Daniel 10:10-19

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹⁰ Şi iată că o mână^(A) m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele. ¹¹ Apoi mi-a zis: ‘Daniele, om preaiubit^(B) şi scump, fii cu luare-aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul unde eşti, căci acum sunt trimis la tine!’ După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând. ¹² El mi-a zis: ‘Daniele, nu te teme^(C) de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate^(D) din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! ¹³ Dar căpetenia^(E) împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, şi iată că Mihail^(F), una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei. ¹⁴ Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi^(G), căci^(H) vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.’ ¹⁵ Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii^(I) în pământ şi am tăcut. ¹⁶ Şi iată că cineva^(J) care avea înfăţişarea copiilor oamenilor s-a atins^(K) de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit şi am zis celui ce stătea înaintea mea: ‘Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază^(L) şi am pierdut orice putere! ¹⁷ Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare!’ ¹⁸ Atunci, cel ce avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi m-a întărit. ¹⁹ Apoi mi-a zis^(M): ‘Nu te teme^(N) de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!’ Şi, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri şi am zis: ‘Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit.’