Domnul Dumnezeu a trimis un ricin[a], pe care l-a făcut să crească deasupra lui Iona, pentru a face umbră capului lui şi pentru a-i înlătura disconfortul. Iona s-a bucurat foarte mult de ricinul acesta. Însă, în zorii zilei următoare, Dumnezeu a trimis un vierme care a vătămat ricinul şi acesta s-a uscat. Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat dinspre răsărit. Soarele l-a bătut pe Iona în creştet, sleindu-l de puteri. El şi-a dorit să moară şi a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!“

Dumnezeu l-a întrebat pe Iona:

– Oare faci bine că te mânii din cauza ricinului?

El a răspuns:

– Da, fac bine că mă mânii, chiar până la moarte[b]!

10 Atunci Domnul i-a zis:

– Ţie ţi s-a făcut milă de acest ricin pentru care nu tu ai trudit şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte a răsărit şi într-o noapte a pierit. 11 Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor şi în care se află şi o mulţime de animale?!

Read full chapter

Footnotes

  1. Iona 4:6 Identificarea exactă a acestei plante este nesigură; ebr.: qiqaion
  2. Iona 4:9 Sau: Da, sunt mânios până la culme!; expresia până la moarte indică intensitatea mâniei lui Iona