¹ Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat^(A) este Numele Tău pe tot pământul!
Slava Ta se înalţă^(B) mai presus de ceruri.
² Din gura^(C) copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare
împotriva potrivnicilor tăi,
ca să astupi gura vrăjmaşului^(D) şi omului cu dor de răzbunare.
³ Când privesc^(E) cerurile – lucrarea mâinilor Tale –
luna şi stelele pe care le-ai făcut,
⁴ îmi zic: „Ce este omul^(F), ca să Te gândeşti la el?
Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”
⁵ L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu
şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
⁶ I-ai dat stăpânire^(G) peste lucrurile mâinilor Tale,
toate^(H) le-ai pus sub picioarele lui:
⁷ oile şi boii laolaltă,
fiarele câmpului,
⁸ păsările cerului şi peştii mării,
tot ce străbate cărările mărilor.
⁹ Doamne, Dumnezeul^(I) nostru,
cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!