2 El mi-a zis: „Fiul omului, stai^(A) în picioare şi-ţi voi vorbi!” ² Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat^(B) duh în mine şi m-a făcut să stau pe picioare, şi am ascultat la Cel ce-mi vorbea. ³ El mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste popoare îndărătnice, care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor^(C) au păcătuit împotriva Mea până în ziua de azi. ⁴ Da, copiii aceştia la care te trimit sunt neruşinaţi^(D) şi cu inima împietrită. Tu să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!’ ⁵ Fie^(E) că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci sunt o casă de îndărătnici – vor şti^(F) totuşi că în mijlocul lor este un proroc. ⁶ Tu, fiu al omului, să nu te^(G) temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor şi, măcar că ei sunt nişte mărăcini^(H) şi spini lângă tine şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpii, totuşi nu te teme^(I) de cuvintele lor şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt^(J) o casă de îndărătnici. ⁷ Ci să le spui^(K) cuvintele Mele, fie^(L) că vor asculta, fie că nu vor asculta, căci sunt nişte îndărătnici! ⁸ Tu însă, fiul omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici! Deschide-ţi gura şi mănâncă^(M) ce-ţi voi da!” ⁹ M-am uitat şi iată că o mână era întinsă^(N) spre mine şi ţinea o carte în chip^(O) de sul. ¹⁰ A desfăşurat-o înaintea mea şi era scrisă şi pe dinăuntru, şi pe dinafară; în ea erau scrise bocete, plângeri şi gemete.