8 ‘În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraţilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele prorocilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului. ² Le vor întinde în faţa Soarelui, în faţa Lunii şi în faţa întregii oştiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit^(A), pe care i-au urmat, pe care i-au căutat şi înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge^(B), nici nu le vor mai îngropa, şi se vor face gunoi^(C) pe pământ. ³ Toţi cei ce vor rămâne din acest neam rău vor dori mai degrabă moartea^(D) decât viaţa, în toate locurile unde îi voi izgoni’, zice Domnul oştirilor. ⁴ Spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Cine cade şi nu se mai scoală? Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăşi?» ⁵ Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri^(E), stăruie în înşelătorie^(F) şi nu vrea să se întoarcă^(G) la Dumnezeu? ⁶ Căci Eu^(H) sunt cu luare-aminte şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căieşte de răutatea lui şi nu zice: «Ce am făcut?» Ci toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă. ⁷ Chiar şi cocostârcul^(I) îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua^(J), rândunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor, dar poporul Meu^(K) nu cunoaşte Legea Domnului! ⁸ Cum puteţi voi să ziceţi: «Suntem înţelepţi şi Legea^(L) Domnului este cu noi?» Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor. ⁹ Înţelepţii^(M) sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi, căci au nesocotit Cuvântul Domnului, şi ce înţelepciune au ei? ¹⁰ De aceea, pe nevestele^(N) lor le voi da altora şi ogoarele lor, altor stăpâni. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig^(O) mârşav, de la proroc până la preot, toţi înşală! ¹¹ Leagă în chip uşuratic^(P) rana fiicei poporului Meu, zicând: «Pace^(Q)! Pace!» Şi totuşi pace nu este. ¹² Vor fi daţi de ruşine^(R), căci săvârşesc astfel de urâciuni; nu roşesc şi nu ştiu de ruşine, de aceea vor cădea împreună cu cei ce cad şi vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi, zice Domnul. ¹³ Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie^(S), nici smochine în smochin^(T) şi frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele’.” ¹⁴ „Pentru ce şedem jos? Strângeţi-vă^(U) şi haidem în cetăţile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sorteşte la moarte, ne dă să bem ape otrăvite^(V), pentru că am păcătuit împotriva Domnului. ¹⁵ Aşteptam^(W) pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!” ¹⁶ „Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan^(X) şi de vuietul nechezatului lor^(Y) se cutremură toată ţara; vin, mănâncă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce o locuiesc. ¹⁷ ‘Căci iată că trimit între voi nişte şerpi, nişte basilici, împotriva cărora nu^(Z) este niciun descântec, şi vă vor muşca’ ”, zice Domnul. ¹⁸ „Aş vrea să-mi alin durerea, dar mă doare inima în mine. ¹⁹ Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară^(AA) depărtată.” „Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este în ea împăratul ei?” „Pentru ce M-au mâniat^(AB) ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” ²⁰ „Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!” ²¹ „Sunt zdrobit^(AC) de durerea fiicei poporului meu, mă doare^(AD), m-apucă groaza. ²² Nu este niciun leac alinător^(AE) în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?”