Font Size
Plângerile 4
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Plângerile 4
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Plângere asupra soartei poporului
4 Vai, cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a schimbat aurul cel curat!
Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaş pe la toate colţurile(A) uliţelor!
2 Cum sunt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altădată,
cum sunt priviţi acum, vai! Ca nişte vase(B) de pământ şi ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
3 Chiar şi şacalii îşi apleacă ţâţa şi dau să sugă puilor lor,
dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii(C) din pustie.
4 Limba(D) sugătorului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete;
copiii cer(E) pâine, dar nimeni nu le-o dă.
5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese leşină pe uliţe.
Cei ce fuseseră crescuţi în purpură se bucură(F) acum de o grămadă de gunoi!
6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei,
care a fost nimicită(G) într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.
7 Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele;
trupul le era mai roşu decât mărgeanul; faţa le era ca safirul.
8 Dar acum înfăţişarea le este mai negricioasă(H) decât funinginea; aşa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe,
pielea le este(I) lipită de oase, uscată ca lemnul.
9 Cei ce pier ucişi de sabie sunt mai fericiţi decât cei ce pier de foame,
care cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor câmpului!
10 Femeile(J), cu toată mila(K) lor, îşi fierb copiii,
care le slujesc ca(L) hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
11 Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat(M) mânia aprinsă;
a aprins(N) în Sion un foc care-i mistuie temeliile.
12 Împăraţii pământului n-ar fi crezut şi niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut
că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porţile Ierusalimului.
13 Iată roada păcatelor(O) prorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi,
care(P) au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniţi!
14 Rătăceau ca orbii pe uliţe, mânjiţi(Q) de sânge,
aşa că nimeni nu putea(R) să se atingă de hainele lor.
15 „Depărtaţi-vă, necuraţilor(S)!” li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!”
Când fugeau pribegind încoace şi încolo, printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!”
16 În mânia Lui, Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei!
Vrăjmaşul n-a căutat(T) la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrâni.
17 Şi acolo ni se sfârşeau ochii(U) şi aşteptam zadarnic ajutor!
Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuşi nu ne-a izbăvit.
18 Ne pândeau paşii(V), ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre;
ni se apropia sfârşitul(W), ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârşitul!
19 Prigonitorii noştri erau mai iuţi(X) decât vulturii cerului.
Ne-au fugărit pe munţi şi ne-au pândit în pustie.
20 Suflarea(Y) vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins(Z) în gropile lor, el,
despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri.”
21 „Bucură-te(AA) şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuieşti în ţara Uţ!
Dar şi la tine va trece potirul(AB) şi tu te vei îmbăta şi te vei dezgoli!
22 Fiica Sionului, nelegiuirea(AC) îţi este ispăşită:
El nu te va mai trimite în robie.
Dar ţie, fiica Edomului, îţi va(AD) pedepsi nelegiuirea
şi îţi va da pe faţă păcatele.”
Lamentaciones 4
La Biblia de las Américas
Lamentaciones 4
La Biblia de las Américas
Sufrimientos a causa del sitio
4 ¡Cómo se ha ennegrecido el oro,
cómo ha cambiado el oro puro!
Esparcidas están las piedras sagradas
por las esquinas[a] de todas las calles(A).
2 Los hijos preciados de Sión,
que valían su peso en oro puro,
¡cómo son tenidos por vasijas de barro,
obra de manos de alfarero(B)!
3 Aun los chacales dan las ubres,
dan de mamar a sus crías(C);
pero la hija de mi pueblo se ha vuelto cruel(D)
como los avestruces(E) en el desierto.
4 La lengua del niño de pecho se le pega
al paladar por la sed(F);
los pequeños piden pan(G),
pero no hay quien lo reparta.
5 Los que comían manjares
andan desolados por las calles(H);
los que se criaron entre púrpura[b]
abrazan estercoleros[c].
6 La iniquidad de la hija de mi pueblo
es mayor que el pecado de Sodoma(I),
que fue derribada(J) en un instante
sin que manos actuaran contra[d] ella.
7 Sus consagrados[e] eran más puros que la nieve(K),
más blancos que la leche,
más rojizos de cuerpo[f] que los corales,
como el zafiro(L) su apariencia.
8 Más negro que el hollín es su aspecto,
no se les reconoce por las calles;
se ha pegado su piel a sus huesos(M),
se ha marchitado, se ha vuelto como madera(N).
9 Más dichosos son los que mueren[g] a espada
que los que mueren[h] de hambre,
que se consumen[i](O), extenuados,
por falta de los frutos de los[j] campos(P).
10 Las manos de mujeres compasivas
cocieron a sus propios hijos(Q),
que les sirvieron de comida(R)
a causa de la destrucción de la hija de mi pueblo.
11 El Señor ha cumplido su furor,
ha derramado su ardiente ira;
y ha encendido un fuego(S) en Sión
que ha consumido sus cimientos(T).
12 No creyeron los reyes de la tierra,
ni ninguno de los habitantes del mundo(U),
que pudieran entrar el adversario y el enemigo
por las puertas de Jerusalén(V).
13 A causa de los pecados de sus profetas
y de las iniquidades de sus sacerdotes,
quienes derramaron en medio de ella
la sangre(W) de los justos(X),
14 vagaron ciegos por las calles(Y),
manchados de sangre(Z),
sin que nadie pudiera tocar sus vestidos(AA).
15 ¡Apartaos! ¡Inmundos! gritaban de sí mismos[k](AB).
¡Apartaos, apartaos, no toquéis!
Así que huyeron y vagaron(AC);
entre las naciones se decía[l]:
No seguirán residiendo entre nosotros.
16 La presencia del Señor los dispersó,
no volverá a mirarlos.
No honraron a[m] los sacerdotes(AD),
ni tuvieron piedad de los ancianos.
17 Aun nuestros ojos desfallecían,
buscar ayuda[n] fue inútil(AE).
En nuestro velar hemos aguardado[o](AF)
a una nación incapaz de salvar.
18 Ponían trampas a nuestros pasos(AG)
para que no anduviéramos por nuestras calles.
Se acercó nuestro fin,
se cumplieron nuestros días,
porque había llegado nuestro fin(AH).
19 Nuestros perseguidores eran más veloces
que las águilas del cielo;
por los montes nos persiguieron,
en el desierto nos tendieron emboscadas(AI).
20 El aliento de nuestras vidas[p](AJ), el ungido del Señor(AK),
fue atrapado en sus fosos,
aquel de quien habíamos dicho(AL): A su sombra(AM)
viviremos entre las naciones.
21 Regocíjate y alégrate, hija de Edom(AN),
la que habitas en la tierra de Uz;
también a ti pasará la copa(AO),
te embriagarás y te desnudarás.
22 Se ha completado el castigo de tu iniquidad, hija de Sión:
no volverá Él a desterrarte(AP);
mas castigará tu iniquidad, hija de Edom;
pondrá al descubierto tus pecados(AQ).
Footnotes
- Lamentaciones 4:1 Lit., la cabeza
- Lamentaciones 4:5 O, carmesí
- Lamentaciones 4:5 O, cenizales
- Lamentaciones 4:6 O, se restregaran sobre
- Lamentaciones 4:7 O, nazareos
- Lamentaciones 4:7 Lit., huesos
- Lamentaciones 4:9 Lit., traspasados
- Lamentaciones 4:9 Lit., traspasados
- Lamentaciones 4:9 Lit., se desvanecen
- Lamentaciones 4:9 Lit., mis
- Lamentaciones 4:15 O, les gritaban
- Lamentaciones 4:15 Lit., dijeron
- Lamentaciones 4:16 Lit., No alzaron los rostros de
- Lamentaciones 4:17 Lit., nuestra ayuda
- Lamentaciones 4:17 Lit., velado
- Lamentaciones 4:20 Lit., narices
Lamentations 4
New International Version
Lamentations 4
New International Version
4 [a]How the gold has lost its luster,
the fine gold become dull!
The sacred gems are scattered
at every street corner.(A)
2 How the precious children of Zion,(B)
once worth their weight in gold,
are now considered as pots of clay,
the work of a potter’s hands!
3 Even jackals offer their breasts
to nurse their young,
but my people have become heartless
like ostriches in the desert.(C)
4 Because of thirst(D) the infant’s tongue
sticks to the roof of its mouth;(E)
the children beg for bread,
but no one gives it to them.(F)
5 Those who once ate delicacies
are destitute in the streets.
Those brought up in royal purple(G)
now lie on ash heaps.(H)
6 The punishment of my people
is greater than that of Sodom,(I)
which was overthrown in a moment
without a hand turned to help her.
7 Their princes were brighter than snow
and whiter than milk,
their bodies more ruddy than rubies,
their appearance like lapis lazuli.
8 But now they are blacker(J) than soot;
they are not recognized in the streets.
Their skin has shriveled on their bones;(K)
it has become as dry as a stick.
9 Those killed by the sword are better off
than those who die of famine;(L)
racked with hunger, they waste away
for lack of food from the field.(M)
10 With their own hands compassionate women
have cooked their own children,(N)
who became their food
when my people were destroyed.
11 The Lord has given full vent to his wrath;(O)
he has poured out(P) his fierce anger.(Q)
He kindled a fire(R) in Zion
that consumed her foundations.(S)
12 The kings of the earth did not believe,
nor did any of the peoples of the world,
that enemies and foes could enter
the gates of Jerusalem.(T)
13 But it happened because of the sins of her prophets
and the iniquities of her priests,(U)
who shed within her
the blood(V) of the righteous.
14 Now they grope through the streets
as if they were blind.(W)
They are so defiled with blood(X)
that no one dares to touch their garments.
15 “Go away! You are unclean!” people cry to them.
“Away! Away! Don’t touch us!”
When they flee and wander(Y) about,
people among the nations say,
“They can stay here no longer.”(Z)
16 The Lord himself has scattered them;
he no longer watches over them.(AA)
The priests are shown no honor,
the elders(AB) no favor.(AC)
17 Moreover, our eyes failed,
looking in vain(AD) for help;(AE)
from our towers we watched
for a nation(AF) that could not save us.
18 People stalked us at every step,
so we could not walk in our streets.
Our end was near, our days were numbered,
for our end had come.(AG)
19 Our pursuers were swifter
than eagles(AH) in the sky;
they chased us(AI) over the mountains
and lay in wait for us in the desert.(AJ)
20 The Lord’s anointed,(AK) our very life breath,
was caught in their traps.(AL)
We thought that under his shadow(AM)
we would live among the nations.
Footnotes
- Lamentations 4:1 This chapter is an acrostic poem, the verses of which begin with the successive letters of the Hebrew alphabet.
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN) 
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
New International Version (NIV) 
Holy Bible, New International Version®, NIV® Copyright ©1973, 1978, 1984, 2011 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
NIV Reverse Interlinear Bible: English to Hebrew and English to Greek. Copyright © 2019 by Zondervan.