9 „O, de mi-ar fi capul plin^(A) cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu! ² O, dac-aş avea un han de călători în pustie, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş depărta de el! Căci toţi sunt nişte preacurvari^(B) şi o ceată de mişei.” ³ „Au limba întinsă^(C) ca un arc şi aruncă minciuna, şi nu prin adevăr sunt ei puternici în ţară, căci merg din răutate în răutate şi nu^(D) Mă cunosc, zice Domnul. ⁴ Fiecare să se păzească^(E) de prietenul lui şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi, căci orice frate caută să înşele şi orice prieten umblă cu^(F) bârfeli. ⁵ Se trag pe sfoară unii pe alţii şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău. ⁶ Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască, zice Domnul. ⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, îi voi topi^(G) în cuptor şi îi voi încerca. Căci cum aş putea^(H) să mă port altfel cu fiica poporului Meu? ⁸ Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât^(I) minciuni; cu gura vorbesc^(J) aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse. ⁹ Să nu-i pedepsesc^(K) Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?” ¹⁰ „Munţii vreau să-i plâng şi să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite^(L) vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele^(M) au fugit şi au pierit.” ¹¹ „Voi face şi Ierusalimul un morman^(N) de pietre, o vizuină de şacali^(O), şi cetăţile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori. ¹² Unde^(P) este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?” ¹³ Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu şi nu l-au urmat, ¹⁴ ci au umblat^(Q) după aplecările inimii lor şi au mers după Baali, cum i-au^(R) învăţat părinţii lor.” ¹⁵ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni^(S) poporul acesta cu pelin^(T) şi-i voi da să bea ape otrăvite. ¹⁶ Îi voi risipi^(U) printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi voi trimite^(V) sabia în urma lor până-i voi nimici.” ¹⁷ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Căutaţi şi chemaţi plângătoarele^(W) să vină! Trimiteţi la femeile iscusite ca să vină! ¹⁸ Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră, ca să ne curgă lacrimile din^(X) ochi şi să curgă apa din pleoapele noastre! ¹⁹ Căci strigăte de jale se aud din Sion: ‘Cât suntem de prăpădiţi! Cât de jalnic^(Y) suntem acoperiţi de ruşine! Trebuie să părăsim ţara, căci ne-au surpat locuinţele!’ ” ²⁰ „Ascultaţi, femeilor, Cuvântul Domnului şi să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învăţaţi pe copiii voştri cântece de jale, învăţaţi-vă plângeri unele pe altele! ²¹ Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteşti; a nimicit pe copii^(Z) pe uliţă şi pe tineri în pieţe.” ²² Spune: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul^(AA) pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!’ ²³ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Înţeleptul^(AB) să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. ²⁴ Ci^(AC) cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci^(AD) în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul. ²⁵ Iată, vin zilele, zice Domnul, când^(AE) voi pedepsi pe toţi cei tăiaţi împrejur, care nu sunt tăiaţi împrejur cu inima, ²⁶ pe egipteni, pe iudei, pe edomiţi, pe amoniţi, pe moabiţi, pe toţi cei ce îşi rad^(AF) colţurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie, căci toate neamurile sunt netăiate împrejur şi toată casa lui Israel are inima^(AG) netăiată împrejur’.”