Vindecarea robului unui sutaş

7 După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a^(A) intrat în Capernaum. ² Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte. ³ Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. ⁴ Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul şi au zis: „Face să-i faci acest bine, ⁵ căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga”. ⁶ Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. ⁷ De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit. ⁸ Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine; şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.” ⁹ Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare”. ¹⁰ Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

Învierea fiului văduvei din Nain

¹¹ În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. ¹² Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. ¹³ Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” ¹⁴ Apoi, S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te^(B), îţi spun!” ¹⁵ Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. ¹⁶ Toţi^(C) au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc s-a^(D) ridicat între noi; şi Dumnezeu^(E) a cercetat pe poporul Său”. ¹⁷ Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.

Trimişii lui Ioan Botezătorul

¹⁸ Ucenicii^(F) lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri. ¹⁹ Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” ²⁰ Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?’ ” ²¹ Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. ²² Şi^(G), drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii^(H) văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor^(I) li se propovăduieşte Evanghelia. ²³ Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”

Mărturia lui Isus despre Ioan

²⁴ După ce^(J) au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? ²⁵ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor. ²⁶ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc. ²⁷ El^(K) este acela despre care este scris: ‘Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta’. ²⁸ Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. ²⁹ Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind^(L) botezul lui Ioan, ³⁰ dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul^(M) lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. ³¹ Cu^(N) cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei? ³² Seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: ‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns’. ³³ În adevăr, a venit Ioan^(O) Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: ‘Are drac’. ³⁴ A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: ‘Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor’. ³⁵ Totuşi^(P) Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”

Femeia păcătoasă

³⁶ Un^(Q) fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. ³⁷ Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor ³⁸ şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. ³⁹ Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta^(R), dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă”. ⁴⁰ Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva”. „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el. ⁴¹ „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci. ⁴² Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?” ⁴³ Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult”. Isus i-a zis: „Drept ai judecat”. ⁴⁴ Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei. ⁴⁵ Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. ⁴⁶ Capul nu Mi l-ai uns cu^(S) untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. ⁴⁷ De aceea^(T) îţi spun: ‘Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin’.” ⁴⁸ Apoi a zis femeii: „Iertate^(U) îţi sunt păcatele!” ⁴⁹ Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine^(V) este acesta de iartă chiar şi păcatele?” ⁵⁰ Dar Isus a zis femeii: „Credinţa^(W) ta te-a mântuit; du-te în pace”.