Prăznuirea Paştelor

30 Ezechia a trimis soli în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori şi lui Efraim şi lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeul lui Israel. ² Împăratul, căpeteniile lui şi toată adunarea ţinuseră sfat la Ierusalim ca Paştele să fie prăznuite în luna^(A) a doua, ³ căci nu puteau fi prăznuite la vremea^(B) lor, pentru că preoţii nu^(C) se sfinţiseră în număr destul de mare şi poporul nu se adunase la Ierusalim. ⁴ Lucrul având încuviinţarea împăratului şi a întregii adunări, ⁵ au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris. ⁶ Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului şi căpeteniilor lui în tot Israelul şi Iuda. Şi, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceţi-vă^(D) la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, ca să Se întoarcă şi El la voi, rămăşiţă scăpată din mâna împăraţilor^(E) Asiriei! ⁷ Nu fiţi^(F) ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri care au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii^(G), cum vedeţi. ⁸ Nu vă înţepeniţi grumazul^(H) ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului, veniţi la Sfântul Lui Locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mânia^(I) Lui aprinsă să se abată de la voi. ⁹ Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi milă^(J) la cei ce i-au luat robi şi se vor întoarce în ţară. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv^(K) şi îndurător şi nu-Şi va întoarce Faţa de la voi, dacă vă întoarceţi^(L) la El.” ¹⁰ Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin ţara lui Efraim şi Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau şi îşi băteau^(M) joc de ei. ¹¹ Însă câţiva oameni^(N) din Aşer, din Manase şi Zabulon s-au smerit şi au venit la Ierusalim. ¹² În Iuda, de asemenea, mâna^(O) lui Dumnezeu a lucrat şi le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului şi a căpeteniilor, după Cuvântul^(P) Domnului. ¹³ Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască Sărbătoarea Azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare. ¹⁴ S-au sculat şi au îndepărtat altarele^(Q) pe care se jertfea în Ierusalim şi pe toate acelea pe care se aducea tămâie şi le-au aruncat în pârâul Chedron. ¹⁵ Au jertfit apoi Paştele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoţii şi leviţii, plini de ruşine^(R), s-au sfinţit şi au adus arderi-de-tot în Casa Domnului. ¹⁶ Ei şedeau în locul lor obişnuit, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, şi preoţii stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviţilor. ¹⁷ Fiindcă în adunare erau mulţi inşi care nu se sfinţiseră, leviţii^(S) au înjunghiat ei jertfele de Paşte pentru toţi cei ce nu erau curaţi, ca să le închine Domnului. ¹⁸ Căci o mare parte din popor, mulţi^(T) din Efraim, Manase, Isahar şi Zabulon, nu se curăţiseră şi au^(U) mâncat Paştele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toţi ¹⁹ cei ce şi-au^(V) pus inima să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, măcar că n-au făcut sfânta curăţire!” ²⁰ Domnul a ascultat pe Ezechia şi a iertat poporul. ²¹ Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea^(W) Azimilor şapte zile, cu mare bucurie. Şi, în fiecare zi, leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. ²² Ezechia a vorbit inimii tuturor leviţilor, care arătau o mare^(X) pricepere pentru slujba Domnului. Şapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulţumire şi lăudând^(Y) pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. ²³ Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte^(Z) şapte zile. Şi au prăznuit cu bucurie încă şapte zile. ²⁴ Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse^(AA) adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viţei şi zece mii de oi, şi mulţi preoţi se^(AB) sfinţiseră. ²⁵ Şi s-a bucurat toată adunarea lui Iuda şi preoţii, şi leviţii, şi tot poporul venit^(AC) din Israel, şi străinii veniţi din ţara lui Israel sau aşezaţi în Iuda. ²⁶ A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim aşa ceva. ²⁷ Preoţii şi leviţii s-au sculat şi au binecuvântat^(AD) poporul. Glasul lor a fost auzit şi rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuinţa sfântă a Domnului.