Passage Resources Hebrew/Greek Your Content
Previous Next
Add parallel Print Page Options
Close ASV

Mark 5
American Standard Version

5 And they came to the other side of the sea, into the country of the Gerasenes. 2 And when he was come out of the boat, straightway there met him out of the tombs a man with an unclean spirit, 3 who had his dwelling in the tombs: and no man could any more bind him, no, not with a chain; 4 because that he had been often bound with fetters and chains, and the chains had been rent asunder by him, and the fetters broken in pieces: and no man had strength to tame him. 5 And always, night and day, in the tombs and in the mountains, he was crying out, and cutting himself with stones. 6 And when he saw Jesus from afar, he ran and [a]worshipped him; 7 and crying out with a loud voice, he saith, What have I to do with thee, Jesus, thou Son of the Most High God? I adjure thee by God, torment me not. 8 For he said unto him, Come forth, thou unclean spirit, out of the man. 9 And he asked him, What is thy name? And he saith unto him, My name is Legion; for we are many. 10 And he besought him much that he would not send them away out of the country. 11 Now there was there on the mountain side a great herd of swine feeding. 12 And they besought him, saying, Send us into the swine, that we may enter into them. 13 And he gave them leave. And the unclean spirits came out, and entered into the swine: and the herd rushed down the steep into the sea, in number about two thousand; and they were drowned in the sea. 14 And they that fed them fled, and told it in the city, and in the country. And they came to see what it was that had come to pass. 15 And they come to Jesus, and behold [b]him that was possessed with demons sitting, clothed and in his right mind, even him that had the legion: and they were afraid. 16 And they that saw it declared unto them how it befell [c]him that was possessed with demons, and concerning the swine. 17 And they began to beseech him to depart from their borders. 18 And as he was entering into the boat, [d]he that had been possessed with demons besought him that he might be with him. 19 And he suffered him not, but saith unto him, Go to thy house unto thy friends, and tell them how great things the Lord hath done for thee, and how he had mercy on thee. 20 And he went his way, and began to publish in Decapolis how great things Jesus had done for him: and all men marvelled.

21 And when Jesus had crossed over again in the boat unto the other side, a great multitude was gathered unto him; and he was by the sea. 22 And there cometh one of the rulers of the synagogue, Jairus by name; and seeing him, he falleth at his feet, 23 and beseecheth him much, saying, My little daughter is at the point of death: I pray thee, that thou come and lay thy hands on her, that she may be [e]made whole, and live. 24 And he went with him; and a great multitude followed him, and they thronged him.

25 And a woman, who had an issue of blood twelve years, 26 and had suffered many things of many physicians, and had spent all that she had, and was nothing bettered, but rather grew worse, 27 having heard the things concerning Jesus, came in the crowd behind, and touched his garment. 28 For she said, If I touch but his garments, I shall be [f]made whole. 29 And straightway the fountain of her blood was dried up; and she felt in her body that she was healed of her [g]plague. 30 And straightway Jesus, perceiving in himself that the power proceeding from him had gone forth, turned him about in the crowd, and said, Who touched my garments? 31 And his disciples said unto him, Thou seest the multitude thronging thee, and sayest thou, Who touched me? 32 And he looked round about to see her that had done this thing. 33 But the woman fearing and trembling, knowing what had been done to her, came and fell down before him, and told him all the truth. 34 And he said unto her, Daughter, thy faith hath [h]made thee whole; go in peace, and be whole of thy [i]plague.

35 While he yet spake, they come from the ruler of the synagogue’s house, saying, Thy daughter is dead: why troublest thou the Teacher any further? 36 But Jesus, [j]not heeding the word spoken, saith unto the ruler of the synagogue, Fear not, only believe. 37 And he suffered no man to follow with him, save Peter, and [k]James, and John the brother of [l]James. 38 And they come to the house of the ruler of the synagogue; and he beholdeth a tumult, and many weeping and wailing greatly. 39 And when he was entered in, he saith unto them, Why make ye a tumult, and weep? the child is not dead, but sleepeth. 40 And they laughed him to scorn. But he, having put them all forth, taketh the father of the child and her mother and them that were with him, and goeth in where the child was. 41 And taking the child by the hand, he saith unto her, Talitha cumi; which is, being interpreted, Damsel, I say unto thee, Arise. 42 And straightway the damsel rose up, and walked; for she was twelve years old. And they were amazed straightway with a great amazement. 43 And he charged them much that no man should know this: and he commanded that something should be given her to eat.

Footnotes

  1. Mark 5:6 The Greek word denotes an act of reverence, whether paid to a creature (see Mt. 4:9; 18:26) or to the Creator (see Mt. 4:10)
  2. Mark 5:15 Or, the demoniac
  3. Mark 5:16 Or, the demoniac
  4. Mark 5:18 Or, the demoniac
  5. Mark 5:23 Or, saved
  6. Mark 5:28 Or, saved
  7. Mark 5:29 Greek scourge.
  8. Mark 5:34 Or, saved thee
  9. Mark 5:34 Greek scourge.
  10. Mark 5:36 Or, overhearing
  11. Mark 5:37 Or, Jacob
  12. Mark 5:37 Or, Jacob
Listen to Marcu 5
Close NTLR

Marcu 5
Nouă Traducere În Limba Română

Isus vindecă un demoniac

5 Au ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gherasenilor[a]. 2 Când a coborât Isus din barcă, L-a întâlnit imediat un om care ieşea din morminte şi care era stăpânit de un duh necurat. 3 Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat nici chiar cu un lanţ. 4 Fusese de multe ori legat cu lanţuri şi cu cătuşe, dar rupsese lanţurile şi sfărâmase cătuşele şi nimeni nu-l putea stăpâni. 5 Toată noaptea şi toată ziua era prin morminte sau prin munţi, urlând şi tăindu-se cu pietre. 6 Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7 şi a strigat cu glas tare:

– Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui!

8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din acest om!“

9 Isus l-a întrebat:

– Care-ţi este numele?

– Numele meu este „Legiune“[b], pentru că suntem mulţi, I-a răspuns el.

10 Şi Îl ruga mult pe Isus să nu-l trimită afară din ţinutul acela.[c]

11 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. 12 Duhurile necurate L-au rugat pe Isus:

– Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!

13 Şi El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieşit din om şi au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci, s-a repezit pe râpă în jos, în mare, şi s-a înecat în mare.

14 Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune. Şi oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Când au ajuns la Isus şi l-au văzut pe cel care fusese demoniac şi avusese în el legiunea de duhuri necurate, stând jos, îmbrăcat şi cu mintea întreagă, s-au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră ce s-a întâmplat cu cel demoniac şi cu porcii le-au povestit totul. 17 Atunci ei au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.

18 În timp ce Isus se suia în barcă, cel ce fusese demoniac Îl ruga să-l lase să rămână cu El, 19 dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, şi povesteşte-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine şi cum a avut milă de tine!“[d] 20 El a plecat şi a început să vestească prin Decapolis[e] cât de mult făcuse Isus pentru el. Şi toţi se minunau.

Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe

21 Isus a traversat iarăşi marea (cu barca)[f]. Apoi, în timp ce era pe malul mării, s-a adunat la El o mare mulţime de oameni. 22 A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui 23 şi L-a rugat fierbinte: „Fetiţa mea este pe moarte. Vino şi pune-Ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască!“ 24 Isus a plecat împreună cu el.

O mare mulţime de oameni Îl urma şi se îmbulzea în El. 25 Acolo era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge. 26 Ea îndurase multe din partea multor doctori şi cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău. 27 Auzind despre Isus, a venit în mulţime, prin spate, şi s-a atins de haina Lui. 28 Căci îşi zicea: „Dacă aş putea să mă ating măcar de haina Lui, voi fi vindecată!“ 29 Imediat izvorul sângelui ei a secat şi ea a simţit în trup că fusese vindecată de boala ei.

30 Isus şi-a dat seama imediat că din El ieşise o putere şi, întorcându-Se spre mulţime, a întrebat:

– Cine s-a atins de hainele Mele?

31 Ucenicii I-au zis:

– Vezi că mulţimea se îmbulzeşte în Tine şi mai întrebi: „Cine M-a atins?“

32 El însă se uita de jur-împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Atunci femeia, ştiind ce i se întâmplase, a venit înfricoşată şi tremurând, şi a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul. 34 Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat! Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!“

35 În timp ce El vorbea, au venit câţiva din casa conducătorului sinagogii şi i-au zis acestuia: „Fiica ta este moartă. De ce-L mai deranjezi pe Învăţător?“ 36 Însă Isus, fără să ia în seamă cuvintele lor, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme! Crede doar!“ 37 N-a dat voie nimănui să-L însoţească în afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. 38 Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolo multă larmă şi pe cei ce plângeau şi boceau zgomotos. 39 El a intrat şi le-a zis: „De ce faceţi atâta larmă şi plângeţi? Copilul nu este mort, ci doarme!“ 40 Ei însă râdeau de El. Isus i-a scos pe toţi afară, i-a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia şi pe cei ce erau cu El şi a intrat acolo unde era copilul. 41 A apucat copilul de mână şi i-a zis: „Talita kum!“, care tradus înseamnă[g]: „Fetiţo, ţie îţi zic, scoală-te!“ 42 Fetiţa s-a ridicat imediat şi a început să meargă; ea era în vârstă de doisprezece ani. Atunci[h] ei au înmărmurit de tot. 43 Isus le-a poruncit insistent ca nimeni să nu ştie despre aceasta şi le-a spus să-i dea fetiţei ceva să mănânce.

Footnotes

  1. Marcu 5:1 Majoritatea mss mai târzii conţin gadareni, probabil pe baza lui Mt. 8:28; alte mss conţin ghergheseni, iar altele gheraseni, de la oraşul principal al regiunii, Gherasa, situat la aproximativ 50 km de ţărm (vezi şi Lc. 8:27); teritoriul era locuit de neevrei (vezi Is. 65:1)
  2. Marcu 5:9 O legiune romană era un contingent militar format din 6.000 de soldaţi; şi în v. 15
  3. Marcu 5:10 Vezi Lc. 8:31 şi nota
  4. Marcu 5:19 Spre deosebire de 1:44 sau 5:43, acest om este chiar îndemnat să povestească ceea ce i s-a întâmplat; ne aflăm într-un teritoriu cu populaţie majoritar neevreiască, unde nu exista pericolul ca lucrarea lui Isus să fie greşit înţeleasă, ca fiind una de natură politică
  5. Marcu 5:20 Sau: Cele Zece Oraşe, o ligă formată din zece cetăţi elenistice, nouă dintre ele situate la est de Iordan
  6. Marcu 5:21 Unele mss nu conţin aceste cuvinte, probabil pe baza lui Lc. 8:40
  7. Marcu 5:41 Faptul că evanghelistul traduce termenii ebraici sau aramaici indică faptul că evanghelia pe care a scris-o le-a fost adresată mai întâi neevreilor
  8. Marcu 5:42 Unele mss, nu dintre cele mai importante, nu conţin acest cuvânt, care se poate traduce şi cu imediat, termen caracteristic vocabularului lui Marcu (vezi nota de la 1:12)
Next
Mark 4
Mark 6
Next
dropdown
American Standard Version (ASV)

Public Domain (Why are modern Bible translations copyrighted?)

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.