Mark 8
Expanded Bible
More than Four Thousand People Fed(A)
8 ·Another time [About this time] there was ·a [another] great crowd with Jesus that had nothing to eat. So Jesus called his ·followers [disciples] and said, 2 “I ·feel sorry [have compassion] for these people, because they have already been with me for three days, and they have nothing to eat. 3 If I send them home hungry, they will ·faint [collapse] on the way. Some of them ·live a long way from here [have come from far away].”
4 Jesus’ ·followers [disciples] answered, “·How [L From where] can ·we [L anyone] get enough bread in this ·remote place [desolate place; desert] to feed them?”
5 Jesus asked, “How many loaves of bread do you have?”
They answered, “Seven.”
6 Jesus told the people to ·sit [recline] on the ground. Then he took the seven loaves, gave thanks to God, and ·divided [broke] the bread. He gave the pieces to his ·followers [disciples] to give to the people, and they did so. 7 ·The followers [L They] also had a few small fish. After Jesus ·gave thanks for [blessed] the fish, he told his ·followers [disciples] to give them to the people also. 8 All the people ate and were satisfied. Then ·his followers [L they] filled seven ·baskets [large baskets; C a different word than in the feeding of the 5,000; 6:43] with the leftover pieces of food. 9 There were about four thousand people who ate. After they had eaten, Jesus ·sent them home [dismissed them]. 10 Then ·right away [immediately] he got into a boat with his ·followers [disciples] and went to the area of Dalmanutha. [C This place is unknown; it was probably on the western shore of Lake Galilee.]
The Leaders Ask for a Miracle(B)
11 The Pharisees came to Jesus and began to ·ask him questions [argue/dispute with him]. ·Hoping to trap [Trying to test] him, they asked Jesus for a ·miracle [sign] from ·God [L heaven; C possibly a sign in the sky, but more likely a Jewish way of saying “from God”]. 12 Jesus ·sighed [groaned] deeply and said, “Why ·do you people [L does this generation] ask for a miracle as a sign? I tell you the truth, no sign will be given to ·you [this generation].” 13 Then Jesus left the Pharisees and went in the boat to the other side of the lake.
Guard Against Wrong Teachings(C)
14 His ·followers [disciples] had only one loaf of bread with them in the boat; they had forgotten to bring more. 15 Jesus warned them, “·Be careful [Watch out]! Beware of the ·yeast [leaven] of the Pharisees and the ·yeast [leaven] of Herod [C yeast or leaven refers here to the dangerous permeating power of their influence].”
16 They discussed the meaning of this, saying, “He said this because we have no bread.”
17 Knowing what they were talking about, Jesus asked them, “Why are you ·talking [discussing; arguing] about not having bread? Do you still not see or understand? Are your ·minds closed [hearts hardened]? 18 ·You have eyes, but you don’t really see. You have ears, but you don’t really listen [Jer. 5:21; Ezek. 12:2]. ·Remember [L Don’t you remember] when 19 I ·divided [broke] five loaves of bread for the five thousand? How many baskets did you fill with leftover pieces of food?”
They answered, “Twelve.”
20 “And when I ·divided [broke] seven loaves of bread for the four thousand, how many [large] baskets did you fill with leftover pieces of food?”
They answered, “Seven.”
21 Then Jesus said to them, “Don’t you understand yet?”
Jesus Heals a Blind Man
22 Jesus and his followers came to Bethsaida [6:45]. There some people brought a blind man to Jesus and begged him to touch the man. 23 So Jesus took the blind man’s hand and led him out of the village. Then he spit on the man’s eyes [see 7:33] and ·put [laid] his hands on the man and asked, “Can you see [anything] now?”
24 The man looked up and said, “Yes, I see people, but they look like trees walking around.”
25 Again Jesus ·put [laid] his hands on the man’s eyes. Then the man ·opened his eyes wide [stared intently] and ·they were healed [his sight was restored], and he was able to see everything clearly. 26 Jesus told him to go home, saying, “Don’t go into the town.”[a] [C Jesus wanted to avoid the publicity that the healing would produce.]
Peter Says Jesus Is the Christ(D)
27 Jesus and his ·followers [disciples] went to the towns around Caesarea Philippi [C a city about 25 miles north of Lake Galilee]. While they were traveling, Jesus asked them, “Who do people say I am?”
28 They answered, “Some say you are John the Baptist. Others say you are Elijah [a great prophet (1 Kin. 17), who was expected to return in the end times (Mal. 4:5); see 6:15], and others say you are one of the prophets.”
29 Then Jesus asked, “But who do you say I am?”
Peter answered, “You are the ·Christ [Messiah].”
30 Jesus [strongly] warned them not to tell anyone who he was.
31 Then Jesus began to teach them that the Son of Man [Dan. 7:13–14] must suffer many things and that he would be rejected by the Jewish elders, the ·leading [T chief] priests, and the ·teachers of the law [scribes]. He told them that the Son of Man must be killed and then rise from the dead after three days. 32 Jesus told them ·plainly [boldly; openly] what would happen. Then Peter took Jesus aside and began to ·reprimand [rebuke] him. 33 But Jesus turned and looked at his ·followers [disciples]. Then he ·reprimanded [rebuked] Peter. He said, “·Go away from me [L Get behind me], Satan [C Jesus accuses Peter of doing Satan’s work by obstructing God’s plan]! You ·don’t care about [are not setting your mind on/thinking about] the things of God, but only ·about things people think are important [on/about human concerns].”
34 Then Jesus called the crowd to him, along with his ·followers [disciples]. He said, “If ·people [L anyone wants] want to follow me, they must ·give up the things they want [deny themselves; set aside their own interests]. They must ·be willing even to give up their lives to [L take up their cross and] follow me. 35 Those who want to save their lives will ·give up true life [L lose their life/soul; C Greek psychē can mean “life” or “soul,” producing this play on words]. But those who ·give up [lose; sacrifice] their lives for ·me [my sake] and for the ·Good News [Gospel] will ·have true life [save their lives/souls]. 36 ·It is worthless [What good/profit/benefit is it…?] to ·have [gain] the whole world if they ·lose [forfeit] their souls. 37 ·They could never pay enough [L Or what could they give…?] ·to buy back [in exchange for] their souls. 38 If people of this ·sinful and evil time [adulterous and sinful generation] are ashamed of me and my ·teaching [words; message], the Son of Man will be ashamed of them when he ·comes [returns] with his Father’s glory and with the holy angels [Dan. 7:13–14].”
Footnotes
- Mark 8:26 town Some Greek copies continue, “Don’t even go and tell anyone in the town.”
Marcu 8
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
A doua înmulţire a pâinilor
8 În zilele acelea, fiindcă(A) se strânsese din nou mult norod şi n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: 2 „Mi-e milă de norodul acesta, căci iată că de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca. 3 Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.” 4 Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia aici, într-un loc pustiu?” 5 „Câte pâini aveţi?” i-a întrebat(B) Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei. 6 Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ, a luat cele şapte pâini şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, şi ei le-au împărţit norodului. 7 Mai aveau şi câţiva peştişori, şi Isus, după ce i-a binecuvântat(C), a poruncit să-i împartă şi pe aceia. 8 Au mâncat şi s-au săturat şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri. 9 Erau aproape patru mii de inşi. În urmă, Isus le-a dat drumul.
Aluatul fariseilor
10 Isus a intrat îndată(D) în corabie cu ucenicii Săi şi a venit în părţile Dalmanutei. 11 Fariseii au venit deodată(E) şi au început o ceartă de vorbe cu Isus. Şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. 12 Isus a suspinat adânc în duhul Său şi a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.” 13 Apoi i-a lăsat şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. 14 Ucenicii(F) uitaseră să ia pâini; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine. 15 Isus le dădea în grijă(G) şi le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod!” 16 Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini(H)”. 17 Isus a înţeles lucrul acesta şi le-a zis: „Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini? Tot(I) nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? 18 Aveţi ochi şi nu vedeţi? Aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc? 19 Când(J) am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei. 20 „Şi când(K) am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu firimituri aţi ridicat?” „Şapte”, I-au răspuns ei. 21 Şi El le-a zis: „Tot nu(L) înţelegeţi?”
Vindecarea unui orb la Betsaida
22 Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el. 23 Isus a luat pe orb de mână şi l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat(M) pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24 El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci”. 25 Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă şi, când s-a uitat, a fost tămăduit şi a văzut toate lucrurile desluşit. 26 Atunci, Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: „Să nu intri în sat şi nici(N) să nu spui cuiva în sat”.
Mărturisirea lui Petru
27 Isus(O) a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28 Ei I-au răspuns: „Ioan(P) Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din proroci”. 29 „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt Eu?” „Tu(Q) eşti Hristosul!” I-a răspuns Petru. 30 Isus(R) le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.
Isus vesteşte patimile şi moartea Sa
31 Atunci a(S) început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi după trei zile să învieze. 32 Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre. 33 Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.” 34 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva(T) să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. 35 Căci oricine(U) va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui. 36 Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? 37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? 38 Pentru că(V) de oricine se(W) va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”
The Expanded Bible, Copyright © 2011 Thomas Nelson Inc. All rights reserved.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
