Exod 5
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Moise şi Aaron, înaintea lui Faraon
5 Moise şi Aaron s-au dus apoi la Faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască(A) în pustie un praznic în cinstea Mea’.” 2 Faraon a răspuns: „Cine(B) este Domnul, ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi(C) lăsa pe Israel să plece.” 3 Ei au zis: „Ni S-a arătat Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.” 4 Şi împăratul Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, pentru ce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările(D) voastre.”
Mărirea muncilor
5 Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a(E) înmulţit acum în ţară, şi voi mai voiţi să-l faceţi să-şi înceteze lucrările?” 6 Şi chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor(F) norodului şi logofeţilor: 7 „Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie. 8 Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sunt nişte leneşi, de aceea strigă mereu: ‘Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru!’ 9 Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru şi să nu mai umble după năluci.” 10 Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului: „Aşa vorbeşte Faraon: ‘Nu vă mai dau paie; 11 duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi, dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru’.” 12 Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului, ca să strângă mirişte în loc de paie. 13 Isprăvniceii îi sileau zicând: „Isprăviţi-vă lucrul zi de zi, ca atunci când erau paie!” 14 Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce”, li se zicea, „n-aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?” 15 Logofeţii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon şi i-au zis: „Pentru ce te porţi aşa cu robii tăi? 16 Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, şi totuşi ni se spune: ‘Faceţi cărămizi!’ Ba încă, robii tăi sunt şi bătuţi, ca şi când poporul tău ar fi vinovat.” 17 Faraon a răspuns: „Sunteţi nişte leneşi şi nişte trântori! De aceea ziceţi: ‘Haidem să aducem jertfe Domnului!’ 18 Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie şi veţi face acelaşi număr de cărămizi.”
Cârtirea israeliţilor
19 Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.” 20 Când au ieşit de la Faraon, au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau. 21 Şi(G) le-au zis: „Să vă vadă Domnul şi să judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare.” 22 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? 23 De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia, şi n-ai izbăvit pe poporul Tău.”
Éxodo 5
Nueva Biblia de las Américas
Moisés y Aarón ante Faraón
5 Después Moisés y Aarón fueron y dijeron a Faraón: «Así dice el Señor, Dios de Israel(A): “Deja ir a Mi pueblo para que me celebre una fiesta en el desierto(B)”». 2 Pero Faraón dijo: «¿Quién es el Señor(C) para que yo escuche Su voz y deje ir a Israel? No conozco al Señor, y además, no dejaré ir a Israel(D)».
3 «El Dios de los hebreos nos ha salido al encuentro», contestaron ellos. «Déjenos ir, le rogamos, camino de tres días al desierto para ofrecer sacrificios al Señor nuestro Dios(E), no sea que venga sobre nosotros con pestilencia o con espada».
4 Pero el rey de Egipto les dijo: «Moisés y Aarón, ¿por qué apartan[a] al pueblo de sus trabajos? Vuelvan[b] a sus labores[c](F). 5 Miren», añadió Faraón, «el pueblo de la tierra es mucho ahora(G), ¡y ustedes quieren que ellos cesen en sus labores!».
Orden despótica de Faraón
6 Aquel mismo día, Faraón dio órdenes a los capataces[d] que estaban sobre el pueblo(H), y a sus jefes(I) y les dijo: 7 «Ya no darán, como antes, paja al pueblo para hacer ladrillos. Que vayan ellos y recojan paja por sí mismos. 8 Pero exigirán de[e] ellos la misma cantidad de ladrillos que hacían antes. No la disminuyan en lo más mínimo. Porque son perezosos[f], por eso claman y dicen: “Déjanos ir a ofrecer sacrificios a nuestro Dios(J)”. 9 Recárguese el trabajo sobre estos[g] hombres, para que estén ocupados en él y no presten atención a palabras falsas».
10 Salieron, pues, los capataces del pueblo y sus jefes y hablaron al pueblo(K) y dijeron: «Así dice Faraón: “No les daré paja. 11 Vayan ustedes mismos y recojan paja donde la hallen. Pero su tarea no será disminuida en lo más mínimo”».
12 Entonces el pueblo se dispersó por toda la tierra de Egipto para recoger rastrojos en lugar de paja. 13 Los capataces los apremiaban, diciendo: «Acaben sus tareas, su tarea diaria[h], como cuando tenían paja». 14 Y azotaban a los jefes de los israelitas que los capataces de Faraón habían puesto sobre ellos(L), diciéndoles(M): «¿Por qué no han terminado, ni ayer ni hoy, la cantidad de ladrillos requerida como antes?».
Queja de los jefes hebreos
15 Entonces los jefes de los israelitas fueron y clamaron a Faraón y dijeron: «¿Por qué trata usted así a sus siervos? 16 No se da paja a sus siervos, sin embargo, siguen diciéndonos: “Hagan ladrillos”. Y además sus siervos son azotados. Pero la culpa es de su pueblo». 17 Pero él contestó: «Son perezosos[i], muy perezosos(N). Por eso dicen: “Déjanos ir a ofrecer sacrificios al Señor”. 18 Ahora pues, vayan y trabajen. Pero no se les dará paja, sin embargo, deben entregar la misma cantidad de ladrillos».
19 Los jefes de los israelitas se dieron cuenta de que estaban en dificultades, cuando les dijeron[j]: «No deben disminuir su cantidad diaria de ladrillos[k]». 20 Al salir de la presencia de Faraón, se encontraron con Moisés y Aarón, que los estaban esperando[l], 21 y les dijeron(O): «Mire el Señor sobre ustedes y los juzgue(P), pues nos han hecho odiosos[m] ante los ojos de Faraón y ante los ojos de sus siervos(Q), poniéndoles una espada en la mano para que nos maten».
Oración de Moisés
22 Entonces Moisés se volvió al Señor, y dijo: «Oh Señor, ¿por qué has hecho mal a este pueblo? ¿Por qué me enviaste(R)? 23 Pues desde que vine a Faraón a hablar en Tu nombre, él ha hecho mal a este pueblo, y Tú no has hecho nada por librar a Tu pueblo(S)».
Footnotes
- 5:4 Lit. sueltan.
- 5:4 Lit. Id.
- 5:4 Lit. cargas.
- 5:6 O sobrestantes de obras; y así en el resto del cap.
- 5:8 Lit. impondrán sobre.
- 5:8 O están ociosos.
- 5:9 Lit. los.
- 5:13 Lit. lo de un día en su día.
- 5:17 O Están ociosos.
- 5:19 Lit. diciendo.
- 5:19 Lit. de sus ladrillos lo de un día en su día.
- 5:20 Lit. estaban de pie para encontrarlos.
- 5:21 Lit. han hecho que nuestro olor hieda.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nueva Biblia de las Américas™ NBLA™ Copyright © 2005 por The Lockman Foundation
