2 Petru 1-3

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

1 Simon^[a] Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi^(A) preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos: ² Harul^(B) şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! ³ Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin^(C) cunoaşterea Celui ce^(D) ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, ⁴ prin^(E) care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi^(F) firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit^(G) de stricăciunea care este în lume prin pofte. ⁵ De aceea, daţi-vă^(H) şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa^(I); ⁶ cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; ⁷ cu evlavia, dragostea de fraţi^(J); cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. ⁸ Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici^(K) leneşi, nici neroditori în ceea ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. ⁹ Dar cine nu are aceste lucruri este^(L) orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit^(M) de vechile lui păcate. ¹⁰ De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să^(N) vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi^(O) aluneca niciodată. ¹¹ În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. ¹² De aceea voi^(P) fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar^(Q) că le ştiţi şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi. ¹³ Dar socotesc că este drept, cât^(R) voi mai fi în cortul acesta, să^(S) vă ţin treji aducându-vă aminte, ¹⁴ căci ştiu^(T) că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul^(U) nostru Isus Hristos. ¹⁵ Îmi voi da osteneala, dar, ca şi după moartea mea, să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri. ¹⁶ În adevăr, v-am făcut cunoscute puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme^(V) meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut^(W) noi înşine, cu ochii noştri, mărirea Lui. ¹⁷ Căci El^(X) a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. ¹⁸ Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele^(Y) cel sfânt. ¹⁹ Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o^(Z) lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul^(AA) de dimineaţă în inimile voastre. ²⁰ Fiindcă, mai întâi de toate, să ştiţi că nicio^(AB) prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. ²¹ Căci nicio^(AC) prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci^(AD) oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.

2 În norod s-au ridicat^(AE) şi proroci mincinoşi, cum şi^(AF) între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda^(AG) de Stăpânul care^(AH) i-a răscumpărat şi vor face^(AI) să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. ² Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. ³ În^(AJ) lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig^(AK) de la voi. Dar osânda^(AL) îi paşte de multă vreme şi pierzarea lor nu dormitează. ⁴ Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe^(AM) îngerii care^(AN) au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc^(AO), unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată; ⁵ dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe^(AP), acest propovăduitor^(AQ) al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis^(AR) potopul peste o lume de nelegiuiţi; ⁶ dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile^(AS) Sodoma şi Gomora, ca să slujească^(AT) de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire ⁷ şi^(AU) dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi ⁸ (căci neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea^(AV) şi auzea din faptele lor nelegiuite) – ⁹ înseamnă că Domnul ştie^(AW) să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii: ¹⁰ mai ales pe^(AX) cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea.

Ca nişte îndrăzneţi şi^(AY) încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile, ¹¹ pe când îngerii^(AZ), care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor. ¹² Dar aceştia, ca^(BA) nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor ¹³ şi^(BB) îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri^(BC) ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi^(BD) şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează^(BE) împreună cu voi. ¹⁴ Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au^(BF) inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi! ¹⁵ După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam^(BG), fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii. ¹⁶ Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei prorocului. ¹⁷ Oamenii aceştia^(BH) sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunericului. ¹⁸ Ei vorbesc^(BI) cu trufie lucruri de nimic, momesc cu poftele cărnii şi cu desfrânări pe cei ce de abia^(BJ) au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. ¹⁹ Le făgăduiesc slobozenia^(BK), în timp ce ei înşişi sunt robi^(BL) ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. ²⁰ În adevăr, dacă^(BM), după ce au^(BN) scăpat de întinăciunile lumii, prin^(BO) cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. ²¹ Ar fi fost mai^(BP) bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. ²² Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele^(BQ) s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă”.

3 Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă, caut să vă trezesc^(BR) mintea sănătoasă prin înştiinţări, ² ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi^(BS) de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri. ³ Înainte^(BT) de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi^(BU) după poftele lor, ⁴ şi vor zice: „Unde^(BV) este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!” ⁵ Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos^(BW) prin^(BX) Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei ⁶ şi că^(BY) lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. ⁷ Iar cerurile^(BZ) şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul^(CA) din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi. ⁸ Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o^(CB) mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. ⁹ Domnul nu^(CC) întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui cum cred unii, ci are o îndelungă^(CD) răbdare pentru voi şi doreşte^(CE) ca niciunul să nu piară, ci^(CF) toţi să vină la pocăinţă. ¹⁰ Ziua Domnului însă va^(CG) veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile^(CH) vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. ¹¹ Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o^(CI) purtare sfântă şi evlavioasă, ¹² aşteptând^(CJ) şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor^(CK) pieri şi trupurile cereşti se^(CL) vor topi de căldura focului? ¹³ Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri^(CM) noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. ¹⁴ De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să^(CN) fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace. ¹⁵ Să credeţi că îndelunga^(CO) răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, ¹⁶ ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte^(CP) despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor. ¹⁷ Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste^(CQ) lucruri, păziţi-vă^(CR), ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria, ¹⁸ ci^(CS) creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui^(CT) să fie slava acum şi în ziua veşniciei. Amin.