2 Samuel 1
La Biblia de las Américas
David oye de la muerte de Saúl
1 Sucedió que después de la muerte de Saúl(A), habiendo regresado David de la derrota[a] de los amalecitas, David permaneció dos días en Siclag(B). 2 Y[b] al tercer día, he aquí, un hombre llegó del campamento de Saúl(C) con sus ropas rasgadas y polvo[c] sobre su cabeza(D), y[d] al llegar ante David, cayó en tierra y se postró(E). 3 Y David le dijo: ¿De dónde vienes? Y él le respondió: Me he escapado del campamento de Israel. 4 David le preguntó[e]: ¿Qué aconteció(F)? Te ruego que me lo digas. Y él respondió[f]: El pueblo ha huido de la batalla, y también muchos del pueblo han caído y han muerto; también Saúl y su hijo Jonatán han muerto. 5 Dijo David al joven que se lo había contado: ¿Cómo sabes que Saúl y su hijo Jonatán han muerto? 6 El joven que se lo había contado, dijo: Yo estaba por casualidad en el monte Gilboa, y he aquí, Saúl estaba apoyado sobre su lanza(G). Y he aquí que los carros y los jinetes lo perseguían de cerca. 7 Al mirar él hacia atrás, me vio y me llamó. Y dije: «Heme aquí». 8 Y él me dijo: «¿Quién eres?». Y le respondí: «Soy amalecita(H)». 9 Entonces él me dijo: «Te ruego que te pongas junto a mí y me mates, pues la agonía se ha apoderado de mí, porque todavía estoy con vida[g]». 10 Me puse, pues, junto a él y lo maté(I), porque yo sabía que él no podía vivir después de haber caído. Tomé la corona(J) que estaba en su cabeza y la pulsera que estaba en su brazo, y los he traído aquí a mi señor.
11 Entonces David agarró sus ropas y las rasgó(K), y así hicieron también todos los hombres que estaban con él. 12 Y se lamentaron y lloraron y ayunaron hasta el atardecer(L) por Saúl y por su hijo Jonatán, por el pueblo del Señor y por la casa de Israel, porque habían caído a espada. 13 Dijo David al joven que se lo había contado: ¿De dónde eres? Y él respondió: Soy hijo de un extranjero, un amalecita(M). 14 Y David le dijo: ¿Cómo es que no tuviste temor de extender tu mano para destruir al ungido del Señor(N)? 15 Llamando David a uno de los jóvenes, le dijo: Ve, mátalo[h]. Y él lo hirió, y murió(O). 16 Y David le dijo: Tu sangre sea sobre tu cabeza(P), porque tu boca ha testificado contra ti, al decir: «Yo he matado al ungido del Señor(Q)».
Elegía de David por Saúl y Jonatán
17 David entonó esta elegía por Saúl y por su hijo Jonatán(R), 18 y ordenó[i] que enseñaran a los hijos de Judá el cántico del arco; he aquí, está escrito en el libro de Jaser(S).
19 Tu[j] hermosura, oh Israel, ha perecido sobre tus montes[k].
¡Cómo han caído los valientes(T)!
20 No lo anunciéis en Gat,
no lo proclaméis en las calles de Ascalón;
para que no se regocijen las hijas de los filisteos(U),
para que no se alegren las hijas de los incircuncisos(V).
21 Oh montes de Gilboa(W),
no haya sobre vosotros rocío ni lluvia, ni campos de ofrendas(X);
porque allí fue deshonrado el escudo de los valientes,
el escudo de Saúl, no ungido con aceite(Y).
22 De la sangre de los muertos, de la grosura de los poderosos,
el arco de Jonatán no volvía atrás,
y la espada(Z) de Saúl no volvía vacía.
23 Saúl y Jonatán, amados y amables en su vida,
y en su muerte no fueron separados;
más ligeros eran que águilas(AA),
más fuertes que leones(AB).
24 Hijas de Israel, llorad por Saúl,
que os vestía lujosamente de escarlata,
que ponía adornos de oro en vuestros vestidos.
25 ¡Cómo han caído los valientes en medio de la batalla(AC)!
Jonatán, muerto en tus alturas.
26 Estoy afligido por ti, Jonatán, hermano mío;
tú me has sido muy estimado.
Tu amor fue para mí más maravilloso
que el amor de las mujeres(AD).
27 ¡Cómo han caído los valientes(AE),
y perecido las armas de guerra(AF)!
Footnotes
- 2 Samuel 1:1 Lit., de herir
- 2 Samuel 1:2 Lit., Y sucedió que
- 2 Samuel 1:2 Lit., tierra
- 2 Samuel 1:2 Lit., Y sucedió que
- 2 Samuel 1:4 Lit., dijo
- 2 Samuel 1:4 Lit., dijo
- 2 Samuel 1:9 Lit., porque toda mi alma está aún en mí
- 2 Samuel 1:15 Lit., cae sobre él
- 2 Samuel 1:18 Lit., dijo
- 2 Samuel 1:19 Lit., La
- 2 Samuel 1:19 O, tus lugares altos
2 Samuel 1
King James Version
1 Now it came to pass after the death of Saul, when David was returned from the slaughter of the Amalekites, and David had abode two days in Ziklag;
2 It came even to pass on the third day, that, behold, a man came out of the camp from Saul with his clothes rent, and earth upon his head: and so it was, when he came to David, that he fell to the earth, and did obeisance.
3 And David said unto him, From whence comest thou? And he said unto him, Out of the camp of Israel am I escaped.
4 And David said unto him, How went the matter? I pray thee, tell me. And he answered, That the people are fled from the battle, and many of the people also are fallen and dead; and Saul and Jonathan his son are dead also.
5 And David said unto the young man that told him, How knowest thou that Saul and Jonathan his son be dead?
6 And the young man that told him said, As I happened by chance upon mount Gilboa, behold, Saul leaned upon his spear; and, lo, the chariots and horsemen followed hard after him.
7 And when he looked behind him, he saw me, and called unto me. And I answered, Here am I.
8 And he said unto me, Who art thou? And I answered him, I am an Amalekite.
9 He said unto me again, Stand, I pray thee, upon me, and slay me: for anguish is come upon me, because my life is yet whole in me.
10 So I stood upon him, and slew him, because I was sure that he could not live after that he was fallen: and I took the crown that was upon his head, and the bracelet that was on his arm, and have brought them hither unto my lord.
11 Then David took hold on his clothes, and rent them; and likewise all the men that were with him:
12 And they mourned, and wept, and fasted until even, for Saul, and for Jonathan his son, and for the people of the Lord, and for the house of Israel; because they were fallen by the sword.
13 And David said unto the young man that told him, Whence art thou? And he answered, I am the son of a stranger, an Amalekite.
14 And David said unto him, How wast thou not afraid to stretch forth thine hand to destroy the Lord's anointed?
15 And David called one of the young men, and said, Go near, and fall upon him. And he smote him that he died.
16 And David said unto him, Thy blood be upon thy head; for thy mouth hath testified against thee, saying, I have slain the Lord's anointed.
17 And David lamented with this lamentation over Saul and over Jonathan his son:
18 (Also he bade them teach the children of Judah the use of the bow: behold, it is written in the book of Jasher.)
19 The beauty of Israel is slain upon thy high places: how are the mighty fallen!
20 Tell it not in Gath, publish it not in the streets of Askelon; lest the daughters of the Philistines rejoice, lest the daughters of the uncircumcised triumph.
21 Ye mountains of Gilboa, let there be no dew, neither let there be rain, upon you, nor fields of offerings: for there the shield of the mighty is vilely cast away, the shield of Saul, as though he had not been anointed with oil.
22 From the blood of the slain, from the fat of the mighty, the bow of Jonathan turned not back, and the sword of Saul returned not empty.
23 Saul and Jonathan were lovely and pleasant in their lives, and in their death they were not divided: they were swifter than eagles, they were stronger than lions.
24 Ye daughters of Israel, weep over Saul, who clothed you in scarlet, with other delights, who put on ornaments of gold upon your apparel.
25 How are the mighty fallen in the midst of the battle! O Jonathan, thou wast slain in thine high places.
26 I am distressed for thee, my brother Jonathan: very pleasant hast thou been unto me: thy love to me was wonderful, passing the love of women.
27 How are the mighty fallen, and the weapons of war perished!
2 Samuel 1
Nouă Traducere În Limba Română
Vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan
1 După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiţilor şi se afla în Ţiklag de două zile. 2 A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâşiate şi cu pământ pe cap. Când a ajuns înaintea lui David, a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat.
3 – De unde vii? l-a întrebat David.
– Am scăpat din tabăra israelită, i-a răspuns el.
4 – Spune-mi ce s-a întâmplat! i-a cerut David.
– Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă şi mulţi dintre ei au murit, a răspuns el. Saul şi fiul său Ionatan au murit şi ei.
5 – De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit? l-a mai întrebat David pe tânărul care i-a adus veştile.
6 – S-a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, a răspuns tânărul, unde l-am văzut pe Saul, sprijinit pe suliţa sa, iar carele şi călăreţii îl ajungeau din urmă. 7 Când Saul s-a uitat în urmă şi m-a văzut, m-a chemat, iar eu i-am răspuns:
– Iată-mă!
8 – Cine eşti? m-a întrebat el.
– Sunt amalekit, i-am răspuns eu.
9 Atunci el mi-a zis:
– Apropie-te de mine şi ucide-mă pentru că sunt în agonia morţii, cu toate că sunt încă în viaţă.
10 Aşadar, m-am apropiat de el şi l-am ucis deoarece ştiam că, odată rănit, nu va mai trăi. I-am luat apoi coroana de pe cap şi brăţara de la braţ şi le-am adus aici, stăpânului meu.
11 Atunci David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat, iar toţi bărbaţii care erau cu el au făcut acelaşi lucru. 12 Au bocit, au plâns şi au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru oştirea Domnului şi pentru Casa lui Israel, căci au murit de sabie. 13 Apoi David l-a întrebat pe tânărul care i-a adus veştile:
– De unde eşti?
– Sunt fiul unui străin, un amalekit, i-a răspuns el.
14 Atunci David i-a zis:
– Cum de nu ţi-a fost frică să-ţi ridici mâna şi să ucizi pe unsul Domnului?
15 Apoi David l-a chemat pe unul dintre oamenii lui şi i-a zis:
– Apropie-te şi doboară-l!
El l-a lovit şi acesta a murit. 16 David i-a zis:
– Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L-am ucis pe unsul Domnului.“
Cântarea de jale a lui David
17 David a cântat această cântare de jale despre Saul şi despre fiul acestuia Ionatan 18 şi a poruncit ca cei din Iuda să înveţe această Cântare a Arcului (ea se află scrisă în Cartea lui Iaşar[a]):
19 Gloria ta, Israele, zace ucisă pe înălţimile tale.
Cum au căzut vitejii!
20 Nu faceţi cunoscut acest lucru în Gat
şi nu-l vestiţi pe străzile Aşchelonului,
ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor
şi să tresalte de bucurie fiicele celor necircumcişi.
21 O, munţi ai Ghilboei!
Nici roua şi nici ploaia să nu mai cadă peste voi!
Nici câmpii să nu mai aveţi care să dea roade pentru darurile de mâncare![b]
Căci acolo au fost pângărite scuturile vitejilor,
scutul lui Saul care nu va mai fi uns cu untdelemn.
22 De la sângele celor ucişi,
de la grăsimea vitejilor,
săgeata[c] lui Ionatan nu venea înapoi,
iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol.
23 Saul şi Ionatan,
care în viaţă s-au iubit şi s-au plăcut,
nici măcar în moarte n-au fost despărţiţi.
Erau mai iuţi decât vulturii
şi mai puternici decât leii.
24 Voi, fiice ale lui Israel, plângeţi-l pe Saul!
Pe cel care vă îmbrăca în stacojiu şi cu mult fast,
pe cel care vă împodobea veşmintele cu ornamente de aur.
25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
Ionatan zace ucis pe înălţimile tale.
26 Sunt mâhnit din pricina ta, frate Ionatane!
Mi-ai fost atât de drag!
Dragostea ta pentru mine a fost minunată,
mai minunată chiar decât dragostea femeilor.
27 Cum au căzut vitejii
şi cum au pierit armele!
Footnotes
- 2 Samuel 1:18 Sau: Cartea celui Drept, o veche culegere de texte epice, astăzi pierdută
- 2 Samuel 1:21 Sensul versului în ebraică este nesigur; sau: peste voi / şi peste dealurile voastre înalte!
- 2 Samuel 1:22 Ebr.: arcul
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.