Naum 1-3

Nouă Traducere În Limba Română

² „Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător!
    Domnul se răzbună şi este plin de mânie;
Domnul se răzbună pe duşmanii Săi
    şi este mânios pe vrăjmaşii Săi.
³ Domnul este încet la mânie şi mare în putere!
    Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel rău.
Îşi are calea în vârtej şi în furtună,
    iar norii sunt pulberea de sub picioarele Sale.
⁴ El mustră marea şi o usucă
    şi seacă toate râurile;
Başanul şi Carmelul se veştejesc,
    iar floarea Libanului se ofileşte.
⁵ Munţii se cutremură înaintea Lui,
    şi dealurile se topesc;
se clatină pământul înaintea Lui,
    lumea şi toţi locuitorii ei.
⁶ Cine poate sta în faţa indignării Sale?
    Cine poate îndura apriga Lui mânie?
Furia Lui se revarsă ca focul;
    stâncile se prăbuşesc înaintea Lui.

⁷ Domnul este bun!
    El este un loc de scăpare în ziua necazului;
        El îi păzeşte pe cei ce caută adăpost la El.
⁸ Dar, printr-un potop care se revarsă,^[a]
    El va distruge Ninive din locul ei
        şi Îşi va urmări duşmanii în întuneric.

⁹ Ce plănuiţi voi împotriva Domnului?
    El oricum va aduce nimicirea;
        nenorocirea nu va veni de două ori!^[b]
10 Căci, în timp ce vor fi ca nişte spini încâlciţi
    şi pe când vor fi îmbibaţi de băutură,
        ei vor fi mistuiţi ca o mirişte pe deplin uscată.^[c]
11 Din tine, Ninive, a ieşit
    cel ce plănuia răul împotriva Domnului
        şi dădea sfaturi nelegiuite.

«Deşi au aliaţi şi sunt mulţi,
    vor fi seceraţi şi vor pieri.
Chiar dacă te-am asuprit, Iudo,
    nu te voi mai asupri!
¹³ Acum, voi zdrobi jugul lor de pe tine
    şi-ţi voi rupe legăturile.»

¹⁴ Iată ce a poruncit Domnul cu privire la tine, Ninive:
    «Nu vei mai avea urmaşi care să-ţi poarte numele!
Voi tăia chipul cioplit şi cel turnat
    din templul zeilor tăi.
Îţi voi pregăti mormântul,
    căci te-am găsit uşor^[d].»

¹⁵ Iată pe munţi
    picioarele celui ce aduce veşti bune,
        ale celui ce vesteşte pacea!
Iudo, celebrează-ţi sărbătorile
    şi împlineşte-ţi jurămintele,
căci cel nelegiuit nu te va mai invada;
    va fi nimicit cu desăvârşire.

² Căci Domnul va reface măreţia lui Iacov
    asemenea măreţiei lui Israel de odinioară,
căci i-au jefuit prădătorii
    şi le-au distrus butucii de vie.

³ Scuturile vitejilor săi sunt roşii;
    războinicii săi sunt îmbrăcaţi în stacojiu.
Oţelul carelor scânteiază ca focul^[f]
    în ziua pregătirii lor,
        iar suliţele sunt agitate^[g].
⁴ Carele aleargă nebuneşte pe drumuri
    şi gonesc prin pieţe.
La înfăţişare sunt ca nişte torţe
    şi ţâşnesc ca fulgerele.

⁵ El^[h] îşi aduce aminte de cei maiestuoşi ai săi şi îi cheamă,
    dar ei se împiedică în mersul lor.
Aceştia^[i] aleargă în grabă spre zid
    şi aşază zidul de protecţie.^[j]
6 Porţile râurilor^[k] sunt deschise
    şi palatul se prăbuşeşte.
⁷ E hotărât^[l] ca cetatea
    să fie dusă în captivitate, să fie luată.
Sclavele ei se vaită ca nişte turturele
    şi se bat pe piept.
⁸ Ninive este ca un iaz plin,
    a cărui apă se scurge.
«Staţi! Opriţi-vă!»,
    dar nimeni nu se întoarce.
⁹ «Jefuiţi argintul,
    jefuiţi aurul!»
Acolo sunt comori nesfârşite,
    o mulţime de tot felul de lucruri preţioase.
¹⁰ Este jefuită, pustiită şi devastată!
    Inimile se topesc de frică şi genunchii tremură!
Toate coapsele sunt în chin
    şi toate feţele au pălit.

¹¹ Unde este acum culcuşul acela al leilor,
    locul unde se hrănesc^[m] puii de lei,
pe unde umbla leul, leoaica şi puiul de leu,
    fără să le fie frică de nimeni?
¹² Leul a sfâşiat îndeajuns pentru puii săi
    şi a sugrumat destulă pradă pentru leoaicele sale.
El şi-a umplut grotele cu pradă
    şi gropile cu carne sfâşiată.

¹³ «Iată că sunt împotriva ta!
    zice Domnul Oştirilor^[n].
Îţi voi preface carele în fum,
    iar sabia îţi va nimici leii tineri;
îţi voi nimici prada de pe pământ
    şi glasul solilor tăi nu va mai fi auzit!»

3 Vai de cetatea vărsătoare de sânge,
    plină de minciună,
plină de jaf
    şi care nu renunţă la a prăda!
² Se aude pocnetul biciului
    şi uruitul roţii,
galopul cailor
    şi huruitul carelor!
³ Călăreţii se năpustesc,
    săbiile scânteiază,
        iar suliţele fulgeră!
Peste tot sunt o mulţime de morţi,
    grămezi de cadavre,
hoituri fără număr,
    oameni care se împiedică de hoituri –
⁴ şi aceasta din cauza multelor desfrânări ale prostituatei,
    fermecătoarea, stăpâna vrăjitoriilor,
care subjuga^[o] neamuri prin desfrânările ei
    şi clanuri prin vrăjitoriile ei^[p].

⁵ «Iată că sunt împotriva ta! zice Domnul Oştirilor.
    Îţi voi ridica poalele în cap^[q]
şi voi arăta neamurilor goliciunea ta,
    iar regatelor – ruşinea ta!
⁶ Voi arunca murdării peste tine,
    te voi înjosi
        şi te voi face o privelişte pentru toţi.
⁷ Atunci toţi cei ce te vor vedea vor fugi de tine şi vor zice:
    ’Ninive este pustiită! Cine o va plânge?‘
        Unde să-ţi caut mângâietori?»

⁸ Eşti tu mai bună decât No-Amon^[r],
    cetatea care era aşezată pe Nil,
        înconjurată de ape,
a cărei fortăreaţă era marea^[s]
    al cărei zid era apa?
⁹ Cuş^[t] şi Egiptul erau tăria ei nemărginită,
    iar Put^[u] şi Lubim^[v] îi erau ajutoare.
¹⁰ Şi totuşi a fost exilată,
    a trebuit să plece în captivitate!
Chiar şi copiii ei au fost zdrobiţi
    la fiecare capăt de drum!
Au tras la sorţ pentru fruntaşii ei,
    şi toţi mai marii ei au fost puşi în lanţuri.
¹¹ Şi tu te vei îmbăta
    şi te vei ascunde!
        Şi tu vei căuta un refugiu în faţa duşmanului!

¹² Toate fortificaţiile tale sunt ca nişte smochini
    plini cu cele dintâi roade;
dacă sunt scuturate,
    ele cad în gura celui ce vrea să le mănânce.
¹³ Iată, cei din oştirea ta
    sunt ca nişte femei în mijlocul tău!
Porţile ţării tale
    sunt larg deschise duşmanilor tăi;
        focul le-a mistuit zăvoarele.

¹⁴ Scoate-ţi apă pentru asediu!
    Întăreşte-ţi fortificaţiile!
Frământă lutul!
    Calcă în picioare mortarul!
        Pregăteşte cuptorul de cărămidă!
¹⁵ Acolo te va mistui focul,
    iar sabia te va tăia;
        te va mânca, ca o lăcustă!
V-aţi tot înmulţit ca lăcusta Ielek,
    v-aţi tot înmulţit ca lăcusta Arbe^[w]!
¹⁶ Ţi-ai înmulţit negustorii
    mai mult decât stelele cerului.
Ei însă prădează ca lăcusta Ielek
    şi apoi zboară.
¹⁷ Voievozii^[x] tăi sunt ca lăcusta Arbe,
    iar scribii^[y] tăi ca un roi de lăcuste
        care se aşază pe ziduri într-o zi răcoroasă,
dar care, atunci când răsare soarele, zboară
    şi nu se mai cunoaşte locul unde au fost.

¹⁸ Păstorii^[z] tăi au aţipit, împărate al Asiriei,
    iar nobilii tăi se odihnesc!
Poporul tău a fost împrăştiat pe munţi
    şi nu este nimeni să-i adune!
¹⁹ Nu este alinare pentru rana ta,
    iar lovitura-ţi este fatală!
Toţi cei ce aud veşti despre tine,
    bat din palme,
căci cine nu a fost atins
    de cruzimea ta fără margini?!“