Înălţarea lui Isus

1 Teofile^(A), în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni, ² de la început până^(B) în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse^(C) poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. ³ După patima Lui, li S-a înfăţişat viu^(D), prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. ⁴ Pe^(E) când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”^(F), le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. ⁵ Căci^(G) Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi^(H) fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” ⁶ Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne^(I), în vremea aceasta ai de gând să aşezi^(J) din nou Împărăţia lui Israel?” ⁷ El le-a răspuns: „Nu^(K) este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. ⁸ Ci^(L)voi veţi primi o putere, când Se va pogorî^(M)Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” ⁹ După^(N) ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat^(O) la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. ¹⁰ Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în^(P) alb ¹¹ şi au zis: „Bărbaţi galileeni^(Q), de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va^(R) veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

Întoarcerea apostolilor

¹² Atunci^(S), ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. ¹³ Când au ajuns acasă, s-au suit în^(T) odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru^(U), Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon^(V) Zilotul şi Iuda^(W), fiul lui Iacov. ¹⁴ Toţi aceştia^(X) stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile^(Y) şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii^(Z) Lui.

Alegerea lui Matia

¹⁵ În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor – numărul^(AA) celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci – şi a zis: ¹⁶ „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura^(AB) spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care^(AC) a fost călăuza celor ce au prins pe Isus. ¹⁷ El^(AD) era din numărul nostru şi era părtaş al aceleiaşi slujbe^(AE). ¹⁸ Omul^(AF) acesta a dobândit un ogor cu plata^(AG) nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele. ¹⁹ Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit, în limba lor, Acheldama, adică Ogorul sângelui. ²⁰ În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: ‘Locuinţa lui să rămână^(AH) pustie şi nimeni să nu locuiască în ea!’ şi ‘Slujba^(AI) lui s-o ia altul!’ ²¹ Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, ²² cu începere^(AJ) de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat^(AK) El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept^(AL) martor al învierii Lui.” ²³ Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba^(AM), zis şi Iust, şi pe Matia. ²⁴ Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu, care^(AN) cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales, ²⁵ ca^(AO) să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui”. ²⁶ Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.