30 „Vai – zice Domnul – de copiii răzvrătiţi, care^(A) iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu şi^(B) îngrămădesc astfel păcat peste păcat! ² Ei^(C) se pogoară în Egipt, fără^(D) să Mă întrebe, ca să fugă sub ocrotirea lui Faraon şi să caute un adăpost sub umbra egiptenilor! ³ Dar^(E) ocrotirea lui Faraon vă va da de ruşine şi adăpostul sub umbra Egiptului vă va da de ocară. ⁴ Căci voievozii lui au şi ajuns la Ţoan^(F) şi trimişii lui au şi atins Hanesul. ⁵ Dar toţi^(G) vor rămâne de ruşine din pricina unui popor care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre ruşinea şi ocara lor.” ⁶ Prorocie asupra unor dobitoace^(H) de la miazăzi: printr-un ţinut strâmtorat şi necăjit, de unde vin leoaica şi leul, năpârca^(I) şi şarpele zburător, îşi duc ei bogăţiile în spinarea măgarilor şi vistieriile pe cocoaşa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos. ⁷ Căci^(J) ajutorul Egiptului nu este decât deşertăciune şi nimic, de aceea eu numesc lucrul acesta: „zarvă^(K) fără nicio ispravă.” ⁸ „Du-te acum – zice Domnul – de scrie^(L) aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliţă şi sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie şi în veci de veci. ⁹ Scrie că poporul acesta^(M) este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii care nu vor să asculte Legea Domnului, ¹⁰ care^(N) zic văzătorilor: ‘Să nu vedeţi!’ şi prorocilor: ‘Să nu prorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne^(O) lucruri măgulitoare, prorociţi-ne lucruri închipuite! ¹¹ Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cărare, lăsaţi-ne în pace cu Sfântul lui Israel!’ ” ¹² De aceea aşa vorbeşte Sfântul lui Israel: „Fiindcă lepădaţi cuvântul acesta şi vă încredeţi în silnicie şi vicleşuguri şi vă sprijiniţi pe ele, ¹³ de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca^(P) spărtura unui zid înalt, care, spărgându-se, ameninţă să cadă şi a cărui prăbuşire vine^(Q) deodată, într-o clipă: ¹⁴ îl sfărâmă cum se sfărâmă un vas de pământ, care se^(R) sfărâmă fără nicio milă şi din ale cărui sfărâmături nu mai rămâne niciun ciob măcar, cu care să iei foc din vatră sau să scoţi apă din fântână.” ¹⁵ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În linişte^(S) şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” Dar^(T) n-aţi voit! ¹⁶ Ci aţi zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!” – „De aceea veţi şi fugi!” – „Vom călări pe cai iuţi!” – „De aceea cei ce vă vor urmări vor fi şi mai iuţi! ¹⁷ O^(U) mie vor fugi la ameninţarea unuia singur şi, când vă vor ameninţa cinci, toţi veţi fugi, până veţi rămâne ca un stâlp pe vârful unui munte şi ca un steag pe creştetul unui deal. ¹⁸ Totuşi, Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept. Ferice^(V) de toţi cei ce nădăjduiesc în El! ¹⁹ Da, popor al Sionului, locuitor al^(W) Ierusalimului, nu vei mai plânge! El Se va îndura de tine când vei striga; cum va auzi, te va asculta. ²⁰ Domnul vă va da pâine^(X) în necaz şi apă în strâmtorare. Învăţătorii^(Y) tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învăţătorii tăi. ²¹ Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: ‘Iată drumul, mergeţi pe el!’ când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga. ²² Veţi^(Z) socoti ca spurcate argintul care vă acoperă idolii şi aurul cu care sunt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăţie le vei arunca şi le vei zice^(AA): ‘Afară cu voi de aici!’ ²³ Atunci^(AB) El va da ploaie peste sămânţa pe care o vei pune în pământ şi pâinea pe care o va da pământul va fi gustoasă şi hrănitoare; în acelaşi timp, turmele tale vor paşte în păşuni întinse. ²⁴ Boii şi măgarii, care ară pământul, vor mânca un nutreţ sărat, vânturat cu lopata şi cu ciurul. ²⁵ Pe^(AC) orice munte înalt şi pe orice deal înalt, vor izvorî râuri, curgeri de apă, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea. ²⁶ Şi lumina^(AD) lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare (ca lumina a şapte zile), când va lega Domnul vânătăile poporului Său şi va tămădui rana loviturilor lui.” ²⁷ „Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mânia Lui este aprinsă şi un pârjol puternic; buzele Lui sunt pline de urgie şi limba Lui este ca un foc mistuitor; ²⁸ suflarea^(AE) Lui este ca un şuvoi ieşit din albie, care ajunge^(AF) până la gât, ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii şi să pună o zăbală^(AG) înşelătoare în fălcile popoarelor. ²⁹ Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se prăznuieşte^(AH) sărbătoarea, veţi fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele^(AI) Domnului, spre Stânca lui Israel. ³⁰ Şi^(AJ) Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, Îşi va arăta braţul gata să lovească, în mânia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, al furtunii şi al pietrelor^(AK) de grindină. ³¹ Atunci, asirianul va tremura de^(AL) glasul Domnului, care^(AM) îl va lovi cu nuiaua Sa. ³² La fiecare lovitură de nuia hotărâtă pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele şi harpele Domnul va lupta împotriva lui cu mâna^(AN) ridicată. ³³ Căci de multă vreme este pregătit un rug^(AO), gătit şi pentru împărat: adânc şi lat este făcut, cu foc şi lemne din belşug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un şuvoi de pucioasă.”