9 Înţelepciunea şi-a zidit^(A) casa
şi-a tăiat cei şapte stâlpi.
² Şi-a junghiat^(B) vitele, şi-a amestecat^(C) vinul,
şi-a pus masa.
³ Şi-a trimis^(D) slujnicele şi^(E) strigă
de pe^(F) vârful înălţimilor cetăţii:
⁴ „Cine^(G) este prost să vină încoace!”
Celor lipsiţi de pricepere le zice:
⁵ „Veniţi^(H) de mâncaţi din pâinea mea
şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
⁶ Lăsaţi prostia, şi veţi trăi
şi umblaţi pe calea priceperii!”
⁷ Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ
şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocara.
⁸ Nu^(I) mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască;
mustră^(J) pe cel înţelept, şi el te va iubi!
⁹ Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept;
învaţă pe cel neprihănit, şi^(K) va învăţa şi mai mult!
¹⁰ Începutul^(L) înţelepciunii este frica de Domnul
şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.
¹¹ Prin^(M) mine ţi se vor înmulţi zilele
şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
¹² Dacă^(N) eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept;
dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

¹³ Nebunia este o femeie^(O) gălăgioasă,
proastă şi care nu ştie nimic.
¹⁴ Ea şade totuşi la uşa casei sale,
pe un scaun, pe înălţimile^(P) cetăţii,
¹⁵ ca să strige la trecătorii
care merg pe calea cea dreaptă:
¹⁶ „Cine^(Q) este prost să vină aici!”
Iar celui fără minte îi zice:
¹⁷ „Apele furate sunt dulci^(R)
şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
¹⁸ El nu ştie că acolo sunt morţii^(S)
şi că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor.