Apocalipsa 19
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
19 După aceea, am auzit(A) în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! Ale Domnului, Dumnezeului nostru, sunt mântuirea(B), slava, cinstea şi puterea! 2 Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate(C) şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat(D) sângele robilor Săi din mâna ei.” 3 Şi au zis a doua oară: „Aleluia! Fumul(E) ei se ridică în sus în vecii vecilor!” 4 Şi cei(F) douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin!(G) Aleluia!” 5 Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi(H) pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi(I) mari!” 6 Şi(J) am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul(K), Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. 7 Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a(L) venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit 8 şi i s-a dat(M) să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul(N) subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) 9 Apoi mi-a zis: „Scrie: ‘Ferice(O) de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!’ Apoi mi-a zis: ‘Acestea(P) sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!’ ” 10 Şi m-am(Q) aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Fereşte-te(R) să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi care(S) păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.) 11 Apoi(T) am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un(U) cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios(V)” şi „Cel adevărat” şi El judecă(W) şi Se luptă cu dreptate. 12 Ochii(X) Lui erau ca para focului; capul(Y) îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi(Z) purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. 13 Era(AA) îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul(AB) lui Dumnezeu”. 14 Oştile(AC) din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate(AD) cu in subţire, alb şi curat. 15 Din gura(AE) Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care(AF) le va cârmui cu un toiag de fier. Şi(AG) va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. 16 Pe haină şi pe coapsă avea(AH) scris numele acesta: „Împăratul(AI) împăraţilor şi Domnul domnilor”. 17 Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor(AJ) păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi(AK), adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, 18 ca(AL) să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!” 19 Şi(AM) am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. 20 Şi(AN) fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi(AO) se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia(AP) au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care(AQ) arde cu pucioasă. 21 Iar ceilalţi au fost ucişi(AR) cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate(AS) păsările s-au(AT) săturat din carnea lor.
Apocalipsis 19
Dios Habla Hoy
19 Después de esto, oí las fuertes voces de una gran multitud que decía en el cielo:
«¡Aleluya!
La salvación, la gloria y el poder
son de nuestro Dios,
2 porque él juzga rectamente y con verdad;
pues ha condenado a la gran prostituta
que con su prostitución corrompió al mundo;
ha vengado en ella
la muerte de los siervos de Dios.»
3 Luego volvieron a decir:
«¡Aleluya!
El humo de ella nunca dejará de subir.»
4 Y los veinticuatro ancianos y los cuatro seres vivientes se postraron hasta el suelo y adoraron a Dios, que estaba sentado en el trono. Y decían: «¡Amén! ¡Aleluya!» 5 Desde el trono se oyó entonces una voz, que decía:
«¡Alaben a nuestro Dios
todos ustedes, pequeños y grandes,
todos ustedes que lo sirven
y le tienen reverencia!»
Canto de alabanza
6 Oí también algo como las voces de mucha gente, como el sonido de una cascada y de fuertes truenos. Decían:
«¡Aleluya!
Porque ha comenzado a gobernar el Señor,
nuestro Dios todopoderoso.
7 Alegrémonos,
llenémonos de gozo y démosle gloria,
porque ha llegado el momento
de las bodas del Cordero.
Su esposa se ha preparado:
8 se le ha permitido vestirse
de lino fino, limpio y brillante,
porque ese lino es la recta conducta
del pueblo santo.»
9 El ángel me dijo: «Escribe: “Felices los que han sido invitados al banquete de bodas del Cordero.”» Y añadió: «Éstas son palabras verdaderas de Dios.»
10 Me arrodillé a los pies del ángel, para adorarlo, pero él me dijo: «No hagas eso, pues yo soy siervo de Dios, lo mismo que tú y tus hermanos que siguen fieles al testimonio de Jesús. Adora a Dios.»
Pues ese testimonio de Jesús es el que inspira a los profetas.
El jinete vencedor
11 Vi el cielo abierto; y apareció un caballo blanco, y el que lo montaba se llamaba Fiel y Verdadero, porque con rectitud gobernaba y hacía la guerra. 12 Sus ojos brillaban como llamas de fuego, llevaba en la cabeza muchas coronas y tenía un nombre escrito que solamente él conocía. 13 Iba vestido con ropa teñida de sangre, y su nombre era: La Palabra de Dios. 14 Lo seguían los ejércitos del cielo, vestidos de lino fino, blanco y limpio, y montados en caballos blancos. 15 Le salía de la boca una espada afilada, para herir con ella a las naciones. Las gobernará con cetro de hierro. Y él mismo pisará las uvas para sacar el vino de la ira terrible del Dios todopoderoso. 16 En su manto y sobre el muslo llevaba escrito este título: «Rey de reyes y Señor de señores.»
La victoria sobre el monstruo
17 Y vi un ángel que, puesto de pie en el sol, gritaba con fuerza a todas las aves de rapiña que vuelan en medio del cielo: «¡Vengan y reúnanse para la gran cena de Dios, 18 para que coman carne de reyes, de jefes militares y de hombres valientes, carne de caballos y de sus jinetes, carne de todos: de libres y de esclavos, de pequeños y de grandes!»
19 Vi al monstruo y a los reyes del mundo con sus ejércitos, que se habían reunido para pelear contra el que montaba aquel caballo y contra su ejército. 20 El monstruo fue apresado, junto con el falso profeta que había hecho señales milagrosas en su presencia. Por medio de esas señales, el falso profeta había engañado a los que se dejaron poner la marca del monstruo y adoraron su imagen. Entonces el monstruo y el falso profeta fueron arrojados vivos al lago de fuego donde arde el azufre. 21 Y los demás fueron muertos con la espada que salía de la boca del que montaba el caballo, y todas las aves de rapiña se hartaron de la carne de ellos.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Dios habla hoy ®, © Sociedades Bíblicas Unidas, 1966, 1970, 1979, 1983, 1996.
