Războiul cu filistenii

28 Pe vremea aceea^(A), filistenii şi-au strâns taberele şi au făcut o oştire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiş a zis lui David: „Să ştii că vei veni cu mine la oştire, tu şi oamenii tăi.” ² David a răspuns lui Achiş: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.” Şi Achiş a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.” ³ Samuel^(B) murise. Tot Israelul îl plânsese şi-l îngropase la Rama, în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii^(C) şi pe cei ce ghiceau. ⁴ Filistenii s-au strâns şi au venit de au tăbărât la Sunem^(D). Saul a strâns pe tot Israelul şi au tăbărât la Ghilboa^(E). ⁵ La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de frică^(F) şi un tremur puternic i-a apucat inima. ⁶ Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns^(G) nici prin^(H) vise, nici prin Urim^(I), nici prin proroci. ⁷ Atunci, Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.” ⁸ Atunci, Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort şi scoală-mi pe cine-ţi^(J) voi spune.” ⁹ Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit^(K) din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce ghicesc viitorul, pentru ce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?” ¹⁰ Saul i-a jurat pe Domnul şi a zis: „Viu este Domnul că nu ţi se va întâmpla niciun rău pentru aceasta.” ¹¹ Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.” ¹² Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare şi a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!” ¹³ Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic. Dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.” ¹⁴ El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală şi este învelit cu o mantie^(L).” Saul a înţeles că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. ¹⁵ Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt^(M) într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război şi Dumnezeu^(N) S-a depărtat de la mine; nu mi-a^(O) răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.” ¹⁶ Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine, când Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău? ¹⁷ Domnul îţi face aşa cum îţi^(P) vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale şi a dat-o altuia, lui David. ¹⁸ N-ai ascultat^(Q) de glasul Domnului şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui, de aceea îţi face Domnul aşa astăzi. ¹⁹ Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.” ²⁰ Îndată, Saul a căzut la pământ cât era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua şi toată noaptea. ²¹ Femeia a venit la Saul şi, văzându-l foarte înspăimântat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa^(R) în primejdie ascultând de cuvintele pe care mi le-ai spus. ²² Ascultă acum şi tu glasul roabei tale şi lăsă-mă să-ţi dau o bucată de pâine, ca să mănânci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.” ²³ Dar el n-a vrut şi a zis: „Nu mănânc nimic!” Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el până i-a ascultat. S-a sculat de la pământ şi a şezut pe pat. ²⁴ Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frământat-o şi a copt azimi. ²⁵ Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui şi au mâncat. Apoi s-au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea.