² „Până când vei mai vorbi astfel
    şi până când vor fi cuvintele tale ca un vânt năprasnic?
³ Oare va perverti Dumnezeu judecata dreaptă?
    Va perverti Cel Atotputernic ce e drept?
⁴ Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui,
    El i-a pedepsit pentru păcatul lor.
⁵ Dacă tu Îl cauţi pe Dumnezeu
    şi te rogi Celui Atotputernic,
⁶ dacă eşti curat şi drept,
    cu siguranţă, El Însuşi te va apăra
        şi-ţi va da înapoi locuinţa dreptăţii tale.
⁷ Deşi începutul tău a fost neînsemnat,
    zilele tale de pe urmă vor fi prospere.

⁸ Întreabă generaţiile anterioare
    şi află ce-au învăţat părinţii lor,
⁹ pentru că noi suntem doar de ieri şi nu ştim nimic,
    iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.
¹⁰ Oare nu te vor învăţa şi nu-ţi vor spune
    şi nu vor scoate ei cuvinte din mintea lor?

¹¹ Creşte papirusul unde nu este mlaştină?
    Creşte trestia unde nu este apă?
¹² Pe când este încă verde şi netăiată,
    se usucă mai repede ca iarba.
¹³ Aşa sunt căile celor ce uită pe Dumnezeu;
    aşa piere nădejdea celui lipsit de evlavie.
¹⁴ Încrederea lui este ca un fir subţire^[a]
    şi sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.
¹⁵ Se bizuie pe casa lui, dar ea nu este tare,
    se prinde de ea, dar ea nu ţine.
¹⁶ El este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui,
    care îşi întinde ramurile deasupra grădinii,
¹⁷ îşi ţese rădăcinile printre pietre,
    caută un loc între stânci.
¹⁸ Dar când e smulsă din locul ei,
    locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!»
¹⁹ Aceasta este bucuria căii ei^[b],
    iar din pământ vor răsări altele.^[c]

²⁰ Nu, Dumnezeu nu-l va respinge pe cel curat,
    nici nu va întări mâinile celor ce fac rău.
²¹ El va umple din nou cu râsete gura ta,
    şi va aşeza strigăte de bucurie pe buzele tale.
²² Cei ce te urăsc vor fi acoperiţi de ruşine
    şi cortul celui rău nu va mai fi.“

¹ Popoare, ascultaţi lucrul acesta!
    Locuitori ai lumii, luaţi aminte,
² slabi şi puternici,
    bogaţi şi săraci împreună!
³ Gura mea va vorbi cu înţelepciune,
    iar gândurile inimii mele vor fi iscusite.
⁴ Îmi voi pleca urechea la proverbe,
    îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.

⁵ De ce să mă tem în zilele rele,
    când mă împresoară răutatea înşelătorilor mei,
⁶ a celor ce se încred în averile lor
    şi se laudă cu mulţimea bogăţiilor lor?
⁷ Nimeni nu poate răscumpăra viaţa semenului său,
    nici nu-I poate da lui Dumnezeu preţul răscumpărării lui.
⁸ Preţul răscumpărării pentru viaţa lui este atât de mare,
    încât nu va putea plăti niciodată,
⁹ ca să trăiască veşnic
    şi să nu vadă groapa.

¹⁰ Se vede că şi înţelepţii mor,
    şi cel fără minte şi bruta pier împreună,
        părăsindu-şi averile în folosul altora.
¹¹ Totuşi îşi imaginează că-şi vor stăpâni casele pe vecie^[a]
    şi că locuinţele lor vor dăinui din neam în neam;
        de aceea şi-au numit proprietăţile după înseşi numele lor.^[b]
12 Însă omul bogat nu dăinuie;
    el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.^[c]
13 Aceasta este soarta celor ce se încred în ei^[d]
    şi a celor ce-i urmează, care le încuviinţează vorbele.
¹⁴ Sunt sortiţi Locuinţei Morţilor ca nişte oi;
    moartea îi va paşte.
Cei drepţi vor stăpâni peste ei dimineaţa.
    Chipul lor se va veşteji în Locuinţa Morţilor,
        departe de locuinţa lor.
¹⁵ Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din Locuinţa Morţilor,
    căci El mă va lua sub ocrotirea Lui.Sela
¹⁶ Nu te îngrijora când se îmbogăţeşte cineva,
    când sporeşte bogăţia casei lui,
¹⁷ căci nu ia nimic cu el la moartea sa;
    bogăţia lui nu se coboară după el.
¹⁸ Chiar dacă sufletul lui a fost fericit în viaţă,
    chiar dacă s-a lăudat cu bucuriile de care şi-a făcut parte,
¹⁹ tot va merge la neamul părinţilor lui,
    care nu vor mai vedea lumina vreodată.

²⁰ Omul bogat şi fără pricepere
    se aseamănă cu vitele pentru tăiere.