Daniel 2:25-3:30

Nouă Traducere În Limba Română

²⁵ Ariok s-a grăbit să-l aducă pe Daniel înaintea împăratului şi i-a vorbit astfel:

– Am găsit un om printre exilaţii din Iuda care poate face cunoscută împăratului interpretarea!

²⁶ Împăratul i-a zis lui Daniel, numit şi Beltşaţar:

– Poţi tu să-mi faci cunoscut ce am văzut în vis şi să-mi dai şi interpretarea lui?

²⁷ Daniel a răspuns împăratului:

– Ceea ce împăratul cere este un mister pe care nici un înţelept, nici un descântător, nici un magician şi nici un ghicitor nu-l poate dezvălui împăratului. ²⁸ Dar este un Dumnezeu în ceruri Care dezvăluie misterele şi El i-a făcut cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla în zilele de pe urmă. Iată visul şi viziunile pe care le-ai avut în mintea ta în timp ce erai în patul tău.

²⁹ Ţie, împărate, pe când erai în patul tău, ţi-au venit gânduri cu privire la ce se va întâmpla în viitor şi Cel Ce descoperă misterele ţi-a făcut cunoscut ce va fi. ³⁰ Cât despre mine, misterul acesta mi-a fost descoperit, nu pentru că aş avea mai multă înţelepciune decât toţi cei vii, ci pentru ca împăratului să i se dezvăluie interpretarea visului şi să înţeleagă gândurile inimii sale.

³¹ Tu, împărate, te uitai şi iată că ai văzut o statuie mare. Statuia aceasta era foarte mare şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta şi înfăţişarea ei era înspăimântătoare. ³² Capul acestei statui era din aur curat, pieptul şi braţele îi erau din argint, iar pântecele şi coapsele îi erau din bronz. ³³ Gambele ei erau din fier, iar picioarele – o parte din fier, o parte din lut. ³⁴ În timp ce te uitai, a fost desprinsă o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, care a lovit statuia peste picioarele ei de fier şi de lut şi le-a sfărâmat. ³⁵ Atunci fierul, lutul, bronzul, argintul şi aurul au fost sfărâmate împreună şi au ajuns precum pleava din arie vara, la vânturat. Le-a luat vântul şi nici o urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care a lovit statuia s-a făcut un munte mare, care a umplut tot pământul.

³⁶ Acesta este visul; acum voi spune şi interpretarea lui înaintea împăratului. ³⁷ Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat o împărăţie, putere, tărie şi glorie. ³⁸ El ţi-a dat în mâini pe oameni, oriunde locuiesc ei, ţi-a dat fiarele câmpului şi păsările cerului şi te-a făcut stăpân peste toate. Tu eşti deci capul de aur!

³⁹ După tine se va ridica pe pământ o împărăţie mai neînsemnată decât a ta^[a] şi apoi o a treia împărăţie, a bronzului, care va avea stăpânire peste tot pământul^[b]. ⁴⁰ Va fi şi o a patra împărăţie, tare ca fierul (fierul sfărâmă şi spulberă totul)^[c]. Şi, după cum fierul sfărâmă şi spulberă totul, tot astfel şi această împărăţie le va sfărâma şi le va zdrobi pe celelalte.^{[d] 41} De asemenea, aşa cum ai văzut că picioarele şi degetele erau o parte din lut de olar şi o altă parte din fier, tot aşa va fi împărţită şi împărăţia. Va rămâne însă în ea ceva din tăria fierului, întocmai cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. ⁴² Şi aşa cum degetele picioarelor erau o parte din fier şi o altă parte din lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte fragilă. ⁴³ După cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, tot aşa şi ei îşi vor amesteca neamul cu ceilalţi oameni, însă nu vor rămâne uniţi, aşa cum nici fierul nu se poate uni cu lutul.

⁴⁴ În zilele acestor împăraţi însă, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie veşnică, care nu va fi distrusă niciodată şi care nu va fi lăsată în mâinile altui popor. Ea va sfărâma şi va pune capăt tuturor celorlalte împărăţii, însă ea va dăinui veşnic. ⁴⁵ Aceasta înseamnă piatra care ai văzut că a fost desprinsă din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul şi aurul.

Dumnezeul cel Mare a făcut deci cunoscut împăratului ce va fi în viitor. Visul este adevărat, iar interpretarea lui este vrednică de încredere.

⁴⁶ Atunci împăratul Nebucadneţar a căzut cu faţa la pământ şi i-a adus omagii lui Daniel. El a poruncit să i se ofere un dar de mâncare şi miresme. ⁴⁷ Împăratul i-a zis lui Daniel:

– Cu adevărat Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Stăpânul împăraţilor şi Cel Ce descoperă misterele, căci ai putut să descoperi misterul acesta!

⁴⁸ Apoi împăratul l-a înălţat pe Daniel, i-a dat daruri multe şi bogate, l-a pus conducător peste toată provincia Babilonului şi l-a făcut înalt demnitar, dându-i autoritate peste toţi înţelepţii Babilonului. ⁴⁹ Daniel l-a rugat pe împărat să-i numească pe Şadrak, pe Meşak şi pe Abed-Nego în slujba de administratori ai provinciei Babilonului. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.

Statuia de aur şi cuptorul aprins

3 Împăratul Nebucadneţar a făcut o statuie de aur, înaltă de şaizeci de coţi şi lată de şase coţi^[e], pe care a ridicat-o în valea Dura, în provincia Babilonului. ² Împăratul Nebucadneţar a poruncit să se adune satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistraţii şi toţi ceilalţi conducători ai provinciei^[f], ca să vină la dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar. ³ Satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistraţii şi toţi ceilalţi conducători ai provinciei au început să se adune, venind pentru dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar; ei s-au strâns înaintea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar. ⁴ Un crainic a proclamat cu glas tare, zicând astfel:

⁷ Astfel, când au auzit sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile s-au prosternat şi s-au închinat statuii de aur, ridicate de împăratul Nebucadneţar.

⁸ Cu prilejul acesta, chiar în aceeaşi perioadă, câţiva dintre astrologi^[h] au ieşit în faţă şi i-au pârât pe iudei. ⁹ Ei i-au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti veşnic, împărate! ¹⁰ Tu, împărate, ai dat poruncă ca orice om care aude sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului şi a tot felul de alte instrumente muzicale să se prosterneze şi să se închine statuii de aur, ¹¹ iar cine nu se prosternează şi nu se închină, să fie aruncat în cuptorul aprins. ¹² Dar sunt nişte iudei, pe care i-ai numit în slujba de administratori ai provinciei Babilonului, şi anume Şadrak, Meşak şi Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate! Ei nu slujesc zeilor tăi şi nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o.“

¹³ Atunci Nebucadneţar, aprins de mânie, a poruncit să fie aduşi Şadrak, Meşak şi Abed-Nego. Bărbaţii aceştia au fost aduşi înaintea împăratului, ¹⁴ iar Nebucadneţar le-a zis:

– Şadrak, Meşak şi Abed-Nego, voi nu slujiţi zeilor mei şi nu vă închinaţi statuii de aur pe care am ridicat-o?! ¹⁵ Acum fiţi gata ca, în clipa în care veţi auzi sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă prosternaţi şi să vă închinaţi statuii pe care am făcut-o. Dacă nu vă veţi închina, veţi fi aruncaţi de îndată în mijlocul unui cuptor aprins. Şi care este zeul acela care vă va izbăvi din mâna mea?

¹⁶ Şadrak, Meşak şi Abed-Nego i-au răspuns împăratului:

– Nebucadneţare, noi n-avem nevoie să ne apărăm înaintea ta în această privinţă! ¹⁷ Iată, Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul aprins şi ne va izbăvi şi din mâna ta, împărate! ¹⁸ Şi, chiar dacă nu va fi aşa, să ştii, împărate, că nu vom sluji zeilor tăi şi nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o.

¹⁹ Atunci Nebucadneţar s-a umplut de mânie şi i s-a schimbat înfăţişarea feţei din pricina lui Şadrak, a lui Meşak şi a lui Abed-Nego. A poruncit să se încălzească cuptorul de şapte ori mai mult^[i] decât trebuia încălzit. ²⁰ Apoi a poruncit unora dintre cei mai puternici bărbaţi din oştirea lui să-i lege pe Şadrak, pe Meşak şi pe Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins. ²¹ Astfel, oamenii aceştia au fost legaţi, aşa cum erau îmbrăcaţi, în mantalele, tunicile, turbanele şi celelalte haine ale lor, şi au fost aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins. ²² Fiindcă porunca împăratului a fost grabnică, iar cuptorul fusese încălzit peste măsură, acei oameni care s-au urcat cu Şadrak, Meşak şi Abed-Nego au fost ucişi de flacăra focului, ²³ iar cei trei bărbaţi – Şadrak, Meşak şi Abed-Nego – legaţi fiind, au căzut în mijlocul cuptorului aprins.

²⁴ Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat şi s-a ridicat în grabă. El le-a zis sfetnicilor săi:

– Nu am aruncat noi în mijlocul focului trei bărbaţi legaţi?

Ei i-au răspuns împăratului:

– Adevărat, împărate!

²⁵ El a mai zis:

– Ei bine, eu văd patru bărbaţi umblând liberi şi nevătămaţi în mijlocul focului, iar înfăţişarea celui de-al patrulea seamănă cu a unui fiu de zei.

²⁶ Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de uşa cuptorului aprins şi a strigat: „Şadrak, Meşak şi Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!“

Şadrak, Meşak şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului. ²⁷ Satrapii, demnitarii, guvernatorii şi sfetnicii împăratului s-au strâns cu toţii şi au văzut că focul nu avusese nici o putere asupra trupurilor acestor bărbaţi, că părul capului lor nu se pârlise, că mantiile lor rămăseseră neschimbate şi că nici măcar miros de fum nu se prinsese de ei.

²⁸ Nebucadneţar a zis:

³⁰ După aceea, împăratul i-a înălţat la mare cinste pe Şadrak, Meşak şi Abed-Nego în provincia Babilonului.