Tuˈj Matey 22
Mam, Central
Jun techil tiˈj jun waˈn tbˈanilx te mejebˈlin(A)
22 Ok tenl Jesús yolil juntl majl tukˈa techil, ex xi tqˈmaˈn: 2 Atzin Tkawbˈil Dios toj kyaˈj, ikytziˈn tzeˈnku jun nmaq kawil kubˈ tikyˈsin jun nintz qˈij, tej tmeje tkˈwal. 3 I xi tsmaˈn taqˈnil txkolkye txqan txokenj. Me ayetzin kyeˈ xjal luˈn, mix i tzaje.
4 I xi tsmaˈn txqantl taqˈnil, ex xi tqˈmaˈn kye: Kyqˈmanxa kyeˈ txokenj, tuˈn kytzaj jaˈlinxix, quˈn ma bˈant te wabˈj: Ma chi kubˈ nbˈyoˈn nwakixa, ex ayeˈ waliˈn tbˈanilqex. Ex jotx noqx tkubˈ tkyaqil. Kux chi tzaja toj mejebˈlin, chichkujiˈy. 5 Me ayetzin kyeˈ txokenj, mix xi kytziyine tuˈn kyxiˈ toj mejebˈlin. Jun teˈ bˈeˈx xiˈ lol ttxˈotxˈ; juntl bˈeˈx xiˈ lol tkˈaẍjil. 6 Ayetziˈn txqantl i bˈaj ok ten bˈyol kye taqˈnil nmaq kawil, ex majxpe i kubˈ kybˈyoˈn.
7 Me bˈeˈx tzajx tqˈoj nmaq kawil, ex bˈeˈx bˈaj xi tchqˈoˈn xoˈl qˈaqˈ bˈyol kyeˈ bˈiyil, ex majx ok qˈoˈn tqˈaqˈiljo kytanim.
8 Tbˈajlinxiˈ ikyjo, xi tqˈmaˈn kye taqˈnil: Tkyaqilx noq tkubˈl. Me ayetzin kyeˈ txokenj kykyˈeˈ tuˈn kytzaj. 9 Ku kyxiˈ toj xkyˈich bˈe, ex kyojileˈ jniˈ nim bˈe toj tnam, ex kytxkonqetza aˈlchaqx kye xjaltz jaˈlin, tuˈn kytzaj toj mejebˈlin.
10 Bˈeˈxsin i bˈaj xiˈ aqˈniltz chmol kyeˈ jniˈ xjal kyojile jniˈ nim bˈe, tzeˈnchaqextz, exla qa wen, mo minaj, tzmaxitzin noj teˈ ma tij ja kyuˈn xjal.
11 Me atzaj teˈ tokx te nmaq kawil kaˈyil kye txokenj, ok kyim tiˈj jun ichin, a tokxtaq, ntiˈtaq t‑xbˈalin iteˈk tzeˈnku toj jun mejebˈlin, tzeˈnqeku kyeˈ txqantl. 12 Ex xi tqˈmaˈn te: Wukˈa, ¿Tzeˈn tten s‑oktza tzaluˈn, kyukˈa t‑xbˈalin ikyjo? chiˈ. Me ante xjal mix xaˈye yekche, noq tuˈn t‑xobˈil te nmaq kawil.
13 Bˈeˈx xi tqˈmaˈn kawil kye aqˈnil nchi bˈaj bˈinchintaq meẍ te wabˈl: Kykˈlonqekuy tqan ex tqˈobˈ, ex kyqˈomixa tzma toj qxopin peˈn, a jaˈ okx k‑oqˈile, ex kchi juˈchˈile tste tuˈn nim kyixkˈoj.
14 Quˈn nimxte txokenj tojjo kolbˈil, me noqx jteˈbˈin kjawil skˈet, chi Jesús.
Jun xjelbˈitz te Jesús qa wen tuˈn t‑xi chjet kˈaybˈil(B)
15 Ayetziˈn Parisey i jaw yolin kyxolx tzeˈnxtaq jun tumil tuˈn tkubˈ tzˈaq Jesús kyuˈn toj til. 16 Tuˈnpetziˈn, xi kychqˈoˈn junjun kyukˈa, junx kyukˈa junjun xjal, ayeˈ lipcheqektaq tiˈj Herodes, exsin xi kyqˈmaˈntz te Jesús: Ay, xnaqˈtzil, noq samiˈy, bˈiˈn qe quˈn, qa nyolin te twutzxix, ex nxnaqˈtziˈn noq tiˈjjo tbˈeyil chwinqil tuˈn qxiˈ tukˈa qMan Dios. Ex nya noq lipcheka tiˈjjo nkyqˈmanxjal, ex mi nchi kubˈ tniminjiy aye nim kyoklin, quˈn toj twutza, junx kyoklinxjal kykyaqil. 17 Tuˈnpetziˈn, ¿Tzeˈntzin chˈin te toj twutz? ¿Wenpela tuˈn t‑xi qchjonjiˈy kˈaybˈil te kawil te Rom, mo minaj? Xi kyqanin ikyjo quˈn kykyˈeˈtaq Parisey tuˈn t‑xi chjet kˈaybˈil, me ayetziˈn kyukˈa Herodes, kyajtaq. Ikytziˈn, iltaq tiˈj tuˈn tkubˈ tzˈaq Jesús kyuˈn toj til kywutzjo jun chˈuq xjal lo.
18 Ex bˈeˈx el te Jesús tnikyˈ tiˈjjo kybˈis, qa nya bˈaˈntaq. Tuˈntziˈn, xi tqˈmaˈn kyjaluˈn: ¡Xmiletzˈ! N‑el we nikyˈa te kyaja. Kyaja tuˈn nkubˈ tzˈaqa tiˈjjo nxnaqˈtzbˈila. 19 Kyyekˈintzin jun pwaq weˈy, a n‑ajbˈin te chojbˈil kˈaybˈil te kawil te Rom.
Ex tzaj kyiˈn jun pwaq.
20 Atzaj teˈ tok tkaˈyin Jesús, xi tqanin kye: ¿An qwutzbˈiyiljo lo, ex an qbˈi tzˈibˈink twutz?
21 Xi kytzˈaqwinxjal: Te nmaq kawil te Rom, chi chiˈ.
Ex xi tqˈmaˈn Jesús kye: Tuˈnpetziˈn, kyqˈoˈnx kyejiˈy a ntqanin nmaq kawil te Rom, ex kyqˈoˈnxjiˈy a te Dios ntqanin.
22 Tej kybˈinte ikyjo, noq i bˈaj jaw kaˈylaj, ex bˈeˈx kyij kytzaqpiˈn.
T‑xnaqˈtzbˈil Jesús tiˈj qa il tiˈj tuˈn qjatz anqˈintl juntl majl(C)
23 Tojxjo qˈij anetziˈn, at junjun Sadusey ul kanin tkˈatz Jesús tukˈa jun kyxjelbˈitz. Toj kywutz nlay chi jatz anqˈintl juntl majl kyimnin. Tuˈnpetziˈn, xi kyqanin te Jesús: 24 Kyij tyolin Moisés, qa ma kyim jun ichin, ex qa ntiˈ jun tkˈwal xkyij tukˈa t‑xuˈjil, il tiˈj tuˈn tjaw meje tukˈa titzˈin mo tukˈa ttziky qtzan tchmil, tuˈntzin aj tuljo tnejil kyal, te tkˈwaljo qtzan tchmil tuˈn toke.
25 Quˈn ikytzin qejiˈy qxol, attaq wuq ichin kyitzˈimile kyibˈ. Atziˈn kytziky knet t‑xuˈjil, me ntiˈ jun tkˈwal kyij, teˈ tkyim. Atzin t‑xuˈjil kyij, bˈeˈx jaw meje tukˈa titzˈin. 26 Me ikyxl bˈajjo tukˈa tkabˈ; ntiˈ jun tkˈwal kyij, teˈ tkyim. Ikyxljo tukˈa toxin. Kywuqilx i ok meje tukˈa, me ntiˈ jun kykˈwal kyij, teˈ kykyim. 27 Ex bˈeˈx kyimljo qya.
28 Me atzin jaˈlin, ¿Tzeˈntzila tteˈn tuˈn kyjaw anqˈintl kyimnin? Quˈn, qa ikyjo, aj kyjaw itzˈje juntl majl, ¿Tiˈtzila kbˈajiltz? ¿Altzila kye k‑okil te tchmiljo qya kyxoljo wuq ichin, quˈn kykyaqilx i ok meje tukˈa?
29 Xi ttzaqˈwin Jesús kye: Najninx iteˈ kyeˈ. ¿Naˈmxsin tel kynikyˈa te Tyol Dios, ex te jniˈ tipin? 30 Ajtzin kybˈaj jaw itzˈje juntl majljo kyimnin, mikyxil teˈ chwinqil tzeˈnku luˈn. Ayetziˈn ichin exqetziˈn qya mina chi bˈaj jaw meje juntl majl. Iky kchi bˈaj okileˈ tzeˈnqekuˈ angel toj kyaˈj. 31 Me tiˈjtziˈn tuˈn kyjatz anqˈintl kyimnin, ¿Ma naˈmtzin tkux kyuˈjiˈn, a aku Dios qˈmante kyjaluˈn: 32 Ayin wejiˈy tDios Abraham, te Isaac ex te Jacob?
Mix tqˈma qa ayintaq wejiˈy, qalaˈ ayin wejiˈych. Ikytziˈn, ate Dios nya kyDios kyimnin, qalaˈ kyDios itzˈ, exla qa o chi kyim tzaluˈn twutz txˈotxˈ, quˈn toj twutz Dios, itzˈqe kykyaqilx.
33 Atzaj teˈ kybˈinte xjaljo ikyjo, kykyaqilx i bˈaj jaw kaˈylaj tiˈjjo t‑xnaqˈtzbˈil.
Alkye kawbˈil nimxix toklin kyxoljo txqantl(D)
34 Atzaj teˈ tok kybˈiˈn Parisey, qa otaq kubˈ kyiˈj Sadusey tuˈn Jesús, jaw kychmoˈn kyibˈ. 35 Me attaq jun kyxol xnaqˈtzil tiˈj ojtxe kawbˈil, tajtaq tuˈn tkubˈ tzˈaq toj til tuˈn. Xi tqanin te: 36 Xnaqˈtzil, ¿Ankyeˈ tkawbˈil Dios nimxixtl toklin txoljo txqantl?
37 Xi ttzaqˈwin Jesús: An tnejiljo luˈn: Kˈuˈjlinkxixa Dios tukˈa tkyaqil tanmiˈn, ex tukˈa tkyaqil tkˈuˈja, ex tukˈa tkyaqil tnabˈla. 38 Atzin tnejil kawbˈiljo ex nimxix toklin. 39 Ex atzin tkabˈ chˈime ikyxjo tzeˈnku tnejil, tuˈn tok tkˈuˈjlin t‑xjalila, tzeˈnkux n‑ok tkˈuˈjlin tibˈa. 40 Ayetzin kabˈe kawbˈiljo lo, ayetziˈn tqˈuqil tkyaqil t‑xilin kawbˈil ex jniˈ t‑xilin kyxnaqˈtzbˈil yolil Tyol Dios ojtxe.
T‑xjelbˈitz Jesús kye Parisey(E)
41 Chˈuqleqextaq Parisey, 42 xi tqanin Jesús kye: ¿Tiˈtzin chˈin kye nkyximiˈn tiˈjjo Crist, a Kolil? ¿Jaˈtzila tzajnin tyajil?
Tyajil David, chi chiˈ.
43 Tuˈnpetziˈn, xi ttzaqˈwin Jesús: A qa ikyjo, ¿Tzeˈntzin tten te Davidtz, tuˈn tipin Xewbˈaj Xjan, ok tqˈoˈn te tAjaw, exsiˈn naˈmtaq tul itzˈje Crist, a Tajaw Tkyakil? Quˈn ikytzin tqˈma Davidjo:
44 Xi tqˈmaˈn qMan Dios te wAjawa:
Qekuy toj nman qˈobˈa kawil wukˈiy,
ex kˈwel kyiˈjjo tajqˈoja wuˈn.
45 Twutzx teˈ qa a Crist tyajil David. ¿Me tzeˈntzin ttentz o yolin te David tiˈj Crist, a naˈmtaq titzˈje, ex ok tqˈoˈn te tAjaw?
46 Ex mix aˈl jun bˈant ttzaqˈwin teˈ yol lo. Atxixsiˈn, mix aˈl juntl ul toj tkˈuˈj tuˈn tokx tlimoˈn tibˈ qanil juntl tiˈ.
Matei 22
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Pilda nunţii fiului de împărat
22 Isus a(A) luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis: 2 „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. 3 A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. 4 A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii(B) şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă».’ 5 Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. 6 Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. 7 Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oştile(C) sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. 8 Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici(D) de ea. 9 Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’ 10 Robii au ieşit la răspântii, au(E) strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni, şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 11 Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo pe un om care(F) nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12 ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit. 13 Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în(G) întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 14 Căci(H) mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi’.”
Birul
15 Atunci(I), fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16 Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodianii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. 17 Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?” 18 Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? 19 Arătaţi-Mi banul birului.”Şi ei I-au adus un ban[a]. 20 El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?” 21 „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Daţi(J) dar cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22 Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat.
Despre înviere
23 În aceeaşi(K) zi, au venit la Isus saducheii, care(L) zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24 „Învăţătorule, Moise(M) a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş’. 25 Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. 26 Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea. 27 La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. 28 La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.” 29 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi(N) nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi(O) ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: 32 ‘Eu(P) sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii’.” 33 Noroadele care ascultau au(Q) rămas uimite de învăţătura lui Isus.
Porunca cea mai mare
34 Când(R) au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Şi unul din ei, un învăţător al Legii(S), ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37 Isus i-a răspuns: „Să(T) iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. 38 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să(U) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’. 40 În aceste(V) două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”
Al cui fiu este Hristosul?
41 Pe(W) când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: 42 „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. 43 Şi Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice: 44 ‘Domnul(X) a zis Domnului Meu: «Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.»?’ 45 Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?” 46 Nimeni(Y) nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a(Z) îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.
Footnotes
- Matei 22:19 Greceşte: dinar.
Matei 22
Nouă Traducere În Limba Română
Pilda nunţii fiului de împărat
22 Isus a început să le vorbească din nou în pilde şi le-a zis:
2 „Împărăţia lui Dumnezeu poate fi asemănată cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său. 3 El şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă, dar aceştia n-au vrut să vină. 4 A trimis din nou alţi sclavi, zicându-le: «Spuneţi-le celor invitaţi: ‘Iată, am pregătit masa, boii şi animalele îngrăşate au fost tăiate şi toate sunt pregătite! Veniţi deci la nuntă!’»
5 Dar invitaţii nu le-au dat nici o atenţie şi au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la negustoria lui. 6 Ceilalţi i-au înşfăcat pe sclavi, i-au maltratat şi i-au omorât. 7 Împăratul s-a mâniat foarte tare. El şi-a trimis trupele, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.
8 Apoi le-a zis sclavilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea. 9 Mergeţi, aşadar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi aceia pe care îi găsiţi!» 10 Sclavii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi aceia pe care i-au găsit, şi răi, şi buni; şi sala nunţii s-a umplut de oaspeţi.
11 Când împăratul a venit să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă 12 şi l-a întrebat:
– Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?
Acesta a amuţit. 13 Atunci împăratul le-a zis slujitorilor:
– Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!
14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.“
Tributul datorat Cezarului
15 Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba. 16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii[a], care I-au zis:
– Învăţătorule, ştim că eşti corect şi că-i înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor. 17 Aşadar, spune-ne, ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului[b] sau nu?
18 Isus însă a înţeles intenţia lor rea şi le-a zis:
– De ce Mă puneţi la încercare, ipocriţilor? 19 Arătaţi-Mi moneda pentru tribut!
Ei I-au adus un denar[c]. 20 Isus i-a întrebat:
– Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?
21 – Ale Cezarului, au răspuns ei.
Atunci El le-a zis:
– Daţi-i deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![d]
22 Ei au rămas uimiţi când au auzit aceste cuvinte. Şi astfel L-au lăsat şi au plecat.
Despre înviere
23 În aceeaşi zi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:
24 – Învăţătorule, Moise a zis că, dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.[e] 25 Erau printre noi şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă vreun urmaş, lăsându-i-o astfel pe soţia sa fratelui său. 26 Aşa s-a întâmplat şi cu al doilea, şi cu al treilea, apoi tot aşa până la al şaptelea. 27 Femeia a murit ultima dintre toţi. 28 La înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea? Căci toţi au avut-o de soţie!
29 Isus le-a răspuns:
– Sunteţi rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu! 30 Căci la înviere nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din cer. 31 Iar cu privire la învierea morţilor, n-aţi citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice: 32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov“?[f] El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii!
33 Auzind aceste lucruri, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui.
Cea mai mare poruncă
34 Când au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Unul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat:
36 – Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?
37 Isus i-a răspuns:
– „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“[g]. 38 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“[h]. 40 Toată Legea şi Profeţii[i] depind[j] de aceste două porunci.
Al cui fiu este Cristos?
41 În timp ce fariseii erau strânşi la un loc, Isus a întrebat:
42 – Ce părere aveţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este El?
Ei I-au răspuns:
– Al lui David.
43 Isus le-a zis:
– Cum atunci David, în Duhul, Îl numeşte „Domn“, când spune:
44 „Domnul I-a zis Domnului meu:[k]
«Şezi la dreapta Mea
până-Ţi voi pune duşmanii
sub picioare!»“?[l]
45 Deci, dacă David Îl numeşte „Domn“, cum este El Fiul lui?
46 Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt şi, din acea zi, nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.
Footnotes
- Matei 22:16 Susţinători ai dinastiei irodiene; irodienii erau partizani ai romanilor, cu sprijinul cărora domnea dinastia irodiană, deci erau favorabili tributului, pe când fariseii erau nişte naţionalişi moderaţi, care nu agreau tributul
- Matei 22:17 Titlu purtat de împăraţii romani, preluat de la Iulius Caesar (44 î.Cr.); şi în v. 21
- Matei 22:19 Moneda romană cea mai comună în acele vremuri; pe o parte avea chipul împăratului roman, iar pe cealaltă, o inscripţie care susţinea că acesta este divin; pentru valoarea denarului, vezi nota de la 20:2
- Matei 22:21 Probabil o aluzie la pretenţia afirmaţiei de pe reversul monedei; vezi nota de la 22:19
- Matei 22:24 Vezi Deut. 25:5-6; în cf. cu legea leviratului (lat.: levir, „cumnat“), fiul care avea să se nască era moştenitorul celui decedat, pentru a-i duce numele mai departe, pentru a nu înstrăina posesiunea familiei şi pentru a-i asigura văduvei un trai liniştit
- Matei 22:32 Vezi Ex. 3:6
- Matei 22:37 Vezi Deut. 6:5. În Deut. 6:5, TM conţine: inima, sufletul, puterea; unele mss ale LXX adaugă şi mintea în Deut. 6:5; vezi Mc. 12:30, unde sunt toate patru
- Matei 22:39 Vezi Lev. 19:18
- Matei 22:40 Vezi nota de la 5:17
- Matei 22:40 Lit.: atârnă sau: se ţin de
- Matei 22:44 În TM cuvintele pentru Domnul sunt diferite: Domnul (YHWH) i-a zis Stăpânului (Adoni) meu; în textul grecesc: Domnul (Kurios) i-a zis Domnului (Kurios) meu
- Matei 22:44 Vezi Ps. 110:1
Copyright © 2002 by Wycliffe Bible Translators International
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.