² El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe. ³ Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. ⁴ El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ, şi ostroavele^(D) vor nădăjdui în Legea Lui.” ⁵ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care^(E) a făcut cerurile şi le-a întins, care^(F) a întins pământul şi cele de pe el, care^(G) a dat suflare celor ce-l locuiesc şi suflet celor ce merg pe el: ⁶ „Eu^(H), Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi^(I) Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina^(J) neamurilor, ⁷ să deschizi^(K) ochii orbilor, să scoţi^(L) din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric^(M). ⁸ Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, şi slava^(N) Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor. ⁹ Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple. ¹⁰ Cântaţi^(O) Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi^(P), care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor! ¹¹ Pustia şi cetăţile ei să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar să-şi înalţe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munţilor! ¹² Să dea slavă Domnului şi să vestească laudele Lui în ostroave!” ¹³ Domnul înaintează ca un viteaz, Îşi stârneşte râvna ca un om de război; înalţă glasul^(Q), strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmaşilor Săi. ¹⁴ „Am tăcut multă vreme – zice Domnul – am tăcut şi M-am ţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii, voi gâfâi şi voi răsufla. ¹⁵ Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface râurile în ostroave şi iazurile le voi usca. ¹⁶ Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face şi nu-i voi părăsi. ¹⁷ Vor da înapoi^(R), vor fi acoperiţi de ruşine cei ce se încred în idoli ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: ‘Voi sunteţi dumnezeii noştri!’ ¹⁸ Ascultaţi, surzilor, priviţi şi vedeţi, orbilor! ¹⁹ Cine^(S) este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu şi orb ca robul Domnului? ²⁰ Ai văzut multe, dar^(T) n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit: ²¹ Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o Lege mare şi minunată. ²² Şi totuşi poporul acesta este un popor prădat şi jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri şi înfundaţi în temniţe. Sunt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jefuiţi, şi nimeni nu zice: ‘Dă înapoi!’ ²³ Cine dintre voi însă pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte pe viitor? ²⁴ Cine a dat pe Iacov pradă jafului, şi pe Israel în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui şi n-au ascultat Legea Lui. ²⁵ De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins^(U) din toate părţile şi^(V) n-a înţeles; l-a ars şi n-a luat seama.”