Trecerea Mării Roşii

14 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă^(A) şi să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului^(B), între Migdol^(C) şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâţi, lângă mare. ³ Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au^(D) rătăcit prin ţară; îi închide pustia.’ ⁴ Eu^(E) voi împietri inima lui Faraon, şi-i va urmări, dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava^(F) Mea, şi^(G) egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut aşa. ⁵ S-a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima^(H) lui Faraon şi a slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?” ⁶ Faraon şi-a pregătit carul de război şi şi-a luat oamenii de război cu el. ⁷ A luat^(I) şase sute de care de luptă cu oameni aleşi şi toate carele Egiptului; în toate erau luptători. ⁸ Domnul a împietrit^(J) inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui^(K) Israel ieşiseră gata de luptă. ⁹ Egiptenii^(L) i-au urmărit, şi toţi caii, carele lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâţi lângă mare, lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon. ¹⁰ Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat^(M) către Domnul după ajutor. ¹¹ Ei au zis^(N) lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? ¹² Nu-ţi^(O) spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?” ¹³ Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi^(P) de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceştia pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată. ¹⁴ Domnul^(Q) Se va lupta pentru voi, dar voi staţi^(R) liniştiţi.” ¹⁵ Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. ¹⁶ Tu^(S) ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o, şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. ¹⁷ Eu voi împietri^(T) inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui vor face să se arate slava^(U) Mea. ¹⁸ Şi vor şti^(V) egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele şi călăreţii lui vor face să se arate slava Mea.” ¹⁹ Îngerul lui Dumnezeu care^(W) mergea înaintea taberei lui Israel Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor. ²⁰ El s-a aşezat între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta^(X) pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta. ²¹ Moise şi-a întins^(Y) mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat^(Z) marea, şi apele s-au despărţit^(AA) în două. ²² Copiii^(AB) lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid^(AC) la dreapta şi la stânga lor. ²³ Egiptenii i-au urmărit, şi toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării. ²⁴ În straja dimineţii, Domnul^(AD), din stâlpul de foc şi de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor şi a aruncat învălmăşeală în tabăra egiptenilor. ²⁵ A scos roţile carelor şi le-a îngreunat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se^(AE) luptă pentru el împotriva egiptenilor.” ²⁶ Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi^(AF) mâna spre mare, şi apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.” ²⁷ Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi, înspre dimineaţă, marea şi-a luat^(AG) iarăşi repeziciunea cursului şi, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit^(AH) pe egipteni în mijlocul mării. ²⁸ Apele s-au^(AI) întors şi au^(AJ) acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat. ²⁹ Dar copiii^(AK) lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. ³⁰ În ziua aceea, Domnul a izbăvit^(AL) pe Israel din mâna egiptenilor, şi Israel a văzut^(AM) pe egipteni morţi pe ţărmul mării. ³¹ Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut^(AN) în Domnul şi în robul Său Moise.