Fiicele lui Ţelofhad şi legea privind moştenirile

27 Fetele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, aparţineau clanurilor lui Manase, fiul lui Iosif. Numele lor erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. ² Ele s-au apropiat de intrarea Cortului Întâlnirii şi au stat înaintea lui Moise, a preotului Elazar, a conducătorilor şi a întregii adunări şi le-au zis: ³ „Tatăl nostru a murit în pustie. El nu a făcut parte din ceata lui Korah, care s-a răzvrătit împotriva Domnului, ci a murit pentru păcatul lui şi nu a avut nici un fiu. ⁴ De ce să dispară numele tatălui nostru din mijlocul clanului lui pentru că nu a avut fii?

Daţi-ne deci şi nouă o moştenire în mijlocul rudeniilor tatălui nostru!“ ⁵ Moise a adus cazul lor înaintea Domnului

Aşezarea seminţiilor transiordaniene

32 Rubeniţii şi gadiţii, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului şi Ghiladului erau locuri bune pentru vite. ² Au venit la Moise, la preotul Elazar şi la conducătorii adunării şi le-au zis:

³ – Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heşbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon ⁴ – ţinuturile pe care Domnul le-a lovit înaintea poporului Israel – sunt ţinuturi bune pentru vite, iar robii tăi au vite. ⁵ Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, au adăugat ei, dă ţinuturile acestea în proprietatea robilor tăi şi nu ne trece peste Iordan.

Cazul fiicelor lui Ţelofhad

36 Conducătorii familiilor din clanul urmaşilor lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, care făceau parte din clanurile urmaşilor lui Iosif, au venit şi au vorbit înaintea lui Moise şi a celorlalţi conducători ai familiilor israelite. ² Ei le-au zis:

– Când Domnul i-a poruncit stăpânului nostru să împartă ţara israeliţilor ca moştenire prin tragere la sorţi, El ţi-a poruncit să dai moştenirea fratelui nostru Ţelofhad, fiicelor lui. ³ Dar dacă ele se mărită cu bărbaţi din alte seminţii israelite, atunci moştenirea lor va fi luată din moştenirea seminţiei noastre şi adăugată seminţiei din care bărbatul face parte. Astfel, o parte din moştenirea noastră ne va fi luată. ⁴ Şi când va veni anul de veselie pentru israeliţi, moştenirea lor va fi adăugată seminţiei în care ele s-au măritat şi proprietatea va fi ştearsă astfel din moştenirea seminţiei părinţilor noştri.

⁵ Moise a poruncit israeliţilor din partea Domnului şi le-a zis:

– Ce spune seminţia urmaşilor lui Iosif este adevărat.

⁴ Ele s-au prezentat înaintea preotului Elazar, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, şi înaintea conducătorilor, spunând: „Domnul i-a poruncit lui Moise să ne fie dată o moştenire în mijlocul rudelor noastre.“ Iosua le-a dat o parte de moştenire printre fraţii tatălui lor, întocmai după porunca Domnului.

¹⁴ Urmaşii lui Iosif l-au întrebat pe Iosua:

– De ce nouă ne-ai dat doar o singură parte şi un singur teritoriu ca moştenire? Noi suntem un popor numeros şi până acum am fost binecuvântaţi de Domnul.

¹⁶ – Regiunea muntoasă nu ne va ajunge, i-au spus urmaşii lui Iosif, şi toţi canaaniţii care locuiesc în vale au care de fier, atât cei din Bet-Şan şi din împrejurimi, cât şi cei din valea Izreel!

Desemnarea cetăţilor levitice

21 Căpeteniile clanurilor levitice s-au apropiat de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de căpeteniile clanurilor din seminţiile israeliţilor,

² la Şilo, în Canaan, şi le-au vorbit astfel: „Domnul a poruncit prin Moise să ni se dea cetăţi de locuit şi păşuni pentru animalele noastre.“