Oare nu are omul o viaţă plină de trudă[a] pe pământ?
    Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler[b]?
Ca un sclav care tânjeşte după umbra serii
    sau ca un lucrător ce îşi aşteaptă plata,
aşa am avut şi eu parte de luni de deşertăciune
    şi nopţi de necaz mi s-au dat.
Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?»
    Dar noaptea e aşa de lungă şi mă frământ până în zori.
Trupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii;
    pielea îmi crapă şi supurează,
zilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului
    şi se sfârşesc fără nădejde.

Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare!
    Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.
Ochiul care mă priveşte nu mă va mai vedea;
    ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.
Ca norul care se risipeşte şi trece,

aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor[c].

10 Nu se va mai întoarce niciodată acasă,
    locul său nu-l va mai cunoaşte.
11 De aceea eu nu voi tăcea,
    ci, în durerea duhului meu, voi vorbi,
        în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!
12 Sunt eu Marea sau monstrul Tanin[d],
    de ai pus o strajă în jurul meu?
13 Când zic: «Patul meu mă va mângâia
    şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,
14 atunci Tu mă înspăimânţi cu visuri
    şi mă îngrozeşti cu vedenii.
15 Aşa că aş alege mai bine sugrumarea,
    mai bine moartea, decât aceste oase.
16 Le dispreţuiesc …! Nu voi trăi în veci!
    Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viaţa.
17 Ce este omul ca să-ţi pese atât de mult de el
    şi să-i dai aşa multă atenţie,
18 să-l cercetezi în fiecare dimineaţă
    şi să-l încerci în orice clipă?
19 Nu vei înceta oare să te mai uiţi la mine
    şi să mă laşi astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?
20 Dacă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie,
    Veghetor al oamenilor?
De ce m-ai luat drept ţintă?
    Am devenit o povară pentru Tine?[e]
21 De ce nu-mi ierţi păcatul
    şi nu-mi dai la o parte nelegiuirea?
Curând voi fi zăcând în ţărână,
    mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“

Footnotes

  1. Iov 7:1 Vezi Is. 40:2; termenul ebraic se poate referi şi la greutatea serviciului militar
  2. Iov 7:1 Sau: mercenar
  3. Iov 7:9 Ebr.: Şeol; peste tot în carte
  4. Iov 7:12 Iov face referire la mitologia canaanită, în care personaje mitice ca Leviatan (3:8), Yam (Marea) şi Tanin reprezintă haosul, răzvrătindu-se împotriva zeului suprem, care reprezintă ordinea, şi trebuind, astfel, să fie întemniţate
  5. Iov 7:20 Câteva mss TM, o tradiţie scribală ebraică antică, LXX; cele mai multe mss TM: Am devenit o povară pentru mine însumi.

“Do not mortals have hard service(A) on earth?(B)
    Are not their days like those of hired laborers?(C)
Like a slave longing for the evening shadows,(D)
    or a hired laborer waiting to be paid,(E)
so I have been allotted months of futility,
    and nights of misery have been assigned to me.(F)
When I lie down I think, ‘How long before I get up?’(G)
    The night drags on, and I toss and turn until dawn.(H)
My body is clothed with worms(I) and scabs,
    my skin is broken and festering.(J)

“My days are swifter than a weaver’s shuttle,(K)
    and they come to an end without hope.(L)
Remember, O God, that my life is but a breath;(M)
    my eyes will never see happiness again.(N)
The eye that now sees me will see me no longer;
    you will look for me, but I will be no more.(O)
As a cloud vanishes(P) and is gone,
    so one who goes down to the grave(Q) does not return.(R)
10 He will never come to his house again;
    his place(S) will know him no more.(T)

11 “Therefore I will not keep silent;(U)
    I will speak out in the anguish(V) of my spirit,
    I will complain(W) in the bitterness of my soul.(X)
12 Am I the sea,(Y) or the monster of the deep,(Z)
    that you put me under guard?(AA)
13 When I think my bed will comfort me
    and my couch will ease my complaint,(AB)
14 even then you frighten me with dreams
    and terrify(AC) me with visions,(AD)
15 so that I prefer strangling and death,(AE)
    rather than this body of mine.(AF)
16 I despise my life;(AG) I would not live forever.(AH)
    Let me alone;(AI) my days have no meaning.(AJ)

17 “What is mankind that you make so much of them,
    that you give them so much attention,(AK)
18 that you examine them every morning(AL)
    and test them(AM) every moment?(AN)
19 Will you never look away from me,(AO)
    or let me alone even for an instant?(AP)
20 If I have sinned, what have I done to you,(AQ)
    you who see everything we do?
Why have you made me your target?(AR)
    Have I become a burden to you?[a](AS)
21 Why do you not pardon my offenses
    and forgive my sins?(AT)
For I will soon lie down in the dust;(AU)
    you will search for me, but I will be no more.”(AV)

Footnotes

  1. Job 7:20 A few manuscripts of the Masoretic Text, an ancient Hebrew scribal tradition and Septuagint; most manuscripts of the Masoretic Text I have become a burden to myself.