Add parallel Print Page Options

Sfat împotriva lui Isus

22 Praznicul Azimilor, numit Paştele, se(A) apropia. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau(B) un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. Dar(C) Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. Ei s-au bucurat şi au căzut(D) la învoială să-i dea bani. După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului.

Prăznuirea Paştelor

Ziua(E) Praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit. Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan şi le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm”. „Unde voieşti să pregătim?” L-au întrebat ei. 10 El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra 11 şi spuneţi stăpânului casei: ‘Învăţătorul îţi zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?»’ 12 Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.” 13 Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele. 14 Când(F) a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. 15 El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; 16 căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până(G) la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” 17 Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi, 18 pentru că vă spun(H) că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” 19 Apoi(I), a luat pâine şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta(J) spre pomenirea Mea”. 20 Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest(K) pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi”.

Descoperirea vânzătorului

21 „Dar(L) iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. 22 Negreşit(M), Fiul omului Se duce după cum(N) este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!” 23 Şi(O) au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

Care este cel mai mare?

24 Între apostoli s-a(P) iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare? 25 Isus le-a(Q) zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. 26 Voi(R) să nu fiţi aşa. Ci(S) cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte. 27 Căci(T) care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu(U) totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă. 28 Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările(V) Mele. 29 De aceea vă(W) pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, 30 ca(X) să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să(Y) şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”

Înştiinţarea lui Petru

31 Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana(Z) v-a cerut să vă cearnă(AA) ca grâul. 32 Dar Eu(AB) M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te(AC) vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” 33 „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte”. 34 Şi(AD) Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti”. 35 Apoi(AE), le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei. 36 Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie. 37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El(AF) a fost pus în numărul celor fărădelege’. Şi lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.” 38 „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii”. Şi El le-a zis: „Destul!”

Ghetsimani

39 După ce(AG) a ieşit afară, S-a(AH) dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. 40 Când(AI) a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită”. 41 Apoi(AJ), S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage, 42 zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu(AK) voia Mea, ci a Ta.” 43 Atunci I s-a arătat un înger(AL) din cer, ca să-L întărească. 44 A(AM) ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. 45 După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare 46 şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă(AN), ca să nu cădeţi în ispită.”

Prinderea lui Isus

47 Pe când grăia El încă, iată(AO) că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. 48 Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” 49 Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50 Şi unul(AP) din ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: „Lăsaţi-i! Până aici!”Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat. 52 Isus(AQ) a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege? 53 În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar(AR) acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.”

Tăgăduirea lui Petru

54 După ce(AS) au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea(AT) după El de departe. 55 Au(AU) aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. 56 O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.” 57 Dar Petru s-a lepădat şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc”. 58 Peste(AV) puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia”. Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei”. 59 Cam(AW) după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galileean.” 60 Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici”. Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul. 61 Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi(AX) Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte(AY) ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori”. 62 Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Isus înaintea Sinedriului. Osândirea

63 Oamenii(AZ) care păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau. 64 L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau, zicând: „Proroceşte, cine Te-a lovit?” 65 Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. 66 Când(BA) s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au(BB) adunat împreună şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: 67 „Dacă(BC) eşti Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede 68 şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. 69 De acum(BD) încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” 70 Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi(BE); da, sunt”. 71 Atunci(BF), ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.”

Judas acuerda traicionar a Jesús

22 Se acercaba la fiesta de los panes sin levadura, también llamada Pascua. Los jefes de los sacerdotes y los maestros de la ley buscaban la manera de acabar con Jesús, pero le tenían miedo a la gente.

Entonces entró Satanás en Judas, uno de los doce, al que llamaban Iscariote. Este fue a los jefes de los sacerdotes y a los capitanes del templo para ponerse de acuerdo con ellos en cómo les entregaría a Jesús. Ellos se alegraron y prometieron darle dinero. Judas aceptó, y comenzó a buscar la oportunidad de entregarles a Jesús cuando no hubiera nadie.

La última cena

Cuando llegó el día de la fiesta de los panes sin levadura, en que se sacrificaba el cordero de la Pascua, Jesús llamó a Pedro y a Juan, y les dijo: —Vayan y preparen todo para que comamos la Pascua.

Ellos le preguntaron:

―¿Dónde quieres que la preparemos?

10 Él les contestó:

―Al entrar ustedes en la ciudad, encontrarán a un hombre que lleva un cántaro de agua. Síganlo hasta la casa en que entre, 11 y díganle al dueño de la casa: “El Maestro quiere saber cuál es la sala donde va a comer la Pascua con sus discípulos”. 12 Él les mostrará una sala grande y amueblada, en el piso de arriba. Preparen allí la cena.

13 Ellos se fueron y encontraron todo tal como Jesús les había dicho. Así que prepararon la Pascua. 14 Cuando llegó la hora, Jesús y sus apóstoles se sentaron a la mesa.

15 Él les dijo:

―Había deseado muchísimo comer esta Pascua con ustedes, antes que sufra. 16 Pues les aseguro que no volveré a comerla hasta que tenga su cumplimiento en el reino de Dios.

17 Luego tomó la copa, dio gracias y dijo:

―Tomen esto y repártanlo entre ustedes. 18 Pues yo les aseguro que no volveré a beber del fruto de la vid hasta que venga el reino de Dios.

19 Entonces tomó el pan, dio gracias por él, lo partió, se lo dio a ellos y les dijo:

―Este pan es mi cuerpo, que es entregado por ustedes. Hagan esto para que se acuerden de mí.

20 Después de la cena, tomó la copa y dijo:

―Esta copa es el nuevo pacto en mi sangre que es derramada por todos ustedes. 21 Pero la mano del que va a traicionarme, está aquí con la mía, sobre la mesa. 22 Es verdad que el Hijo del hombre irá por el camino que le está determinado, pero ¡ay de aquel que lo traiciona!

23 Entonces comenzaron a preguntarse unos a otros quién de ellos haría tal cosa. 24 Y empezaron a discutir sobre cuál de ellos sería el más importante. 25 Jesús les dijo:

―Los reyes de las naciones son unos tiranos con sus súbditos. Y aun así, ellos dicen de sí mismos que le hacen bien a la gente. 26 Pero entre ustedes no debe ser así. El más importante debe comportarse como el menor, y el que manda como el que sirve. 27 Porque, ¿quién es más importante?, ¿el que está sentado a la mesa o el que sirve? ¿No es el que está sentado a la mesa? Sin embargo, yo estoy entre ustedes como el que sirve. 28 Ustedes han estado siempre a mi lado en mis pruebas. 29 Por eso, yo mismo les doy un reino como mi Padre me lo ha dado a mí. 30 En mi reino van a comer y a beber en mi mesa y se sentarán en tronos para juzgar a las doce tribus de Israel.

31 »Simón, Simón, date cuenta de que Satanás ha pedido zarandearlos a ustedes como si fueran trigo; 32 pero yo he rogado por ti, para que tu fe no falle. Y cuando eso pase y tú te hayas vuelto a mí, fortalece a tus hermanos».

33 Pedro respondió:

―Señor, estoy dispuesto a ir contigo a la cárcel y aun a la muerte.

34 Él le dijo:

―Pedro, pues te digo que hoy mismo, antes de que el gallo cante, tres veces dirás que no me conoces.

35 Luego, Jesús les dijo a todos:

―Cuando los envié sin dinero ni bolsa ni sandalias, ¿les hizo falta algo?

Respondieron:

―Nada.

36 ―Pero ahora les digo: El que tenga dinero, que lo lleve, y también el que tenga una bolsa, que la lleve. El que no tenga espada, que venda su manto y se compre una. 37 Les digo que tiene que cumplirse en mí lo que está escrito: “A él lo contaron como otro malvado más”. Y eso que se ha escrito de mí, se cumplirá.

38 Los discípulos le dijeron:

―Señor, mira, aquí hay dos espadas.

Y él les contestó:

―¡Basta!

Jesús ora en el monte de los Olivos

39 Jesús salió de la ciudad acompañado por sus discípulos y se dirigió al monte de los Olivos, como era su costumbre. 40 Cuando llegaron al lugar, les dijo: «Oren para que no caigan en tentación».

41 Entonces se alejó de ellos a una buena distancia, se arrodilló y se puso a orar: 42 «Padre, si quieres, no me hagas beber este trago amargo. Pero que no se haga lo que yo quiero, sino lo que tú quieres».

43 En ese momento, un ángel del cielo se le apareció para darle fortaleza. 44 Estaba tan angustiado, que se puso a orar con más intensidad, y su sudor caía a tierra como grandes gotas de sangre. 45 Cuando terminó de orar, volvió adonde estaban los discípulos y los encontró dormidos, estaban agotados por la tristeza.

46 Les dijo: «¿Por qué están durmiendo? Levántense y oren para que no caigan en tentación».

Arresto de Jesús

47 Mientras Jesús decía esto, llegó mucha gente y al frente de ellos iba Judas, que era uno de los doce. Este se acercó para besar a Jesús.

48 Pero Jesús le preguntó:

―Judas, ¿con un beso traicionas al Hijo del hombre?

49 Los discípulos, al ver lo que pasaba, le dijeron:

―Señor, ¿atacamos con la espada?

50 Y uno de ellos le cortó la oreja derecha al sirviente del jefe de los sacerdotes.

51 Jesús les ordenó:

―¡Basta ya, déjenlos!

Entonces tocó la oreja del hombre y lo sanó.

52 Luego les dijo a los jefes de los sacerdotes, a los capitanes del templo y a los ancianos que habían venido a llevárselo: —¿Por qué vienen contra mí con espadas y palos como si yo fuera un bandido? 53 Yo estaba con ustedes en el templo todos los días, y sin embargo, no se atrevieron a arrestarme. Pero esta es ya la hora de ustedes, hora en que reinan las tinieblas.

Pedro niega a Jesús

54 Entonces arrestaron a Jesús y lo llevaron a la casa del jefe de los sacerdotes. Pedro los seguía de lejos. 55 Allí, en medio del patio, encendieron una fogata y se sentaron alrededor de ella. Pedro también se sentó con ellos. 56 Una sirvienta, al verlo sentado junto al fuego, se le quedó mirando y dijo:

―¡Este estaba con él!

57 Pero él lo negó, diciendo:

―Mujer, yo no lo conozco.

58 Poco después alguien lo vio también y dijo:

―Tú también eres uno de ellos.

Pedro contestó:

―¡No, hombre, no lo soy!

59 Como una hora después, otro insistió diciendo:

―Seguro que este estaba con él, pues es de Galilea.

60 Pedro respondió:

―¡Hombre, no sé de qué hablas!

Y mientras aun estaba hablando, el gallo cantó.

61 El Señor se volvió y miró a Pedro. Entonces Pedro se acordó de que el Señor le había dicho: «Hoy mismo, antes de que el gallo cante tres veces, dirás que no me conoces». 62 Y Pedro salió de allí a llorar amargamente.

Los soldados se burlan de Jesús

63 Los hombres que vigilaban a Jesús se burlaban de él y lo golpeaban. 64 Le vendaron los ojos y luego le decían:

―¡Adivina quién te pegó!

65 Y lo insultaban diciéndole muchas otras cosas.

Jesús ante Pilato y Herodes

66 Cuando amaneció, se reunieron los ancianos del pueblo, los jefes de los sacerdotes y los maestros de la ley y llevaron a Jesús ante el Consejo. Entonces le preguntaron:

67 ―Dinos, ¿eres tú el Cristo?

Jesús les contestó:

―Si les dijera que sí, ustedes no me lo creerían. 68 Y si les hiciera preguntas, no me contestarían. 69 Pero de ahora en adelante, el Hijo del hombre estará sentado a la derecha del Dios Todopoderoso.

70 Todos le preguntaron:

―Entonces, ¿eres tú el Hijo de Dios?

Él les contestó:

―Ustedes mismos lo han dicho.

71 Entonces ellos dijeron:

―¿Qué más testigos necesitamos? Ya lo oímos de sus propios labios.