¹ O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne!
    O, Dumnezeu al răzbunărilor, străluceşte Tu!
² Ridică-Te, Judecător al pământului;
    răsplăteşte celor mândri după mândria lor!
³ Până când vor triumfa cei răi, Doamne,
    până când?

⁴ Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie,
    toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea se laudă.
⁵ Asupresc pe poporul Tău, Doamne,
    apasă asupra moştenirii Tale.
⁶ Îi omoară pe văduvă şi pe străin;
    îl ucid pe orfan.
⁷ Ei zic: „Nu vede Domnul!
    Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“

⁸ Luaţi aminte, voi, oameni fără minte din popor!
    Neghiobilor, când vă veţi deştepta?
⁹ Să nu audă Cel Ce a sădit urechea?
    Să nu vadă Cel Ce a plăsmuit ochiul?
¹⁰ Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile,
    Cel Ce învaţă pe om cunoaşterea?
¹¹ Domnul cunoaşte gândurile omului;
    ştie că sunt zadarnice.

¹² Ferice de bărbatul pe care-l disciplinezi Tu, Doamne,
    şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
¹³ ca să-l linişteşti în zilele cele rele,
    până se va săpa groapa celui rău.
¹⁴ Domnul nu-Şi părăseşte poporul,
    nici nu-Şi uită moştenirea!
¹⁵ Căci din nou se va face judecată cu dreptate
    şi toţi cei cu inima cinstită o vor urma.

¹⁶ Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi?
    Cine va lua poziţie pentru mine împotriva celor ce săvârşesc nelegiuirea?
¹⁷ Dacă Domnul nu ar fi ajutorul meu,
    foarte curând sufletul meu ar fi culcat în tăcerea morţii.
¹⁸ Când zic: „Mi se clatină piciorul!“,
    îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină!
¹⁹ În mulţimea frământărilor mele lăuntrice,
    alinările Tale îmi încântă sufletul.

²⁰ Poate oare un tron corupt să Ţi se alăture,
    unul care plăsmuieşte necazul prin decret?
²¹ Ei uneltesc^[a] împotriva sufletului celui drept
    şi osândesc sânge nevinovat.
²² Domnul este întăritura mea!
    Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!
²³ El le va răsplăti după nelegiuirea lor
    şi-i va nimici pentru răutatea lor;
        Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.