³ „Doamne, nu caută ochii Tăi adevărul?
    Tu îi loveşti, dar ei nu simt durere.
        Tu îi zdrobeşti, dar ei refuză să se lase disciplinaţi.
Îşi fac obrazul^[a] mai tare ca piatra
    şi refuză să se pocăiască.
⁴ Îmi ziceam: «Aceştia sunt doar cei neînsemnaţi;
    ei se poartă nesăbuit,
căci ei nu cunosc căile Domnului,
    poruncile Dumnezeului lor.
⁵ Aşa că voi merge la cei mari
    şi le voi vorbi.
Cu siguranţă ei cunosc căile Domnului
    şi poruncile Dumnezeului lor.»
Însă cu toţii au sfărâmat jugul
    şi au rupt legăturile.
⁶ Din această cauză, un leu din pădure îi va ataca
    şi un lup din pustie îi va distruge.
Leopardul îi va pândi în apropierea cetăţilor lor
    ca să-i sfâşie pe toţi cei ce vor ieşi din ele,
căci fărădelegile lor sunt fără număr,
    iar răzvrătirile lor s-au înmulţit.“

⁷ „De ce să te iert?
    Fiii tăi M-au părăsit
        şi jură pe ceea ce nu este Dumnezeu.
Le-am împlinit toate nevoile,
    dar ei încă mai comit adulter
        şi se îmbulzesc în casa prostituatei.
⁸ Sunt nişte armăsari bine hrăniţi şi aflaţi în călduri;
    fiecare nechează după soţia semenului său.
⁹ Să nu-i pedepsesc Eu oare pentru aceasta?
    zice Domnul.
Să nu mă răzbun Eu
    pe un asemenea neam?

¹⁰ Veniţi în viile ei şi distrugeţi-le,
    dar să nu le distrugeţi de tot!
Tăiaţi-i mlădiţele,
    căci nu mai sunt ale Domnului!
¹¹ Casa lui Israel şi Casa lui Iuda
    Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.

¹² S-au lepădat de Domnul
    şi au zis: «Nu se va întâmpla aşa!^[b]
Nici un rău nu va veni asupra noastră;
    nu vom vedea nici sabia, nici foametea!
¹³ Profeţii sunt vânt
    şi Cuvântul nu este în ei,
        aşa că ceea ce spun ei, să li se întâmple lor!»“

«Pentru că poporul a spus aceste cuvinte, iată,
    voi face cuvintele Mele în gura ta un foc,
        iar poporul acesta – precum lemnele pe care le mistuie focul.»“
¹⁵ „Aduc împotriva voastră un popor de departe,
    casă a lui Israel, zice Domnul,
un popor puternic, un popor străvechi,
    a cărui limbă nu o cunoaşteţi
        şi a cărui vorbire nu o înţelegeţi.
¹⁶ Tolba lui este ca un mormânt deschis;
    toţi sunt nişte războinici viteji.
¹⁷ Ei îţi vor mânca secerişul şi pâinea,
    îţi vor mânca fiul şi fiica,
îţi vor mânca turmele şi cirezile,
    îţi vor mânca viile şi smochinii
şi-ţi vor distruge prin sabie
    cetăţile fortificate în care te încrezi.

²⁰ „Spuneţi lucrul acesta Casei lui Iacov
    şi vestiţi-l în Iuda:
²¹ «Ascultă lucrul acesta, popor nebun şi fără minte,
    care ai ochi, dar nu vezi,
        ai urechi, dar nu auzi:
²² ‘Nu vă e frică de Mine? zice Domnul.
    Nu tremuraţi înaintea Mea?
Eu am pus nisipul ca hotar al mării,
    hotar veşnic pe care nu trebuie să-l treacă.
Chiar dacă valurile ei se agită, ele nu pot răzbi
    şi chiar dacă urlă, ele nu-l pot trece.’»
²³ Poporul acesta însă are o inimă încăpăţânată şi răzvrătită.
    Ei Mi-au întors spatele şi au plecat.
²⁴ Nu-şi zic în sinea lor:
    «Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru,
Care dă ploaie timpurie şi ploaie târzie^[c] la timpul potrivit
    şi ne asigură săptămânile rânduite pentru seceriş!»
²⁵ Faptele voastre rele îndepărtează aceste rânduieli de la voi
    şi păcatele voastre vă ţin departe de aceste bunătăţi.

²⁶ Căci în poporul Meu se află oameni nelegiuiţi.
    Ei pândesc ca păsărarul care întinde laţuri;
        întind curse şi prind oameni.
²⁷ Aşa cum este o colivie plină de păsări,
    tot aşa sunt şi casele lor pline de viclenie.
De aceea au ajuns ei puternici şi s-au îmbogăţit,
²⁸     s-au îngrăşat şi lucesc de grăsime.
Faptele lor rele nu au limită;
    ei nu pledează pentru cauza orfanului, ca s-o câştige,
        nici nu apără dreptul celor nevoiaşi.
²⁹ Să nu pedepsesc Eu oare aceste lucruri?
    zice Domnul.
Să nu mă răzbun Eu
    pe un asemenea neam?

³⁰ Un lucru de necrezut şi dezgustător
    se întâmplă în ţară:
³¹ profeţii profeţesc minciuni
    şi preoţii conduc prin puterea lor,
iar celor din poporul Meu le plac aceste lucruri.
    Dar ce veţi face la sfârşit?“