1 Samuel 13:1-20:5

Nouă Traducere În Limba Română

Saul nesocoteşte Legea şi este lepădat

13 Saul era în vârstă de treizeci^[a] de ani când a ajuns rege şi a domnit timp de patruzeci^[b] şi doi de ani peste Israel. ² Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el în Micmaş şi în regiunea muntoasă a Betelului, iar o mie erau cu Ionatan în Ghiva lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis acasă. ³ Ionatan a atacat garnizoana filistenilor care se afla la Gheva, iar filistenii au aflat lucrul acesta. Atunci Saul a pus să se sufle din corn în toată ţara, spunând: „Să audă evreii!“ ⁴ Şi s-a auzit în tot Israelul că Saul a atacat garnizoana filistenilor şi că Israel s-a făcut urât acestora. Poporul a fost chemat să i se alăture lui Saul, la Ghilgal. ⁵ Filistenii s-au adunat pentru a lupta cu Israel. Erau trei mii de care^[c] şi şase mii de călăreţi, trupe atât de numeroase cât nisipul de pe malul mării. Au venit şi şi-au aşezat tabăra la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven. ⁶ Când bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtorare (căci oştirea lor era în impas) au început să se ascundă în peşteri, în tufişuri, printre stânci, în gropi şi în fântâni^[d]. ⁷ Unii dintre evrei chiar au trecut Iordanul înspre regiunile Gad şi Ghilad. Saul se afla încă la Ghilgal şi toţi cei care erau cu el tremurau de frică. ⁸ El a aşteptat şapte zile, timpul hotărât de către Samuel. Dar pentru că Samuel nu venea la Ghilgal, oamenii lui Saul au început să se împrăştie. ⁹ Atunci Saul a zis: „Aduceţi la mine arderea de tot şi jertfele de pace^[e].“ Şi a jertfit arderea de tot. ¹⁰ Tocmai în momentul în care sfârşea de adus arderea de tot, a sosit şi Samuel. Saul i-a ieşit în întâmpinare ca să-l salute.

¹¹ – Ce ai făcut? i-a zis Samuel.

Saul i-a răspuns:

– Când am văzut că oamenii mei au început să se împrăştie, că tu nu vii la timpul hotărât şi că filistenii sunt adunaţi la Micmaş, ¹² mi-am zis: „Filistenii vor înainta împotriva mea la Ghilgal, iar eu încă nu am căutat faţa Domnului.“ De aceea am îndrăznit să jertfesc eu arderea de tot.

¹³ Samuel i-a zis lui Saul:

– Ai lucrat ca un nebun şi nu ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Dacă ai fi ascultat, Domnul ţi-ar fi întărit pentru totdeauna domnia peste Israel. ¹⁴ Acum însă domnia ta nu va mai dăinui. Domnul Şi-a găsit un om după inima Lui şi l-a rânduit să fie conducătorul poporului Său. Şi aceasta fiindcă nu ai ascultat de porunca Domnului.

¹⁵ Samuel s-a ridicat şi a plecat din Ghilgal^[f] la Ghiva lui Beniamin. Saul a numărat oamenii care erau cu el şi au ieşit în jur de şase sute de bărbaţi. ¹⁶ Saul şi Ionatan, fiul său, împreună cu aceşti bărbaţi au rămas la Ghiva^[g], în Beniamin, în timp ce filistenii şi-au aşezat tabăra la Micmaş. ¹⁷ Din tabăra filistenilor au ieşit trei cete de năvălitori ca să pustiască. O ceată a luat-o pe drumul spre Ofra, în regiunea Şual, ¹⁸ o alta a luat-o pe drumul spre Bet-Horon, iar ultima – pe drumul spre hotarul care duce în valea Ţeboim, spre pustie.

¹⁹ Pe vremea aceea, în tot Israelul nu se găsea nici un fierar deoarece filistenii ziseseră: „Evreii nu trebuie să-şi facă săbii sau suliţe.“ ²⁰ Prin urmare, fiecare israelit se ducea la filisteni ca să-şi ascută fierul pentru plug, sapa, toporul şi secera^[h]. ²¹ Preţul era de un pim^[i] pentru ascuţirea fierului de plug şi al sapei şi de o treime dintr-un şechel^[j] pentru ascuţirea furcii, toporului şi a ţepuşei cu care se mână boii. ²² De aceea, în ziua luptei, nici unul din luptătorii care erau cu Saul şi cu Ionatan nu avea o sabie sau o suliţă în mână. Numai Saul şi fiul său Ionatan aveau.

Fapta de vitejie a lui Ionatan

²³ O unitate filisteană a înaintat şi s-a aşezat în trecătoare, la Micmaş.

14 Într-una din zile, Ionatan, fiul lui Saul, i-a zis tânărului care-i ducea armele: „Vino să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care se află de cealaltă parte!“ Tatălui său însă nu i-a spus nimic. ² În acest timp, Saul se afla la marginea cetăţii Ghiva, sub rodiul din Migron, iar cei care se aflau cu el erau în număr de aproape şase sute de bărbaţi. ³ Se afla acolo şi Ahia, care purta un efod. El era fiul lui Ahitub şi fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, nepotul lui Eli, preotul Domnului de la Şilo. Nimeni nu ştia însă că Ionatan plecase. ⁴ De fiecare parte a trecătorii prin care voia Ionatan să treacă ca să ajungă la garnizoana filistenilor se afla câte un colţ de stâncă. Numele unuia era Boţeţ, iar al celuilalt era Seneh. ⁵ Unul dintre ele se afla în partea de nord, spre Micmaş, iar celălalt în partea de sud, spre Gheva. ⁶ Ionatan i-a zis tânărului care-i ducea armele:

– Vino să pătrundem până la garnizoana acestor necircumcişi! Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu-L împiedică pe Domnul să izbăvească fie prin mulţi, fie prin puţini.

⁷ – Fă tot ceea ce ai în gând, i-a răspuns cel ce-i ducea armele. Iată că sunt cu tine în ceea ce ai de gând să faci.

⁸ – Ne vom îndrepta spre bărbaţii aceia şi ne vom arăta lor, a spus Ionatan. ⁹ Dacă ne vor zice să aşteptăm să se apropie ei de noi, atunci vom rămâne acolo unde suntem şi nu vom urca spre ei. ¹⁰ Dar dacă ne vor zice să urcăm la ei, atunci vom urca, căci acesta este pentru noi semnul că Domnul îi dă în mâinile noastre.

¹¹ Aşadar, s-au arătat amândoi garnizoanei filistene, iar filistenii au zis: „Priviţi! Evreii ies din vizuinile în care s-au ascuns!“ ¹² Bărbaţii din garnizoană au strigat către Ionatan şi către cel ce-i ducea armele, spunându-le: „Veniţi sus la noi şi vă vom arăta noi^[k]!“ Atunci Ionatan i-a spus celui ce-i ducea armele: „Urcă-te după mine pentru că Domnul i-a dat în mâna lui Israel.“ ¹³ Ionatan s-a căţărat, folosindu-se de mâini şi de picioare, iar cel ce-i ducea armele îl urma. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan, iar cel ce-i ducea armele venea în urma lui şi-i omora. ¹⁴ În acest prim atac, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis aproape douăzeci de bărbaţi pe o întindere de o jumătate de iugăr^[l] de pământ. ¹⁵ Groaza a cuprins întreaga oştire: pe cei din tabără, pe cei din câmpie, pe cei din garnizoană şi pe cei care ieşiseră să pustiască, iar pământul se cutremura. Groaza aceasta a fost trimisă de Dumnezeu. ¹⁶ Străjerii lui Saul, care se aflau în Ghiva lui Beniamin, s-au uitat şi au văzut oştirea împrăştiindu-se în toate părţile. ¹⁷ Atunci Saul le-a zis bărbaţilor care erau cu el: „Număraţi şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.“ Când au numărat, au văzut că Ionatan şi cel ce-i ducea armele lipseau. ¹⁸ Saul i-a zis lui Ahia: „Adu încoace Chivotul lui Dumnezeu!“ – pe atunci Chivotul lui Dumnezeu se afla la israeliţi.^{[m] 19} În timp ce Saul îi vorbea preotului, învălmăşeala din tabăra filistenilor a început să fie din ce în ce mai mare. Atunci Saul i-a zis preotului: „Retrage-ţi mâna!“

²⁰ Apoi Saul şi oamenii lui s-au adunat şi au intrat în luptă unde au găsit o mare învălmăşeală deoarece filistenii se omorau între ei. ²¹ Chiar şi aceia dintre evrei care fuseseră înainte cu filistenii şi se duseseră împreună cu aceştia în tabăra lor s-au întors şi s-au alăturat israeliţilor care erau cu Saul şi Ionatan. ²² De asemenea, când toţi bărbaţii care se ascunseseră în regiunea muntoasă a lui Efraim au auzit că filistenii au fugit, au intrat şi ei în luptă urmărindu-i. ²³ În acea zi, Domnul a izbăvit pe Israel, iar lupta s-a întins până dincolo de Bet-Aven.

Viaţa lui Ionatan în primejdie

²⁴ Bărbaţii lui Israel au fost sleiţi de puteri^[n] în acea zi, deoarece Saul pusese un jurământ asupra lor, spunând: „Blestemat să fie bărbatul care va mânca ceva până seara, înainte de a mă răzbuna pe duşmanii mei.“ Astfel, nici unul dintre ei n-a gustat mâncare. ²⁵ Întreaga oştire a intrat într-o pădure unde, pe jos, se afla miere. ²⁶ Când au intrat în pădure, au văzut că mierea curgea din faguri, însă nimeni nu şi-a dus miere cu mâna la gură deoarece se temeau de blestem. ²⁷ Ionatan însă nu auzise jurământul cu care legase tatăl său oştirea. De aceea el a întins capătul băţului care se afla în mâna lui şi l-a înmuiat în mierea din fagure. Şi-a dus miere cu mâna la gură şi ochii i s-au luminat^[o]. ²⁸ Atunci unul dintre bărbaţi i-a spus:

– Tatăl tău a pus oştirea sub un jurământ sever, spunând: „Blestemat să fie bărbatul care va mânca ceva în această zi.“ De aceea este istovită oştirea.

²⁹ Atunci Ionatan a răspuns:

– Tatăl meu a pus ţara în primejdie. Priviţi cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puţin din mierea aceasta! ³⁰ Cât de bine ar fi fost dacă oamenii ar fi mâncat astăzi din prada pe care au luat-o de la duşmanii lor! N-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?

³¹ În acea zi, după ce i-au zdrobit pe filisteni de la Micmaş până la Aialon, oamenii erau foarte obosiţi. ³² S-au năpustit asupra prăzii, au luat oi, vite şi viţei, le-au tăiat pe pământ şi le-au mâncat carnea cu sânge cu tot. ³³ Unii i-au spus însă lui Saul:

– Poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mâncând carnea cu sânge cu tot.^[p]

– Aţi arătat necredincioşie, a spus Saul. Acum, rostogoliţi până aici o piatră mare. ³⁴ Daţi de veste printre oameni să-şi aducă fiecare boul sau oaia, să le taie aici şi apoi să le mănânce, ca să nu mai păcătuiască împotriva Domnului, mâncând carne cu sânge.

Astfel, în acea noapte, fiecare şi-a adus cu el boul şi l-a tăiat acolo. ³⁵ Saul a zidit un altar Domnului; era prima dată când zidea un altar Domnului. ³⁶ Apoi a zis:

– Haideţi să-i urmărim pe filisteni în timpul nopţii, să-i prădăm până în zori şi să nu lăsăm viu pe nici unul dintre ei.

– Fă tot ceea ce crezi că este bine, i-au răspuns ei.

Dar preotul a zis:

– Să ne apropiem aici de Dumnezeu.

³⁷ Saul L-a întrebat pe Dumnezeu:

– Să-i urmăresc pe filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?

Însă, în acea zi, El nu i-a răspuns. ³⁸ Atunci Saul a zis:

– Să vină aici toţi conducătorii oştirii ca să descoperim ce păcat a fost săvârşit astăzi. ³⁹ Viu este Domnul, Care îl izbăveşte pe Israel, că şi dacă ar fi vorba despre fiul meu Ionatan, chiar şi el va trebui să moară.

Însă nimeni din popor nu i-a răspuns. ⁴⁰ Saul a zis întregului Israel:

– Voi veţi sta într-o parte, iar eu împreună cu fiul meu Ionatan vom sta în partea cealaltă.

– Fă ceea ce crezi că este bine, i-a răspuns poporul.

⁴¹ Saul s-a rugat Domnului, Dumnezeul lui Israel:

– Arată-ne adevărul!^[q]

Sorţul a căzut pe Ionatan şi Saul, iar ceilalţi bărbaţi au scăpat. ⁴² Atunci Saul a zis:

– Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.

Şi sorţul a căzut pe Ionatan. ⁴³ Saul i-a zis lui Ionatan:

– Spune-mi ce ai făcut.

– Am gustat puţină miere cu capătul băţului pe care-l aveam în mână, i-a răspuns Ionatan. Iată-mă, sunt gata să mor!

⁴⁴ – Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea faţă de mine^[r] dacă nu vei muri, Ionatane! a zis Saul.

⁴⁵ Dar poporul i-a zis lui Saul:

– Chiar trebuie să moară Ionatan, cel care a adus această mare victorie pentru Israel? Nicidecum! Viu este Domnul că nici măcar un fir de păr nu va cădea la pământ din capul lui, deoarece cu ajutorul Domnului a adus el victoria în această zi.

Bărbaţii l-au salvat astfel pe Ionatan şi n-a fost ucis. ⁴⁶ Saul a încetat să-i mai urmărească pe filisteni şi filistenii s-au retras în teritoriul lor.

Realizările şi familia lui Saul

⁴⁷ După ce Saul a început să domnească peste Israel, el a luptat împotriva tuturor duşmanilor săi din toate părţile: împotriva moabiţilor, împotriva amoniţilor, împotriva edomiţilor, împotriva regilor^[s] din Ţoba şi împotriva filistenilor; oriunde se ducea ieşea victorios^[t]. ⁴⁸ El a luptat vitejeşte şi i-a învins pe amalekiţi, eliberând Israelul de jefuitorii săi. ⁴⁹ Fiii lui Saul erau Ionatan, Işvi şi Malchi-Şua. Fiica sa cea mare se numea Merab, cea mică se numea Mihal, ⁵⁰ iar soţia lui se numea Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ. Numele conducătorului oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. ⁵¹ Chiş, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. ⁵² Cât timp a trăit Saul a existat un război înverşunat cu filistenii şi ori de câte ori Saul vedea un bărbat puternic sau curajos îl lua cu el.

Saul, respins ca rege

15 Samuel a venit la Saul şi i-a zis: „Eu sunt cel pe care l-a trimis Domnul să te ungă drept rege peste poporul Său, Israel. Prin urmare, ascultă mesajul Domnului. ² Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Îi voi pedepsi pe amalekiţi pentru ceea ce i-au făcut lui Israel, când i s-au împotrivit pe drumul pe care venea din Egipt. ³ Du-te deci şi atacă-i pe amalekiţi; nimiceşte cu desăvârşire^[u] tot ceea ce le aparţine! Nu-i cruţa, ci dă la moarte bărbaţii şi femeile, copiii şi sugarii, vitele şi oile, cămilele şi măgarii.»“

⁴ Saul a adunat oştirea şi a numărat-o la Telaim. Erau două sute de mii de pedestraşi dintre care zece mii de luptători din Iuda. ⁵ Când Saul a ajuns aproape de cetatea amalekiţilor, s-a aşezat la pândă în vâlcea. ⁶ Saul le-a spus cheniţilor: „Plecaţi, ieşiţi din mijlocul amalekiţilor ca să nu vă nimicesc împreună cu ei, deoarece voi aţi arătat bunătate faţă de toţi israeliţii atunci când ei au venit din Egipt.“ Astfel, cheniţii au plecat din mijlocul amalekiţilor.

⁷ Saul i-a zdrobit pe amalekiţi de la Havila până la Şur care se află la răsărit de Egipt. ⁸ L-a prins viu pe Agag, regele amalekiţilor, şi a nimicit tot poporul, trecându-l prin ascuţişul sabiei. ⁹ Saul şi oştirea l-au cruţat însă pe Agag şi cele mai bune oi, vite, viţei graşi^[v] şi miei – tot ceea ce era mai bun. Ei n-au dorit să le nimicească, ci au nimicit doar lucrurile care erau de dispreţuit şi fără valoare.

¹⁰ Atunci Cuvântul Domnului a venit la Samuel şi i-a zis: ¹¹ „Îmi pare rău că l-am pus pe Saul rege, pentru că s-a abătut de la Mine şi nu a împlinit poruncile Mele.“ Samuel s-a mâhnit şi a strigat către Domnul toată noaptea. ¹² S-a trezit dis-de-dimineaţă pentru a-l întâlni pe Saul, însă i s-a spus: „Saul a plecat la Carmel şi iată că şi-a ridicat un monument. Apoi s-a întors şi s-a dus la Ghilgal.“

¹³ Când Samuel l-a întâlnit pe Saul, acesta i-a zis:

– Fii binecuvântat de Domnul! Am împlinit porunca Domnului.

¹⁴ – Atunci ce este acest behăit de oi, care ajunge la urechile mele şi acest muget de vite, pe care-l aud? i-a răspuns Samuel.

¹⁵ – Luptătorii le-au adus de la amalekiţi, i-a zis Saul. Au cruţat cele mai bune oi şi vite ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău. Celelalte însă le-am nimicit cu desăvârşire.

¹⁶ – Opreşte-te! i-a zis Samuel. Îţi voi spune ce mi-a vorbit Domnul în noaptea aceasta.

– Spune-mi! i-a zis Saul

¹⁷ Samuel i-a spus:

– Când erai mic în ochii tăi, nu ai devenit tu, oare, căpetenia seminţiilor lui Israel? Domnul te-a uns rege al lui Israel ¹⁸ şi te-a trimis într-o misiune, spunându-ţi: „Du-te şi nimiceşte-i cu desăvârşire pe păcătoşii aceia de amalekiţi! Luptă-te cu ei până vor fi nimiciţi!“ ¹⁹ De ce n-ai ascultat de glasul Domnului şi te-ai aruncat asupra prăzii făcând astfel ce este rău în ochii Domnului?

²⁰ – Eu am ascultat de Domnul, i-a răspuns Saul. Am plecat în misiunea pe care mi-a încredinţat-o şi l-am adus aici pe Agag, regele amalekiţilor, iar pe amalekiţi i-am nimicit cu desăvârşire. ²¹ Dar luptătorii au luat din pradă oi şi vite, ce era mai bun din ceea ce trebuia nimicit, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău, la Ghilgal.

²² Atunci Samuel i-a zis lui Saul:

²⁴ Saul i-a zis lui Samuel:

– Am păcătuit căci am încălcat porunca Domnului şi n-am ascultat de cuvintele tale. Mi-a fost teamă de oştire şi am ascultat de glasul ei. ²⁵ Acum, te rog, iartă-mi păcatul şi întoarce-te împreună cu mine pentru a mă putea închina Domnului.

²⁶ – Nu mă voi întoarce împreună cu tine, i-a zis Samuel. Pentru că ai respins Cuvântul Domnului şi Domnul te-a respins ca rege al lui Israel.

²⁷ În timp ce Samuel se întorcea să plece, Saul l-a apucat de marginea mantiei, iar aceasta s-a rupt. ²⁸ Atunci Samuel i-a zis:

– Domnul a rupt astăzi de la tine domnia peste Israel şi a dat-o unuia din semenii tăi, mai bun decât tine. ²⁹ Cel Ce este Slava lui Israel nu minte şi nu se răzgândeşte, căci El nu este om ca să se răzgândească.

³⁰ – Am păcătuit, a zis Saul. Totuşi cinsteşte-mă, te rog, înaintea sfatului bătrânilor poporului meu şi înaintea lui Israel, întorcându-te cu mine pentru a mă putea închina înaintea Domnului, Dumnezeul tău.

³¹ Samuel s-a întors după Saul, iar acesta s-a închinat înaintea Domnului. ³² Apoi Samuel a zis: „Aduceţi-l înaintea mea pe Agag, regele amalekiţilor.“ Agag a venit spre el încrezător^[x], spunându-şi: „Cu siguranţă că amărăciunea morţii a trecut.“^{[y] 33} Samuel i-a zis lui Agag: „După cum sabia ta a lăsat femei fără fii, tot aşa mama ta va fi lăsată fără fiu printre femei.“ Apoi l-a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal. ³⁴ După aceea, Samuel a plecat la Rama, iar Saul s-a dus la casa lui, în Ghiva lui Saul. ³⁵ Samuel nu s-a mai dus să-l vadă pe Saul până în ziua morţii lui, însă a plâns pentru el. Domnului I-a părut rău că l-a încoronat pe Saul ca rege peste Israel.

David, uns drept rege al lui Israel

16 Domnul i-a zis lui Samuel:

– Până când îl vei mai plânge pe Saul, din moment ce Eu l-am respins, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te acolo unde te trimit: la Işai, betleemitul, pentru că pe unul din fiii săi Mi l-am ales ca rege.

² Dar Samuel I-a zis:

– Cum aş putea să plec? Saul va auzi lucrul acesta şi mă va omorî.

Domnul i-a răspuns:

– Să iei o juncană cu tine şi să zici: „Am venit să aduc Domnului o jertfă.“ ³ Invită la aducerea jertfei şi pe Işai, iar eu îţi voi arăta ce trebuie să faci. Vei unge pentru Mine pe acela pe care ţi-l voi arăta.

⁴ Samuel a făcut aşa cum îi spusese Domnul şi a venit la Betleem. Cei din sfatul bătrânilor cetăţii i-au ieşit în întâmpinare tremurând de spaimă. L-au întrebat:

– Vii cu pace?

⁵ Iar el le-a răspuns:

– Da, cu pace. Vin ca să aduc o jertfă Domnului. Sfinţiţi-vă şi veniţi cu mine la aducerea jertfei.

Samuel l-a sfinţit pe Işai şi pe fiii săi şi i-a invitat la aducerea jertfei. ⁶ Când aceştia au sosit şi Samuel l-a văzut pe Eliab s-a gândit: „Cu siguranţă unsul Domnului se află aici, înaintea Lui.“ ⁷ Însă Domnul i-a zis: „Nu te uita la înfăţişarea sau la înălţimea staturii lui, pentru că l-am respins, căci Domnul nu se uită la ceea ce se uită omul. Omul se uită la înfăţişare, pe când Domnul se uită la inimă.“

⁸ Atunci Işai l-a chemat pe Abinadab şi l-a prezentat lui Samuel. El i-a zis:

– Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.

⁹ Işai l-a prezentat apoi pe Şama, dar Samuel a zis:

– Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.

¹⁰ Aşa i-a prezentat Işai lui Samuel pe şapte din fiii săi, însă Samuel i-a zis lui Işai:

– Domnul nu i-a ales nici pe aceştia.

¹¹ Apoi a mai adăugat:

– Aceştia sunt toţi fiii pe care îi ai?

– A mai rămas cel mai tânăr dintre ei, i-a răspuns Işai. Dar acesta este cu oile la păscut.

– Trimite după el fiindcă nu ne vom aşeza^[z] până nu vine aici, i-a zis Samuel

¹² Işai a trimis după el şi a fost adus. Tânărul avea părul roşcat, ochii frumoşi şi era chipeş. Domnul i-a zis lui Samuel:

– Ridică-te şi unge-l, pentru că el este.

¹³ Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui, iar Duhul Domnului a venit cu putere peste David, începând din ziua aceea. După toate acestea, Samuel s-a întors la Rama.

David, la curtea lui Saul

¹⁴ Duhul Domnului S-a îndepărtat de la Saul, astfel că acesta a început să fie chinuit de un duh rău^[aa] care venea de la Domnul. ¹⁵ Slujitorii lui Saul i-au zis:

– Iată că un duh rău trimis de Dumnezeu te chinuie. ¹⁶ Stăpâne, porunceşte slujitorilor tăi, care stau înaintea ta, să caute un om care ştie să cânte la liră. Atunci când duhul cel rău trimis de Dumnezeu va veni peste tine, el va cânta cu mâna lui şi tu te vei simţi mai bine.

¹⁷ Saul le-a spus slujitorilor săi:

– Găsiţi-mi un om care ştie să cânte bine şi aduceţi-l la mine.

¹⁸ Atunci unul dintre tinerii slujitori a zis:

– L-am văzut pe unul dintre fiii lui Işai din Betleem, care este iscusit la cântat. Este un bărbat viteaz şi războinic, priceput la vorbire şi cu o înfăţişare plăcută, iar Domnul este cu el.

¹⁹ Saul a trimis mesageri la Işai, spunându-i:

– Trimite-mi pe David, fiul tău, cel care păstoreşte oile.

²⁰ Işai a luat un măgar încărcat cu pâine, un burduf de vin şi un ied pe care le-a trimis lui Saul prin fiul său David. ²¹ David a venit la Saul şi s-a înfăţişat înaintea lui. Lui Saul i-a plăcut foarte mult de David şi l-a luat să-i poarte armele. ²² A trimis la Işai să i se spună:

– Dă-i voie lui David să rămână în slujba mea, pentru că a găsit bunăvoinţă în ochii mei.

²³ Ori de câte ori venea duhul trimis de Dumnezeu asupra lui Saul, David lua lira şi cânta. Atunci Saul avea parte de alinare, se simţea mai bine, iar duhul cel rău pleca de la el.

David şi Goliat

17 În acea vreme, filistenii şi-au strâns trupele pentru război la Soco, în Iuda, aşezându-şi tabăra la Efes-Damim, care se află între Soco şi Azeka. ² Saul împreună cu bărbaţii lui Israel s-au strâns şi şi-au aşezat tabăra în valea Ela. După aceea s-au aşezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. ³ Filistenii stăteau pe un deal, iar Israel stătea pe un altul, între ei aflându-se o vale.

⁴ Din tabăra filistenilor a ieşit un luptător al cărui nume era Goliat. Era din Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă^[ab]. ⁵ Pe cap avea un coif de bronz şi era îmbrăcat cu o platoşă din zale de bronz în greutate de cinci mii de şecheli.^{[ac] 6} Nişte apărători din bronz îi acopereau picioarele, iar pe spate îi atârna o lance. ⁷ Lemnul suliţei lui era ca sulul unui ţesător, iar vârful ei era de şase sute de şecheli de fier.^[ad] Cel ce-i ducea scutul mergea înaintea lui. ⁸ Goliat s-a oprit şi a strigat trupelor lui Israel aşezate în linie de bătaie: „De ce aţi ieşit şi v-aţi aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu un filistean, iar voi slujitorii lui Saul? Alegeţi pentru voi un bărbat şi trimiteţi-l la mine. ⁹ Dacă va fi în stare să lupte cu mine şi să mă ucidă, atunci noi vom deveni supuşii voştri. Dacă însă eu voi fi mai puternic decât el şi-l voi ucide, atunci voi veţi deveni supuşii noştri şi ne veţi sluji.“ ¹⁰ Filisteanul a continuat: „Îmi bat joc astăzi de trupele lui Israel! Daţi-mi un bărbat care să se lupte cu mine!“ ¹¹ Când au auzit Saul şi întregul Israel acele cuvinte rostite de filistean s-au înspăimântat şi le-a fost foarte frică.

¹² David era fiul acelui efratit din Betleemul lui Iuda numit Işai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul, Işai era bătrân, înaintat în vârstă. ¹³ Cei trei fii mai mari ai lui l-au urmat pe Saul la război. Numele celui dintâi născut era Eliab, numele celui de-al doilea era Abinadab, iar al celui de-al treilea – Şama, ¹⁴ David fiind mezinul. Cei trei fii mai mari l-au urmat pe Saul la război, ¹⁵ în timp ce David pleca şi se întorcea de la Saul pentru a paşte turma tatălui său, la Betleem.

¹⁶ Deci filisteanul a ieşit înaintea lui Israel, făcând lucrul acesta timp de patruzeci de zile, atât dimineaţa, cât şi seara. ¹⁷ Într-una din zile, Işai i-a spus fiului său David:

– Ia pentru fraţii tăi efa^[ae] aceasta de grâne prăjite şi aceste zece pâini şi du-le repede în tabără. ¹⁸ Ia şi aceste zece bucăţi de brânză şi du-le căpeteniei peste mia lor. Vezi cum le merge fraţilor tăi şi adu-mi veşti^[af] de la ei. ¹⁹ Ei se află împreună cu Saul şi cu ceilalţi bărbaţi ai lui Israel în valea Ela, unde se luptă cu filistenii.

²⁰ David s-a trezit dis-de-dimineaţă, a lăsat oile în grija unui paznic, a luat cu el tot ce i-a poruncit Işai şi a plecat. A ajuns în tabără tocmai când oştirea se alinia în poziţie de luptă, scoţând strigăte de război. ²¹ Israel şi filistenii s-au aliniat în poziţii de luptă, faţă în faţă. ²² David şi-a lăsat lucrurile în grija celui ce păzea bagajele şi a fugit la poziţiile de luptă. Cum a ajuns şi-a întrebat fraţii de sănătate. ²³ În timp ce stăteau ei de vorbă, din rândurile filistenilor a ieşit luptătorul Goliat din Gat. Acesta a rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, iar David le-a auzit. ²⁴ Când l-au văzut pe filistean, toţi israeliţii au fugit dinaintea lui foarte înspăimântaţi, ²⁵ zicând:

– L-aţi văzut pe acel bărbat înaintând? A ieşit ca să batjocorească pe Israel. Pe cel care-l va ucide, regele îl va răsplăti cu mari bogăţii, îi va da pe fiica sa de soţie şi-i va scuti neamul de dări în Israel.

²⁶ David i-a întrebat pe luptătorii care se aflau lângă el:

– Ce i se va face celui care-l va ucide pe acest filistean şi va ridica astfel batjocura de peste Israel? Cine este acest filistean, acest necircumcis, ca să batjocorească oştirile Dumnezeului celui Viu?

²⁷ Ei i-au repetat ceea ce spuseseră înainte, zicând: „Astfel i se va face celui care-l va ucide.“

²⁸ Eliab, fratele lui cel mai mare, l-a auzit vorbind cu luptătorii, s-a aprins de mânie împotriva lui şi i-a spus:

– De ce ai venit aici şi cu cine ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Ai venit să vezi lupta.

²⁹ – Cu ce am greşit acum? Nu pot nici măcar să vorbesc? i-a răspuns David.

³⁰ După aceea, s-a întors de la el spre un altul şi l-a întrebat acelaşi lucru. Toţi i-au dat acelaşi răspuns ca mai înainte. ³¹ Cuvintele rostite de David au fost auzite şi raportate lui Saul, care a trimis după el. ³² David i-a zis lui Saul:

– Nimeni să nu fie descurajat din cauza acestui filistean. Slujitorul tău va merge şi se va lupta cu el.

³³ Saul însă i-a răspuns:

– Nu poţi să mergi împotriva acestui filistean ca să te lupţi cu el, fiindcă tu eşti doar un tinerel, pe când el este un luptător încă din tinereţea lui.

³⁴ Dar David i-a răspuns:

– Slujitorul tău era păstor la oile tatălui său. Când venea un leu sau un urs şi lua o oaie din turmă, ³⁵ mă duceam după el, îl loveam şi salvam oaia din gura lui. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de coamă şi-l loveam până îl omoram. ³⁶ Slujitorul tău a omorât şi leul şi ursul, iar cu filisteanul acesta, cu acest necircumcis, va fi ca şi cu unul dintre ei, pentru că a batjocorit oştirile Dumnezeului celui Viu.

³⁷ David a mai zis:

– Domnul, Care m-a izbăvit din laba leului şi a ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.

Atunci Saul i-a spus lui David:

– Du-te şi Domnul să fie cu tine.

³⁸ Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura sa: i-a pus un coif de bronz pe cap şi l-a îmbrăcat cu o platoşă din zale. ³⁹ David a legat sabia lui Saul peste armură şi a încercat să meargă, deoarece nu era obişnuit cu ele. S-a dezbrăcat însă de ele, spunându-i lui Saul:

– Nu pot să merg cu ele, căci nu sunt obişnuit.

⁴⁰ După aceea şi-a luat toiagul în mână, a ales cinci pietre netede din ued^[ag], pe care le-a pus în buzunarul traistei sale de păstor, şi-a luat praştia şi s-a îndreptat înspre filistean. ⁴¹ Filisteanul se apropia din ce în ce mai mult de David, iar cel ce-i ducea scutul era înaintea lui. ⁴² Filisteanul s-a uitat şi când l-a văzut pe David, l-a dispreţuit, căci acesta nu era decât un tânăr cu păr roşcat şi cu înfăţişare frumoasă. ⁴³ El i-a zis lui David:

– Sunt eu un câine de vii la mine cu toiege?

Apoi a început să-l blesteme în numele zeilor săi. ⁴⁴ Filisteanul i-a mai zis lui David:

– Vino la mine şi voi da trupul tău păsărilor văzduhului şi fiarelor câmpului.

⁴⁵ David i-a răspuns:

– Tu vii la mine cu sabie, suliţă şi lance dar eu vin la tine în Numele Domnului Oştirilor, Dumnezeul oştirilor lui Israel, pe Care tu L-ai batjocorit. ⁴⁶ În ziua aceasta Domnul te va da în mâna mea, te voi lovi şi-ţi voi tăia capul. Astăzi voi da păsărilor văzduhului şi fiarelor pământului hoiturile oştirii filistenilor şi întreg pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. ⁴⁷ Şi toţi cei care sunt adunaţi aici vor şti că nu prin sabie şi prin suliţă dă Domnul izbăvire. Căci lupta este a Domnului, iar El vă va da în mâinile noastre.

⁴⁸ De îndată ce filisteanul a început să se apropie de David, acesta a alergat repede înspre liniile de luptă ca să-l înfrunte. ⁴⁹ David şi-a băgat mâna în traistă^[ah] de unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praştiei şi l-a lovit pe filistean în frunte. Piatra a pătruns în fruntea lui, iar el a căzut cu faţa la pământ. ⁵⁰ David a avut biruinţă asupra filisteanului. Deşi David nu avea sabie în mână, el l-a lovit pe filistean şi l-a ucis doar cu o praştie şi cu o piatră. ⁵¹ Apoi David a alergat şi s-a oprit lângă filistean. I-a luat sabia, a scos-o din teaca ei şi i-a tăiat capul cu ea. Când au văzut că eroul lor era mort, filistenii au luat-o la fugă. ⁵² Atunci luptătorii lui Israel şi cei ai lui Iuda s-au ridicat, au scos un strigăt de război şi i-au urmărit pe filisteni până la intrarea în Gat^[ai] şi până la porţile Ekronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul Şaarayimului^[aj] până la Gat şi la Ekron. ⁵³ Când s-au întors de la urmărirea filistenilor, israeliţii le-au prădat tabăra. ⁵⁴ David a luat capul filisteanului şi l-a adus la Ierusalim, iar armele filisteanului le-a dus la el în cort.

⁵⁵ Când l-a văzut Saul pe David înaintând împotriva filisteanului, l-a întrebat pe Abner, conducătorul oştirii:

– Abner, al cui fiu este acest tânăr?

– Viu este sufletul tău, rege, că nu ştiu, i-a răspuns Abner.

⁵⁶ Atunci regele i-a zis:

– Află al cui fiu este acest tânăr.

⁵⁷ Îndată ce David s-a întors de la uciderea filisteanului, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului. ⁵⁸ Saul l-a întrebat:

– Al cui fiu eşti, tinere?

– Sunt fiul slujitorului tău Işai, din Betleem, i-a răspuns David

David, invidiat de Saul

18 După ce David a terminat de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a ataşat de sufletul lui David şi l-a iubit ca pe sine însuşi. ² Din acea zi Saul l-a ţinut pe David la el şi nu l-a mai lăsat să se întoarcă acasă. ³ Ionatan a încheiat un legământ cu David pentru că îl iubea ca pe sine însuşi. ⁴ El şi-a scos mantaua pe care o purta şi i-a dăruit-o lui David; i-a dat, de asemenea, îmbrăcămintea sa de război şi chiar sabia, arcul şi cingătoarea sa. ⁵ Oriunde îl trimitea Saul, David se ducea şi avea izbândă^[ak]. De aceea Saul l-a pus în fruntea ostaşilor, lucru ce a fost bine văzut de întregul popor şi chiar şi de slujitorii lui Saul.

⁶ În timp ce oştirea se întorcea acasă, după ce David l-a ucis pe filistean, femeile din toate cetăţile lui Israel au ieşit în întâmpinarea regelui Saul. Ele cântau cântece de bucurie şi dansau în sunetul tamburinelor şi al lăutelor. ⁷ Femeile cântau în veselia lor, spunând:

⁸ Lui Saul nu i-au plăcut aceste cuvinte şi s-a înfuriat foarte tare, spunând: „I-au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile. Acum nu-i mai lipseşte decât regatul.“ ⁹ Începând din acea zi, Saul a început să-l privească cu ochi răi^[al] pe David. ¹⁰ În ziua următoare, duhul cel rău^[am] trimis de Dumnezeu a venit cu putere peste Saul, care profeţea^[an] înăuntrul casei sale. David cânta la liră aşa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o suliţă. ¹¹ Saul a aruncat suliţa, gândindu-se: „Îl voi ţintui pe David de zid.“ Însă David s-a ferit de el de două ori. ¹² Lui Saul i-a fost teamă de David pentru că Domnul era cu acesta, iar pe el îl părăsise. ¹³ De aceea l-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus căpetenie peste o mie de oameni. David conducea trupele în războaie ¹⁴ şi în tot ceea ce făcea avea izbândă pentru că Domnul era cu el. ¹⁵ Saul, văzând că David izbândea întotdeauna, se temea de el, ¹⁶ însă întreg Israelul şi Iuda îl iubeau pe David pentru că acesta îi conducea în războaie. ¹⁷ Atunci Saul i-a zis lui David:

– Îţi voi da de soţie pe Merab, fiica mea cea mare, cu condiţia să mă slujeşti cu vitejie şi să porţi războaiele Domnului.

Saul însă se gândea: „Să nu piară lovit de mâna mea, ci de mâna filistenilor.“

¹⁸ David i-a răspuns:

– Cine sunt eu şi cine este familia mea sau neamul meu în Israel pentru a fi ginerele regelui?

¹⁹ Însă atunci când a sosit timpul ca Merab, fiica lui Saul, să-i fie dată lui David de soţie, ea a fost dată lui Adriel din Mehola.

David, ginerele lui Saul

²⁰ Mihal, o altă fiică a lui Saul, îl iubea pe David. I s-a spus lui Saul acest lucru, fapt care i-a plăcut. ²¹ Atunci Saul şi-a zis:

„I-o voi da ca să-i fie o cursă şi astfel mâna filistenilor va fi împotriva lui.“ I-a spus lui David pentru a doua oară:

– Astăzi vei fi ginerele meu!

²² Apoi le-a zis slujitorilor săi:

– Vorbiţi-i lui David în taină şi spuneţi-i: „Regelui îi place de tine şi toţi slujitorii săi te iubesc. Acceptă, aşadar, să fii ginerele regelui.“

²³ Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui David, iar acesta a răspuns:

– Credeţi că este un lucru neînsemnat să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac şi de puţină însemnătate.

²⁴ Când slujitorii i-au spus lui Saul ce răspunsese David, ²⁵ acesta le-a zis: „Aşa să-i vorbiţi lui David: «Regele nu doreşte alt preţ pentru mireasă, decât o sută de prepuţuri de-ale filistenilor, astfel încât regele să fie răzbunat pe duşmanii lui.»“ Saul însă dorea să-l facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. ²⁶ Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui David, iar lui i-a plăcut ideea de a fi ginerele regelui. Înainte să se împlinească vremea hotărâtă, ²⁷ David a plecat împreună cu oamenii săi şi a ucis două sute de filisteni. Le-a adus prepuţurile şi le-a dat în număr întreg regelui pentru a putea deveni ginerele lui. Atunci Saul i-a dat-o de soţie pe fiica sa Mihal. ²⁸ Când Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David şi că Mihal, fiica lui, îl iubea, ²⁹ s-a temut şi mai tare de David şi i-a fost duşman tot restul vieţii sale.

³⁰ Domnitorii filisteni ieşeau la război şi, ori de câte ori ieşeau, David avea mai multă izbândă^[ao] decât toţi slujitorii lui Saul, astfel încât numele lui a ajuns foarte preţuit.

David, prigonit de Saul

19 Saul a vorbit cu fiul său Ionatan şi cu toţi slujitorii săi să-l omoare pe David. Însă lui Ionatan îi era foarte drag David, ² de aceea l-a înştiinţat spunându-i:

– Tatăl meu, Saul, caută să te ucidă. De aceea păzeşte-te mâine dimineaţă şi stai într-un loc ascuns. ³ Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care te vei afla tu. Îi voi vorbi despre tine şi îţi voi spune ce voi afla.

⁴ Ionatan a vorbit de bine despre David tatălui său Saul, spunându-i:

– Să nu păcătuiască regele împotriva slujitorului său David, pentru că el nu a păcătuit împotriva ta, ci dimpotrivă, faptele sale ţi-au slujit foarte bine. ⁵ Şi-a riscat viaţa atunci când l-a ucis pe filistean, iar Domnul a adus o mare victorie pentru întreg Israelul. Tu ai văzut lucrul acesta şi te-ai bucurat. De ce atunci să păcătuieşti împotriva unui nevinovat,

omorându-l pe David fără nici un motiv?

⁶ Saul a ascultat de Ionatan şi a jurat:

– Viu este Domnul că David nu va fi ucis.

⁷ Atunci Ionatan l-a chemat pe David şi i-a spus toate aceste cuvinte. Apoi l-a adus la Saul, căruia David a continuat să-i slujească ca înainte.

⁸ Între timp a izbucnit din nou războiul. David a luptat împotriva filistenilor şi le-a pricinuit o înfrângere aşa de mare, încât aceştia au fugit dinaintea lui. ⁹ Într-o zi, pe când Saul şedea în casa sa, duhul cel rău^[ap] trimis de Domnul a venit peste el. Saul ţinea în mână o suliţă, iar David cânta la liră. ¹⁰ Saul a încercat să-l ţintuiască pe David cu suliţa de zid, însă acesta s-a ferit de Saul, care a înfipt suliţa în perete. Apoi David a fugit şi a scăpat în noaptea aceea. ¹¹ Atunci Saul a trimis nişte oameni la casa lui David ca să-l pândească şi dimineaţa să-l omoare. Însă Mihal, soţia lui David, l-a înştiinţat spunându-i: „Dacă nu-ţi scapi viaţa în noaptea aceasta, mâine vei fi ucis.“

¹² Mihal l-a coborât pe David pe fereastră, iar acesta a fugit şi a scăpat. ¹³ Apoi Mihal a luat terafimul^[aq], l-a aşezat în pat, i-a pus pe cap nişte păr de capră şi l-a acoperit cu o cuvertură. ¹⁴ Când Saul a trimis oamenii să-l captureze pe David, Mihal le-a spus că este bolnav.

¹⁵ Dar Saul a trimis oamenii înapoi să-l vadă pe David şi le-a zis:

– Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.

¹⁶ Când aceştia au intrat, în pat se afla terafimul cu părul de capră pe cap. ¹⁷ Atunci Saul a întrebat-o pe Mihal:

– De ce m-ai trădat în felul acesta şi l-ai lăsat pe duşmanul meu să plece şi să scape?

Mihal i-a răspuns:

– El mi-a zis: „Lasă-mă să plec, altfel te omor!“

¹⁸ David a fugit şi a scăpat; s-a dus la Samuel, la Rama şi i-a spus tot ceea ce i-a făcut Saul. Apoi, împreună cu Samuel, a plecat şi a locuit la Naiot. ¹⁹ Saul a fost înştiinţat de lucrul acesta, spunându-i-se:

– David se află la Naiot, în Rama.

²⁰ Atunci Saul a trimis nişte oameni să-l prindă pe David. Însă când aceştia au întâlnit o ceată de profeţi profeţind, avându-l pe Samuel drept conducător, Duhul lui Dumnezeu a venit peste oamenii lui Saul, astfel că şi ei au început să profeţească. ²¹ Când i s-a spus lui Saul lucrul acesta, el a trimis alţi oameni, dar şi aceştia au început să profeţească. Saul a trimis din nou oameni, pentru a treia oară, dar şi aceştia au profeţit. ²² În cele din urmă, a plecat el însuşi spre Rama. A ajuns la fântâna^[ar] cea mare, care se află în Secu şi a întrebat:

– Unde sunt Samuel şi David?

Cineva i-a răspuns:

– Sunt la Naiot, în Rama.

²³ Atunci Saul s-a îndreptat spre Naiot, în Rama. Însă Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el, iar el şi-a continuat drumul profeţind până ce a ajuns la Naiot, în Rama. ²⁴ S-a dezbrăcat şi el de hainele sale şi a profeţit şi el înaintea lui Samuel. A zăcut dezbrăcat toată ziua şi toată noaptea aceea. De aceea se zice: „Este oare şi Saul printre profeţi?“

David şi Ionatan

20 David a fugit din Naiot, din Rama, a venit la Ionatan şi l-a întrebat:

– Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea şi cu ce am păcătuit împotriva tatălui tău de caută să-mi ia viaţa?

² Ionatan i-a răspuns:

– Nici vorbă! Nu vei muri! Tatăl meu nu face nici un lucru, nici mare, nici mic, fără să mi-l dezvăluie. Pentru ce ar ascunde tatăl meu tocmai lucrul acesta de mine? Nu poate fi adevărat.

³ Dar David a jurat din nou, zicând:

– Cu siguranţă că tatăl tău a ştiut că am găsit bunăvoinţă la tine şi s-a gândit: „Să nu ştie Ionatan lucrul acesta căci s-ar întrista.“ Însă, cu adevărat, viu este Domnul şi viu este sufletul tău că între mine şi moarte nu mai este decât un pas.

⁴ – Voi face pentru tine tot ceea ce doreşti, i-a spus Ionatan lui David.

⁵ – Iată, mâine va fi lună nouă^[as] şi ar trebui să stau la masă împreună cu regele, i-a zis David. Dă-mi voie însă să plec şi să mă ascund în câmp până în seara zilei a treia.