¹ Ferice de cel cu fărădelegea iertată^(A)
şi de cel cu păcatul acoperit!
² Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă^(B) Domnul nelegiuirea
şi în^(C) duhul căruia nu este viclenie!
³ Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
⁴ Căci zi şi noapte mâna^(D) Ta apăsa asupra mea;
mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.
⁵ Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea.
Am zis^(E): „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!”
Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
⁶ De^(F) aceea, orice om evlavios să se roage^(G) Ţie la vreme potrivită!
Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
⁷ Tu^(H) eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,
Tu mă înconjuri cu cântări^(I) de izbăvire.
⁸ „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,
te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
⁹ Nu^(J) fiţi ca un cal sau ca un catâr fără^(K) pricepere,
pe care-l struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-l legi
ca să nu se apropie de tine.
¹⁰ De multe^(L) dureri are parte cel rău,
dar cel ce^(M) se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.
¹¹ Neprihăniţilor, bucuraţi-vă^(N) în Domnul şi veseliţi-vă!
Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!