Psalmii 61-65

Nouă Traducere În Limba Română

¹ Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele!
    Ia aminte la rugăciunea mea!

² Strig către Tine de la capătul pământului
    cu inima mâhnită:
        „Du-mă pe stânca care este mai înaltă decât mine!“
³ Căci Tu eşti adăpostul meu,
    turnul meu cel tare împotriva duşmanului.

⁴ Aş vrea să locuiesc în cortul Tău pe vecie,
    să mă ascund la adăpostul aripilor Tale.Sela
⁵ Căci Tu, Dumnezeule, mi-ai ascultat jurămintele;
    Tu mi-ai dat moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.

⁶ Adaugă zile la viaţa regelui!
    Fie-i anii cât veşnicia!
⁷ Fie să troneze veşnic în prezenţa lui Dumnezeu!
    Pune îndurarea şi credincioşia să vegheze asupra lui!

⁸ Atunci voi cânta Numele Tău pe vecie
    şi-mi voi împlini jurămintele zi de zi.

¹ Numai în Dumnezeu sufletul meu îşi găseşte liniştea
    şi numai de la El îmi vine mântuirea.
² Numai El este stânca mea şi mântuirea mea.
    El este întăritura mea; niciodată nu voi fi clătinat.

³ Până când veţi mai ataca vreun om,
    doborându-l cu toţii,
cum aţi dărâma un zid înclinat
    sau un gard dărăpănat?
⁴ Numai ca să-l doboare din înălţimea lui se sfătuiesc ei.
    Le este dragă minciuna;
cu gura ei binecuvântează,
    dar cu inima blestemă.Sela
⁵ Suflete al meu, găseşte-ţi liniştea numai în Dumnezeu,
    căci de la El vine nădejdea mea.
⁶ Numai El este stânca mea şi mântuirea mea.
El este întăritura mea; nu voi fi clătinat!
⁷ Mântuirea şi slava mea sunt în Dumnezeu,
    Stânca mea cea tare.
        Adăpostul meu este în Dumnezeu.
⁸ Poporule, încrede-te în El în orice vreme,
    varsă-ţi inima înaintea Lui!
        Dumnezeu este adăpostul nostru.Sela
⁹ Numai o suflare sunt fiii oamenilor.
    Minciună sunt oamenii.
Puşi în talerele balanţei sunt fără valoare;
    împreună, ei sunt mai uşori decât o suflare.
¹⁰ Nu vă încredeţi în asuprire,
    nici nu speraţi zadarnic în tâlhărie.
Când sporiţi în putere,
    nu lăsaţi inima să vi se încreadă!

¹¹ O dată a vorbit Dumnezeu,
    iar eu de două ori am auzit:
„Puterea este a lui Dumnezeu!“
¹²     A Ta, Stăpâne, este îndurarea,
căci Tu răsplăteşti
    fiecăruia după faptele lui.

¹ Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu!
    Te caut cu ardoare;
îmi însetează sufletul după Tine,
    îmi tânjeşte trupul după Tine
într-un pământ uscat, sterp
    şi fără apă.

² Da, Te-am văzut în Lăcaşul Tău cel sfânt
    şi am privit la tăria şi la slava Ta.
³ Pentru că îndurarea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
    de aceea buzele mele Te vor lăuda.
⁴ Aşadar, Te voi binecuvânta toată viaţa mea
    şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile
⁵ Sufletul meu se satură de Tine ca de nişte bucate grase şi miezoase,
    iar gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze.
⁶ Îmi amintesc de Tine în aşternutul meu;
    în timpul străjilor nopţii^[b] cuget la Tine.
⁷ Căci Tu eşti ajutorul meu,
    strig de bucurie la umbra aripilor Tale!
⁸ Sufletul meu este lipit de Tine,
    dreapta Ta mă sprijină.

⁹ Aceia care caută să-mi ia viaţa sunt sortiţi nimicirii:
    vor merge în adâncimile pământului,
¹⁰ vor fi trecuţi prin ascuţişul sabiei,
    vor fi prada şacalilor.

¹¹ Regele însă se va bucura în Dumnezeu!
    Oricine jură pe Numele Lui se va lăuda,
        căci gura mincinoasă va fi astupată.

¹ Ascultă, Dumnezeule, glasul plângerii mele!
    Păzeşte-mă de ameninţarea duşmanului!
² Fereşte-mă de sfatul celor răi,
    de gloata celor ce săvârşesc răul,
³ de cei care îşi ascut limba drept sabie,
    care pregătesc cuvinte amare drept săgeţi,
⁴ ca să tragă pe ascuns asupra celui nevinovat,
    să tragă pe neaşteptate şi fără să se teamă.

⁵ Se îmbărbătează în răutatea lor,
    îşi plănuiesc cum să ascundă curse,
        zicând: „Cine ne^[c] va vedea?“
⁶ Pun la cale nedreptăţi,
    zicând: „Am isprăvit planul ascuns!“
        Lăuntrul fiecăruia şi inima le sunt de nepătruns.

⁷ Însă Dumnezeu trage pe neaşteptate săgeţi asupra lor
    şi sunt loviţi.
⁸ Propria lor limbă i-a adus la ruină,
    aşa încât toţi cei care-i văd clatină din cap.

⁹ Toţi oamenii se înfricoşează,
    mărturisesc ceea ce a înfăptuit Dumnezeu
        şi-I recunosc lucrarea.
¹⁰ Să se bucure cel drept în Domnul şi să se adăpostească la El!
    Să se laude cu El toţi cei cu inima cinstită.

¹ Dumnezeule, pe Tine Te aşteaptă lauda^[d] în Sion;
    faţă de Tine vor fi împlinite jurămintele.
² Tu asculţi rugăciunea;
    de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
³ Poverile fărădelegilor noastre sunt mai puternice decât noi,
    dar Tu faci ispăşire pentru nelegiuirile noastre.
⁴ Ferice de cel pe care-l alegi,
    pe care-l apropii să locuiască în curţile Tale!
Ne vom sătura de lucrurile bune ale Casei Tale,
    ale Templului Tău cel sfânt.

⁵ Tu ne răspunzi prin faptele grozave ale dreptăţii,
    Dumnezeul mântuirii noastre,
Nădejdea tuturor marginilor pământului
    şi ale mărilor îndepărtate,
⁶ Cel ce ai aşezat munţii prin puterea Ta,
    fiind încins cu tărie,
⁷ Cel ce potoleşti vuietul mărilor,
    vuietul talazurilor lor şi tumultul noroadelor.
⁸ Locuitorii de la marginile pământului se tem din pricina minunilor Tale!
    Tu faci să răsune de bucurie locurile de unde se ivesc dimineaţa şi seara.

⁹ Tu cercetezi pământul, îi dai belşug,
    îl îmbogăţeşti cu multe lucruri.
Râurile lui Dumnezeu sunt pline de apă
    ca să dai oamenilor grâne. Iată cum pregăteşti pământul:^[e]
10 îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării,
    îl înmoi cu ploile repezi şi îi binecuvântezi răsadul.
¹¹ Încununezi anul cu bunătăţile Tale,
    în urma Ta musteşte belşugul;^[f]
12 mustesc, de asemenea, şi păşunile din pustie,
    iar dealurile se încing cu veselie.
¹³ Păşunile se îmbracă cu turme,
    văile se acoperă de grâne;
        toate strigă de bucurie şi cântă.